Va iubim, Parinte Nicolae!

Cu Parintele Nicolae Picu

„Daca va uraste pe voi lumea, sa stiti ca pe Mine mai inainte decat pe voi M-a urat. Daca M-au prigonit pe Mine, si pe voi va vor prigoni” (Evanghelia dupa Ioan, cap 15).

De cateva zile ma uit precum curca-n lemne si ma crucesc citind toate cate se scriu in ziare si se spun pe la televizoare, despre parintele Nicolae Picu, de la Biserica Sfantul Mina din Constanta. Ca „parintele a furat biserica” si „a dat-o de pomana unei asociatii”!!! Sfantul Mina ne e ocrotitor la casnicie si parintele Nicolae, duhovnic.

Sfantul Mina e ocrotitorul pagubasilor. Noi, credinciosii de la Biserica Sfantul Mina suntem acum pagubiti prin oprirea de la slujire a parintelui nostru duhovnicesc. Acuzat, culmea, „ca a furat”!! Vai, cum dintr-o data se poate isca viforul ispitelor! Cat de mult a putut sa-l intarate parintele pe „uciga-l toaca”, cu rugaciunile neincetate la Sfantul Mina! Va iubim, parinte! Sfantul Mina si Sfantul Nicolae vor face dreptate!

1994, septembrie. Dupa-masa calda de toamna. O cruce de lemn proaspat ridicata pe malul lacului Tabacarie si o mana de oameni. Pe aleea plina de hartoape apare o Dacie amarata. Coboara un preot, coboara si preoteasa. Merg la porbagaj si scot o masuta plianta pentru cele cateva paini aduse de credinciosi. Lumanari aprinse si Acatistul Sfantului Mare Mucenic Mina.

Sfarsitul anilor ’90. Biserica de lemn in cinstea Sfantului Mare Mucenic Mina e deja ridicata, in chip minunat si cu multa osteneala din partea parintelui Nicolae Picu. De oboseala, parintele face si un accident cerebral. Sfantul Mina nu il paraseste si scapa cu viata dupa o operatie pe creier, reluindu-si slujirea in biserica.

Ajunul Craciunului. Frig de crapa pietrele. Merg impreuna cu Manuela, sotia mea care lucra de cativa ani ca asistent social cu copiii bolnavi de SIDA din Constanta, sa luam la biserica cativa dintre copiii abandonati in sectia de infectioase a spitalului de la gara. Mergeam des cu copiii la slujba la Sfantul Mina. Parintele Nicolae si doamna Mariana, sotia dansului, ii indragisera foarte mult. Ne asteptau acum la slujba de Ajun. Urcam in spital – copiii sunt deja imbracati. Mihaita, unul dintre ei, e insa in pijamale. Ii e foarte rau, are febra mare. Mihaita incepe sa planga cu sughituri, disperat ca il lasam in spital si nu poate sa mearga si el la biserica. Manuela se roaga de asistenta sa il lase totusi. „Mai Manuela, tu nu vezi ca isi da ochii peste cap de la febra”, zice asistenta. „Tu vrei sa iti moara pe drum?” Mihaita plange deznadajduit, implorandu-ne sa-l luam. Stiam cu totii ca probabil era ultimul lui Craciun. Asistenta risca si ea si e de acord. Il infofolim bine si pornim. Intuneric, vantul taios de pe malul lacului, manutele copiilor pe care le tineam cat puteam de strans si rugaciunea disperata la Sfantul Mina sa nu se impiedice in vreo piatra si sa ajungem cu bine la biserica. Biserica luminata de lumanari, bradul impodobit, vreo doua radiatoare pentru putina caldura. Bucuria fara margini a parintelui si a preotesei. Copiii de la spital spun ca au invatat si ei colinde si le canta. Bucuria Nasterii Mantuitorului si lacrimile din ochii parintelui si din ochii nostri. Drumul inapoi, cu Mihaita strangand la piept darul de la Mos Craciun care avea sa fie, intr-adevar, ultimul.

2001. Presedintele Consiliul Judetean din acea vreme imi interzice concertul de Craciun de la Muzeul de Arta, in chiar ziua concertului. De sarbatori stau si fac dosare pentru Comisia de Abuzuri de la Parlament. Fara mare nadejde, dar in ideea ca trebuie sa o fac. Altfel, abuzurile vor continua si o vor pati si altii. Ii povestesc parintelui Picu. Ma priveste in ochi si imi spune: „Mai gandeste-te!”. Am inteles atunci ca Dumnezeu m-a ferit de o lupta urata si fara sens.

2008, decembrie. Dupa 7 ani in care nu am mai organizat concerte in Constanta fiindca am avut sufletul amarat de cele intamplate in 2001, cant iarasi la Muzeul de Arta. Concert de Craciun. Caritabil. Pentru a ajuta copiii si tinerii ingrijiti la Centrul Arca al Bisericii Sfantul Mina. O sala arhiplina ca pe vremuri. Unul din tinerii de la Centru, cu sechele de encefalita, mergand foarte greu, ajutat de mama. Imi zambesc fericiti amandoi si mama imi spune ca venea cu multi ani in urma la Clubul meu de jazz de la Biblioteca Judeteana. Aplauzele de la sfarsit si copiii de la Centru, cu traistute pline de nuci si covrigi, impartindu-le. Sfantul Mina mi-a vindecat rana din suflet si m-am impacat atunci cu orasul meu, Constanta.

Emotia care ma cuprindea de fiecare data cand mergeam la biserica maramureseana de lemn de pe malul lacului Tabacarie, cutremurat de cate minuni facuse Sfantul Mina cu noi, toti. Harul extraordinar al parintelui Nicolae Picu, bucuria si dragostea cu care slujea lui Dumnezeu si credinciosilor. Amintirea serilor de toamna cand o mana de oameni impreuna cu un parinte, la o cruce de lemn pe malul lacului, ii citeau cu mare drag Acatistul, Sfantului Mina.

Crucea de lemn de la Biserica Sfantul Mina

Etichete: , , , , , , , , ,

28 Răspunsuri to “Va iubim, Parinte Nicolae!”

  1. harrytavitian Says:

    Articolul Anastasiei Tudor, una dintre putinele reactii de bun simt al celor din media: http://princulturaconstantei.blogspot.ro/search?q=picu%20%E2%80%93

    Un interviu deosebit al lui Eugen Istodor cu parintele Picu http://istodor.ro/2009/11/constanta-6-parintele-picu-de-linga-gravity-park-dumnezeu-si-palmuta-lui/#comment-48335 (prima aparitie a interviului a fost in ziarul Catavencu – oare cati preoti au puterea sa fie asa de deschisi?)

  2. Costel Says:

    Frumoase vorbe. Sa fie intr-un ceas bun.

  3. Arșaluis Gurău Says:

    Am primit linkul, pentru care mulțumesc foarte mult. L-am distribuit și eu – la șapte persoane – prin intermediul Măriucăi Ștefanian. Sunt întrutotul de acord cu conținutul. Dacă se inițiază vreo acțiune în favoarea părintelui, subscriu și particip și eu, mai ales, că Sfântul Mina m-a ajutat să-mi recuperez prejudiciul mai demult .(primii bani ai copilului meu – 4000dolari, după ce a stat șase luni pe mare, bani pe care i-am împrumutat unei „prietene” și care -escrocând multe persoane – a fugit din țară cu toată familia. Am fost printre puținii care au câștigat procesul, după vreo 3 ani. Unora nici nu li s-a acceptat acțiunea la tribunal. Pe mine m-a dus mintea – m-a luminat Dumnezeu, că doar nu aveam cunoștințe de drept – și am schimbat finalul actului, că mi s-a părut confuz și pe baza lui ni s-a acceptat acțiunea.)

  4. harrytavitian Says:

    Album foto cu Biserica Sfantul Mare Mucenic Mina din Constanta, pe Fb: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.570706996274909.134773.100000068428321&type=3

  5. Maria Says:

    „Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura!”

  6. nicoleta pop Says:

    va vrem inapoi la biserik va iubim si avem incredere in dumneavoastra sa va dea dumnezeu sanatate si putere:) nicoleta pop constanta

  7. harrytavitian Says:

    Alta marturie despre parintele Nicolae: http://sperantacredintasiiubire.blogspot.ro/2013/02/duhovnicul-nostru.html#comment-form

  8. Lucaci Nicoleta Says:

    Stimate domn, de-abia am putut citi postarea dumneavoastra mamei si copiilor; lacrimile imi jucau in ochi si imi opreau vorba. Si noi ii simtim enorm lipsa, insa avem incredere in bunul Dumnezeu ca Parintele Nicolae se va intoarce la Sfantul Mina. E sufletul bisericii! Mi-aduc aminte de concertul de Craciun din 2008; am fost cu sotul si copiii si a fost extraordinar; imi parea rau ca nu va auzisem si in alte concerte pana atunci, dar acum am inteles. Sa va dea Dumnezeu sanatate, si doamnei Manuela de asemenea. Nicoleta, enoriasa de 17 ani a Sfantului Mina. Multumesc de vizita facuta pe blog!

  9. Maria Stefanian Says:

    Maestre, gestul de solidaritate pentru parintele Nicolae venit din partea dumneavoastra arata inca o data ca religia (sau iubirea sincera fata de Dumnezeu si de aproapele) nu cunoaste limitele pe care le construieste mintea umana prin concepte ca „nationalitate” si tocmai ca diferentele dintre oameni ii fac sa se apropie. Eu fiind la randul meu si romanca si armeanca, dar nu pe jumatate cum zic unii ci un intreg, dupa cum sper ca sunt o fiinta intreaga.
    Imi aduc aminte de o expozitie de icoane la care am participat in anul 2001 la biserica Sfantul Mina. Era o icoana cu Maica Domnului, prima mea icoana pictata pe lemn. Am fost atat de fericita cand parintele Nicolae mi-a sfintit icoana in altar si a expus-o la loc de cinste, tin minte si acum locul in care a stat.
    De asemeni nu pot uita blandetea cu care ne alina pe toti cand aveam o problema mai mare sau mai mica, dragostea pentru cele sfinte pe care ne-o insulfa pentru ajutorarea celor mai defavorizati decat noi. Pentru recunoasterea propriilor greseli, pentru a nu ne considera niciodata cei mai napastuiti, dar nici fara de pacat – cum doar Iisus poate fi.
    Imi doresc din tot sufletul – ca si cum mi-as dori pentru mine – ca Dumnezeu sa ingaduie intelepciune si impaciuire in inimile oamenilor si ca bunul nostru parinte sa se intoarca sa slujeasca biserica Sfantul Mina iar harul Duhului Sfant sa sporeasca in dansul!
    Sa va revedem curand, parinte!
    A presto! (Pe curand!) – dupa cum va placea italiana, in caz ca de undeva veti vedea aceste randuri.

  10. harrytavitian Says:

    Scrisoare deschisa catre Patriarhul Romaniei a profesorului Ion Coja:
    http://www.romaniapress.ro/prea-fericite-parinte-patriarh-daniel/

  11. eugen giurgea Says:

    Maestre, aveti grija sa nu va ia Arhiepiscopia dreptul de a canta. Frumos ati scris, precum cantati. Doamne ajuta!

  12. Andreea Giurgea Says:

    Acum aproximativ 12-13 ani am intrat pentru prima oara in Biserica Sf. Mina – ne plimbam cu copiii seara prin parc, pe intuneric, si am zarit o lumina aprinsa. Aceasta lumina a fost mereu aprinsa pentru noi de atunci prin prezenta calda a Parintelui Nicolae, al carui suflet ardea zi de zi acolo in slujirea lui Hristos. Biserica Sf. Mina a devenit casa sufletului meu, acolo am gasit mereu o lumina, o vorba buna, sprijin in necazuri si indrumare duhovniceasca, si -cel putin o data- o minune. Poate ca fetita mea cea mica nu ar fi ajuns pe lume fara rugaciunile Parintelui Nicolae. Imi este draga in continuare biserica, dar Parintele Nicolae este – nici macar nu pot sa scriu verbul la un alt timp – inima ei, nici nu imi pot imagina cum ar fi acel loc fara dansul. Sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa gaseasca o cale prin care bunul nostru pastor sa ne poata fi alaturi si de acum inainte!

  13. Maria Says:

    Incep sa apara cuvintele adevarate! Multumim, Domnule Profesor Ion Coja!
    Asteptam dreptatea de la cei in masura sa o ofere: Fericiti cei prigoniti pentru dreptate!
    Maria

  14. harrytavitian Says:

    Comentarii pe Facebook:

    Corneliu Stroe: „Parintele Picu este un om deosebit si un preot plin de har. Pe mine m-a ajutat foarte mult cind am fost bolnav, prin rugaciuni si indrumare duhovniceasca, lucru pentru care ii sunt profund indatorat. Sper din inima sa treaca cu bine aceasta cumpana, ii doresc multa sanatate si sunt alaturi de el cu tot sufletul. DOAMNE AJUTA!!”

    Iuliana Ghidu: „Bunule Dumnezeu, cum m-ai lăsat să trăiesc aceste vremuri!”
    Citatul postat de Iuliana este din Sfantul Policarp Episcopul Smirnei, praznuit saptamana trecuta. Sa ne rugam Sfantului Policarp sa fie si episcopii de azi intariti de duhul intelepciunii, al dragostei si al jertfelniciei.

    Simona Stefanescu: Am citit asta si m-am gandit „in sfarsit, au gasit o prostie sa il agatze pe parintele Picu, ca prea era de treaba si oamenii de treaba nu au prea multa cautare in urbea mea natala. Si pe urma m-am gandit – exact, ca si in viata normala, si in religia organizata se reduce totul la bani si proprietate.

    Eugen Costin Glodeanu: astia au innebunit de tot??? nu intelegeam ce-i cu atatea publicatii cu parintele Picu, asa ca am cautat pe google..
    Eugen Giurgea: da, e trist. bate pastorul si risipesti turma.
    Eugen Costin Glodeanu: money, money, money… noul colind tomitan
    s-o indura Sfantul Mina sa nu accepte o asemenea nedreptate

    Alina Tarta: Un părinte deosebit, este mare nevoie de preoti ca dânsul si nu de tipul celor care-l acuză.O să treacă si ispita asta.

    Paraschiva Catana: SFANTUL MINA va face lumina… DOAMNE AJUTA.

  15. Arhiescopia Constanta - Adevarul de Constanta Constanta.RO Says:

    […] UPDATE. Astazi, 12 martie, 2013, Biserica “Sf Mina” a fost inchisa. Din nefericire, in ciuda miilor de voci care au strigat si au cerut ca parintele Picu sa fie lasat sa slujeasca, Arhiepiscopia Constanta taie si spanzura, mai ceva ca in Inchizitie. Harry Tavitian, s-a alaturat acestor voci, printr-un extraordinar articol scris pe blogul dansului, pe care il puteti citi aici: https://harrytavitian.wordpress.com/2013/02/22/te-iubim-parinte-nicolae/ […]

  16. harrytavitian Says:

    Parintele Picu a instrainat intr-adevar bunurile sacre ale Bisericii ! Asa e !!! Doar ca bunurile sacre ale Bisericii sunt sufletele credinciosilor pe care intr-adevar le-a instrainat din aceasta lume in care dicteaza din ce in ce mai mult banul, invidia, ura, mediocritatea si cate altele … Datorita harului deosebit pe care i l-a daruit Dumnezeu pentru sufletul sau bun, Parintele Nicolae a instrainat multe suflete si le-a “intabulat” in Imparatia Cerurilor. Tot ce s-a facut la Sfantul Mina a fost cu binecuvantare de la ierarhi (ca dovada, biserica are Sfantul Antimis cu semnatura episcopului si este sfiintita). In Grecia sunt numeroase biserici in proprietatea credinciosilor. In fapt, acesta este duhul ortodox si in esenta asa e si la noi, bisericile fiind ale enoriasilor din parohie. Doar ca in vremurile desacralizate pe care le traim, institutiile omenesti, vazute, iau locul Bisercii adevarate al carui cap e Mantuitorul.

  17. Dana Maria Says:

    sustin…si-mi doresc sa-i iau apararea.n-as face-o daca parintele Picu n-ar merita.Sunt mamica unui voluntar din Fundatia Arca, pastorita de parintele Picu.ma intreb …de ce enoriasii nu fac nimic??? Imi aduc aminte de slujbele de duminica.In Biserica, slujea trei preoti.Dupa slujba, la miruire….la parintele Picu, se facea coada::))) Unde-s acei oameni???de ce tac?? Ma mai intreb???de ce parintii copiilor din Fundatie nu fac nimic???Asa suntem noi.Cand iti da cineva ceva iti fata vaca, cand iti ia, iti moare vitelul.Copiii si toti oamenii ajutati de parintele Picu, si Fundatia pastorita de Domnia Sa….erau copiii cu Autism, si sindrom Down.Acesti copiii…au fost izgoniti de societate, si adoptati de acesta Fundatie.Aici, copiii au invatat sa iubeasca, sa comunice, sa-si foloseasca imaginatia.Au facut martisoare…pe care Arhiepiscopia le-a interzis valorificarea…au construit Icoane…au invatat poezii, au facut scenete…au adunat mizeria facuta de oamenii normali, in jurul Biserici.Parintele Picu…a construit aceasta Biserica, impreuna si laolalta cu enoriasii.Ce-or gandii aia de sus??!!!Veci pururi…si indiferent de cine dicteaza in Biserica, sau in BOR, sau in Arhiepiscopie…nu va fi propietar al vreunei Biserici…indiferent de cum au facut-o…Biserica, este Casa Domnului…nu Societate Comerciala. Fi-va o vreme, cand pentru tot negotul asta din ortodoxie….se va da socoteala.A mai fost si acum doua mii de ani…si va mai fii.

  18. harrytavitian Says:

    Azi la ora 16 in pridvorul Bisericii Sfantul Mare Mucenic Mina se faceau pregatiri pentru inceperea slujbei Sfantului Maslu, in prezenta catorva credinciosi dar a nenumarati reporteri si chiar televiziuni care transmiteau in direct, dezinformate de stirile false care il acuza pe nedrept pe Parintele Nicolae Picu, ctitor si fost paroh al bisericii.
    Dintr-o data unuia dintre preoti i s-a facut rau si a lesinat. Din pacate se pare ca starea lui e de grava – echipajul SMURD care a venit la fata locului l-a resuscitat circa 30 de minute. In aceste momente e transportat la Spitalul Judetean. Ne rugam pentru sanatatea preotului.
    Sunt insa cutremurat de cele ce se intampla. Am acelasi sentiment ca si atunci cand am vazut accidentul provocat in pragul comei alcoolice de preotul Valeriu Roman care slujea la aceeasi biserica. Sunt foarte tulburat si cred ca sunt semne mari pe care Arhiepiscopia Tomisului ar trebui sa le ia grabnic in seama.
    Va rog din suflet sa il repuneti in drepturi pe parintele Nicolae Picu caci s-a dezlantuit mania lui Dumnezeu. Doamne, iarta-ne!

  19. monica Says:

    Cine doreste sa-l sustina pe parintele Nicolae Picu, este asteptat la slujba de duminica 17 martie, cu o floare in mana, pe pajistea dintre biserica si asezamant.

  20. dinu Says:

    Este posibil ca parintele caruia i s-a facut rau sa fi fost fortat sa slujeasca … ordinul nu se discuta …

    • Iobag Says:

      Sa fi fost prea „crud”, cred ca saracul nu stia cu cine are de a face.
      Dragostea lui Dumnezeu este un rug aprins dar si un tavalug de foc in fata caruia suntem neputinciosi, sa urmam cu credinta calea Domnului, netulburati sa ne urmam inima. Speranta vine doar de la Dumnezeu.
      Slava Domnului, a avut cine sa ne invete!

  21. harrytavitian Says:

    Mircea Tuglea scrie pe blogul sau:
    „Unul dintre acele puţine, simple, frumoase prin ele însele, locuri din Constanţa se află la biserica maramureşeană din lemn Sfântul Mina, de pe malul lacului Tăbăcărie. Ei bine, nu va mai fi, au înhăţat-o. Harry Tavitian are o mărturie impresionantă despre asta. În ceea ce mă priveşte, nu pot să adaug decât că de la Sfântul Mina am primit, pentru prima dată în ţara asta, chitanţă pentru serviciile religioase – adică pentru botezul celui mai mic fiu al meu, Ştefan Paul”.
    http://mircea-tuglea.blogspot.ro/2013/02/biserica-sfantul-mina.html

    • harrytavitian Says:

      Multumesc, Mircea! S-a tot vehiculat ideea ca la Sfantul Mina e „fabrica de bani”, apropo de nunti. Din cate stiu, „tarifele” mai mari ii erau impuse parintelui Picu. Dansul s-a opus si ca plata pentru serviciile religioase sa se faca in altar, cum e moda…
      Sunt sigur ca parintele Picu a slujit la botezul lui Stefan cu toata dragostea. In privinta cununiilor, parintele Nicolae oficia slujba doar daca mirii veneau inainte la biserica si parintele statea de vorba cu ei si le explica ce inseamna duhovniceste, casatoria.

  22. Părintele Picu | e m e r o l o g h e i o n Says:

    […] Părintele Picu nu pot să scriu nimic, nu caut cuvinte… Dar, vă rog, citiți și voi aici, apoi citiți din nou aici și unde mai găsiți mărturii, căci sunt, și judecați singuri. […]

  23. Iobag Says:

    Nu trebuie sa ne ostenim pana in Grecia, foarte aproape de „Bisericuta de Lemn”, este o biserica catolica care in acte apartine fondatorilor. Cum ar fi sa se apuce episcopul lor sa-i alunge? Evident nu ar avea motiv, pentru nu au facut ceva rau, ci prin stradania lor au inaltat loc de inchinaciune Domnului.

    Asa si Parintele Nicolae a zidit, in timp ce a ridicat bisericuta, si in sufletele noastre credinta puternica si nadejdea in Dumnezeu.

    Pentru ca este o biserica in stil maramuresan ar trebui sa reflectam la spiritul liber al ardeleanului care şi-a pastrat in comunitatea „de langa casa” comuniunea cu Dumnezeu in conditii de multe ori neprielnice. Ortodoxia s-a bazat din vechime pe comunitatea independenta si frateasca care marturiseste impreuna aceleasi adevaruri de credinta. Daca la nivel „macro” biserica ortodoxa practica autocefalia, este o ipocrizie ca aceasta sa nu fie functionala si la nivel de comunitate, ar fi chiar o lipsa de coerenta.

    Se poate completa cu faptul ca Hristos, Domnul nostru, ne-a invatat ca noi suntem madularele Bisericii Sale si ca lacasurile pe care le tot costruim sunt doar locuri de intalnire, locuri unde gasim comuniunea cu Dumnezeu, asa ca nu prea conteaza titlul de proprietate de care se cramponeaza institutia intitulata Biserica Ortodoxa Romana pentru ca „proprietatea” adevaratei Biserici, cea intemeiata de Hristos este cu adevarat in Ceruri la Tatal Creatorul care prin unicul Sau Fiu ne-a oferit mantuirea si de unde purcede Sfantul Duh.

    Ceea ce nu s-a inteles din invataturile lui Hristos, Domnul nostru, este ca trebuie sa ne avem ca fratii, iar cel mai mare dintre noi sa se poarte ca cel din urma. Se pare ca prigonitorul Parintelui Picu desi „mare in grad” a chiulit cand a fost predata aceasta invatatura, evident in primul rand ar trebui sa se caiasca pentru ca trebuie sa-i fie clar si el va da socoteala la Judecata cea de Apoi.

    Aveti nadejde in Dumnezeu, intotdeauna face dreptate, dar asa ne este incercata credinta, trebuie sa ramanem de neclintit in credinta noastra si in jurul celui ce cu drag ne-a indrumat pasii pe calea adevarului si a vietii daruite de Hristos.

  24. dana maita Says:

    Tot ceea ce se intampla la Biserica Sf. Mina este trist…traim vremuri in care totul se cumpara si se vinde… se pare ca pana si credinta este scoasa la mezat, dar cum nebanuite sunt caile Domnului, sa speram intr-o rezolvare in care sufletele credinciosilor sa nu fie ingenuncheate…macar atat! Doamne ajuta!

  25. ruxandra petcu Says:

    „Fericiti veti fi cand va vor ocari pe voi si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru Mine!” Am auzit de foarte multe ori, cand eram in C-ta cantandu-se „Fericirile”. Chiar parintele Nicolae conducea strana alcatuita ad-hoc, din altarul imaginat, pe iarba. Ma intreb: ii pasa I.P.S Teodosie de suferinta prin care a trecut parintele Nicolae in cei opt ani, in care a ridicat biserica, strangand la slujbe banii necesari continuarii constructiei? Il intereseaza pe I.P.S. ca parintele si-a riscat viata de doua ori, ca sa vada constructia finalizata? Cu ce l-a ajutat Arhiepiscopia pe parinte? Sau se conduce dupa versetul:”Doamne, esti om aspru si seceri unde n-ai semanat”…? Eu zic sa nu ne erijam in Dumnezeu si sa incercam sa ramanem oameni piosi si recunoscatori in fata tru-
    dei! Sa nu uitam ca parintele isi conduce activitatea dupa sfatul Mantuitorului: ” Cine vrea sa fie cel mai mare, sa fie mai intai slujito-
    rul tuturor!” Sa ne plecam in fata unui om cu astfel de principii si sa nu mai incercam sa-l lovim, caci: „Oricaruia dintre acesti frati mai mici ai mei i-ati facut aceasta, Mie mi-ati facut-o!” Sa luam aminte!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: