Vineri 16 dec de la ora 19 voi avea la Filarmonica Pitesti, cel de-al patrulea concert din seria „Rezonante armenesti in jazz”. Organizator este de acesta data Uniunea Armenilor din Romania – Filiala Pitesti. https://harrytavitian.wordpress.com/2011/12/07/rezonante-armenesti-in-jazz-recital-de-pian-harry-tavitian-la-filarmonica-pitesti/
Cele 3 concerte de pana acum au fost la Filarmonica din Bacau: https://harrytavitian.wordpress.com/2010/12/16/primul-meu-concert-la-bacau-si-o-veche-fotografie-de-familie/
la Studioul TVR Iasi: https://harrytavitian.wordpress.com/2011/05/02/ecouri-la-concertul-de-la-iasi/
si la Salina Targu Ocna.
Anul trecut la inceputul lui noiembrie am participat la hramul Catedralei Armene Sfintii Mihail si Gavriil, din Bucuresti. Dupa slujba Varujan Pambuccian mi-a facut cunostinta cu cativa armeni din Bacau si Targu Ocna si mi-a spus ca ei ar vrea sa imi organizeze un concert la Salina Targu Ocna, fiindca au auzit ca ar avea o acustica foarte buna. Din cateva intrebari mi-am dat seama ca erau entuziasmati de idee dar nu isi imaginau ce inseamna sa organizezi un concert. De foarte mult timp, pentru mine nu e atat de important sa am concerte, cat este de important ca acestea sa fie bine organizate. Iar in Romania lucrul asta nu e asa de simplu… Nu aveam deloc tragere de inima sa ma aventurez in asa ceva. Si eram sigur ca deindata ce vor ajunge acasa, armenii din Bacau se vor intoarce la ale lor si le va trece entuziasmul.
Vasile Agop, presedintele filialei Bacau a Uniunii Armenilor, mi-a demonstrat insa ca m-am inselat. A pus pe picioare intr-un timp foarte scurt unul dintre cele mai bine organizate concerte ale mele din ultimii ani, anul trecut in decembrie, la Filarmonica din Bacau. Nu a renuntat nici la ideea cu Salina. Dupa 40 de ani de cariera, asta-vara pe 9 iulie, am cantat “underground” si la propriu, nu doar la figurat…
Pentru mine a fost o experienta extraordinara. Dincolo de peisajul, atmosfera si acustica din salina, surpriza a fost calitatea publicului, apropierea sufleteasca si firescul cu care am fost inconjurat. Fie ca a fost vorba de armenii din Bacau si Targu Ocna care au ostenit ca totul sa fie impecabil, fie de armenii din alte orase care au venit special la concert; fie ca a fost vorba de gazdele noastre de la salina care ne-au dat tot ajutorul sau de cei care au facut efortul sa vina la concert, nu doar din Targu Ocna ci si din Bacau, Onesti, Galati etc. Multumiri tuturor.
Aprecierile mele si pentru familia Carmen, Bogdan si Marian Tintaru. Bogdan a filmat si montat filmul de mai jos, asa ca puteti toti sa gustati din magia unuei intamplari armeano-jazzistice unice: http://www.youtube.com/watch?v=TzeJAPU-W60 (Video de la concertul de la salina)
Iata mai jos si ecouri de la concert. Nu am reusit sa le pun pe blog pana acum, dar cred ca se potrivesc, inainte ca „Rezonantele armenesti in jazz” sa rasune la Pitesti.
Jazz armenesc la Salină (articol pentru revista „Ararat” de Paul Mocanu, „starostele” armenilor din Targu Ocna)
Pentru a descrie evenimentul muzical ce a avut loc la Targu Ocna folosesc titlul din afisul tiparit la Bacau de familia Agop; de fapt ei au fost cu organizarea iar eu cu munca de teren. Totul a inceput cu o informatie: „salina are o acustica foarte buna”, informatie de la cameramanul TVR Traian Popescu alaturi de care filmam pentru reportajul despre Biserica Armeana din Tg-Ocna, la sfarsitul anului trecut. Dupa succesul deosebit pe care l-a avut concertul de colinde sustinut de pianistul Harry Tavitian in decembrie 2011 la Ateneul “Mihail Jora” din Bacau ne-am propus ca filiala Bacau a U.A.R sa incerce iar sa organizeze o asemenea manifestare artistica si la Salina Tg-Ocna. De ce sa nu fim noi, armenii, primii care sa organizeze un concert, bineinteles, cu un muzician armean, in Salina? Fiind pe un teren neexplorat pana acum lucrurile s-au miscat mai greu la inceput, dar ne-am bucurat de sustinerea deosebita a conducerii Salinei Tg-Ocna care a inteles ca reusita deplina a unei asemenea manifestari le va oferi noi oportunitati. Si uite asa, cu toate pregatirile puse la punct, am ajuns in ziua concertului de pe 9 iulie; alte emotii: cine va veni dupa toata reclama pe care o facusem mai bine de o saptamana?
In final am asistat la un concert la care au fost prezente peste 300 de persoane, mare parte necunoscatoare a muzicii lui Harry Tavitian dar dornice de a vedea un spectacol si o muzica deosebita si de a mai scapa de feţele blonde pe care le vad in fiecare zi la televizor. Scena a fost amplasata foarte frumos, avand ca fundal peretele de sare alcatuit din straturi alternante de alb si cenusiu. Un reflector bine pozitionat a scos tot timpul in evidenta efortul artistului de a-ti transmite sentimentele continute ce se nasc din de melodiile interpretate. Prezenta domnului deputat Varujan Pambuccian, care a conturat la inceputul concertului personalitatea pianistului Harry Tavitian, a dat o nota aparte acestei manifestari artistice. De asemenea au fost prezenti printre alte notabilitati ale orasului si d-na primar Floarea Ivanof si d-nul viceprimar Nuţu Costache. Desi in Salina temperatura este constantă, în jur de11°C, dupa primele melodii atmosfera s-a incalzit. Pianistul Harry Tavitian a dat frau liber talentului sau artistic, iar spectatorii nefamiliarizati pana atunci cu muzica lui si-au dat imediat seama pe cine asculta, raspunzand cu ropote de aplauze. Am avut un moment de luciditate si intocmai ca la concertul de la Bacau, m-am smuls din vraja melodiilor sale si priveam cu cate un ochi in stanga si in dreapta sa vad ce face auditoriul. Spectatorii erau asa de absorbiti de eveniment, incat nici nu iti dadeai seama ca respiră. Foarte frumos a fost faptul ca Harry inainte de a canta si-a prezentat fiecare melodie, ceea ce a prins la public. De asemenea ca un bun crestin Harry Tavitian a amintit asistentei ca armenii il sarbatoresc chiar in ziua in care s-a desfasurat concertul pe Sfantul Grigore Luminatorul, cel care i-a crestinat pe armeni, iar Armenia a devenit in anul 301 primul stat cu religie creştină oficiala. Toate melodiile interpretate de artist au fost la o intensitate maxima, iar spectatorii au raspuns imediat cu ropote de aplauze. Spectacolul a avut un succes total si aceasta o aratau aplauzele, uralele si bisurile de la final cu greu oprite de artist in cateva randuri. Spectatorii au fost realmente incantati de concert, iar artistul si-a castigat foarte multi fani la Tg-Ocna si imprejurimi. Au venit spectatori de la Bacau, Onesti, Comanesti, Barlad si Galati (armenii din Galati care sunt nelipsiti de la toate manifestările tinute la Tg-Ocna). La iesire din Salina a urmat o sesiune de autografe care a tinut destul de mult, spectatorii demonstrand prin acest mod ca au fost cuceriti pentru totdeauna de muzica lui Harry Tavitian. O nota aparte se cuvine doamnei Geta Agop, care la un stand amenajat langa scena de concert, a prezentat marturii despre genocidul armean, publicatii armenesti si nu in ultimul rand, costume armenesti. Pe aceasta cale tinem sa multumim conducerii U.A.R care a avut incredere in noi si ne-a acordat tot sprijinul moral si material pentru organizarea acestei manifestări ce a contribuit la o mai buna apreciere a armenilor din zona.
Scriu aceste randuri la o saptamana de la desfasurarea evenimentului muzical si ecourile inca se mai propaga impartindu-se in doua feluri:
1) Nu-mi inchipuiam ca pot sa ascult o asemenea muzica! Nici nu imi pot da seama cand au trecut cele doua ore! Demult nu am mai simtit o asemenea bucurie la un spectacol
2) Ce rau imi pare ca nu am putut veni! Am auzit ca a fost nemaipomenit!
Concluzia acestor afirmatii denota un singur lucru:”Un spectacol excelent” Si daca maestrul Harry Tavitian s-a ales cu aplauzele, admiratia si recunoastinta celor prezenti, eu ca membru al comunitatii locale m-am ales cu multe imbratisari si multumirea ca armenii, desi putini la numar, pot contribui la îmbogăţirea mediului artistic local si nu numai. http://www.araratonline.com/2011/07/20/jazz-armenesc-la-salina/
La sfarsitul concertului, multumind organizatorilor
Dupa concert, dand autografe pe afise
Dupa concert, cu o parte din grupul de armeni veniti special din Bacau, Galati, Barlad, Vaslui
Jazz armenesc în Salină (articol al doamnei bibliotecar Doina Lili Bălcănaşu
aparut a doua zi dupa concert, pe blogul Bibliotecii din Onesti)
Sâmbătă, 09 iulie 2011 la Salina din Târgu Ocna, la iniţiativa Uniunii Armenilor din România filiala Bacău, s-a desfăşurat un eveniment cultural de marcă: concertul de jazz a lui Harry Tavitian. Evenimentul a adus în atenţie cărţi de autori armeni, reviste editate de editura Ararat, imagini cu rezultatele membrilor comunităţii, costume tradiţionale, imagini cu genocidul din 1915. Biblioteca a primit câteva invitaţii la acest eveniment unde ne-am întâlnit nu numai cu un artist unic ci şi cu un fost bibliotecar, întrucât Harry Tavitian a împărtăşit aceeeaşi profesie cu noi timp de 5 ani până când, în 1987, a intrat în dizgraţia conducerii comuniste. Harry Tavitian este una din legendele jazzului românesc, “armean prin naştere şi român prin adopţie” dar simţindu-se acasă în ambele culturi. Recitalul lui Harry Tavitian a fost o călatorie în timp, introducându-ne în atmosfera temelor muzicale tradiţionale şi religioase armeneşti, transpuse în sonorităţi moderne. Prin expresivitate, măiestrie şi dăruire artistul ne-a făcut să uităm răceala Salinei şi trecerea timpului, dăruindu-ne o imensă bucurie. Bucuria de a fi prezenţi la un eveniment unic şi emoţionant, un spectacol. Dar să lăsăm muzica să vorbească: http://biblionesti.blogspot.com/2011/07/jazz-armenesc-in-salina.html
Jazz & Extazz!!!
Cronica de Radu Ciobanu, vechi si avizat fan de jazz, care nu e la prima „abatere”; a scris cronici de substanta si dupa concertul meu de acum un an, de la Bacau. Cronica a fost publicata in numarul din iulie al revistei „Ateneu” de la Bacau. Fragmente din aceast articol au aparut si in Ziarul de Bacau, cu titlul „In the Summer Time”.
Jazzul are capacitatea specială de a produce în concert curente afective, dinamice însă cu caracter spontan şi irepetabil care stimulează reciproc pe cei care produc, cât şi pe cei care ascultă această muzică. Demersul artistic foarte personal, complex şi inedit etalat de Harry Tavitian dublat de virtuozitate şi creativitate remarcabilă, a înălţat la nivel ridicat, această veritabilă celebrare multi-participativă implicată în discursul muzical. Şi astfel, cînd nimeni nu mai credea, apetitul jazzistic al băcăuanilor a suferit o necesară metamorfoză!
Într-o frumoasă zi de vară, mai exact pe 9 iulie 2011, comunitatea armeană ne-a oferit din nou privilegiul unei alte manifestări complexe avîndu-l ca protagonist pe acelaşi neobosit pianist Harry Tavitian. Popor urgisit, răspîndit prin toate colţurile lumii, vitregit de istorie, armenii au reuşit întotdeauna să învingă vicisitudinile, datorită unor calităţi foarte speciale prin coeziune şi solidaritate, dar mai ales prin rădăcinile spirituale şi culturale din care şi-au extras tăria. Asta implică multă dragoste şi respect pentru tradiţii şi valori, energii neobosite puse în slujba difuzării acestora şi nu în ultimul rînd o prezenţă individuală pregnantă în viaţa oricăror comunităţi. Mobilizarea lăudabilă şi preţuirea care au însufleţit organizarea acestui dublu concert al lui Harry Tavitian, susţine încă o dată aserţiune de mai sus, în condiţiile în care arta pianistului nu este deloc facilă sau vulgarizată în scopuri financiare! Armenii se mîndresc cu Harry, fac eforturi substanţiale ca să se bucure de măiestria lui şi împărtăşesc generos această bucurie. Este o lecţie semnificativă pentru noi, prea lesne confuzionaţi de „valori” gen Iri, Zăvoranca, Mitică Dragomir sau Becali care inundă micile ecrane şi presa scrisă…
Dar Harry este mai mult decît un vector concludent al civilizaţiei armene. Vocaţia şi rigoarea profesională, curiozitatea vie şi nevoia originalităţii dublate de acribia căutătorului de sonorităţi personale, i-au deschis orizonturi ample din care şi-a alcătuit fundamentele muzicii şi ale personalităţii sale inconfundabile. Elementele folclorice diverse: romane, armeneşti, balcanice şi orientale i-au furnizat o identitate proprie preţuită de public dar şi de specialişti. Desigur că acestea au fost fericit aliate cu doze consistente de negro-spirituals, gospel, blues, toate ingrediente majore ale folclorului negru, american. Acestea au germinat jazzul – cea mai semnificativă contribuţie culturală a Americii!
Harry nu este un ambasador cu retorică onctuoasă, sofisticată; deşi nivelul său intelectual şi cultural i-ar permite-o. Cîntînd el stîrneşte sentimente şi emoţii primordiale: iubirea, tristeţea, durerea, care deschid inima fiecărui om, indiferent de vîrstă sau naţionalitate. Concertul de la Salina Tg. Ocna a fost o premieră pentru toţi, gazde şi artist. Sanctuarul somptuos săpat în sare a stimulat imaginaţia pianistului. Temperatura scăzută a detensionat incandescenţa emoţională a tuturor…
A fost foarte tonic să constat că publicul fără a cunoaşte deosebit jazzul – a rezonat direct cu muzicianul marcînd corporal emoţia artistică şi cadenţele muzicale. Fiind o sărbătoare semnificativă a armenilor, repertoriul ales s-a dedicat în totalitate motivelor folclorice şi religioase. Doar că vocaţia jazzistică a transpus aceste songuri în limbaj universal. Fie dansuri, fie balade, melodiile armenilor degajă o splendidă muzicalitate pe care Harry a pus-o în lumină cu măiestrie şi pasiune. Foarte deosebită a fost trăirea prin care artistul traducea acest demers muzical consistent. Cu fiecare părticică a corpului era subliniată intensitatea mesajului muzical. Adeseori transfigurat, pianistul creează în transă, surprins parcă şi el de soluţiile spontane, creative pe care le oferă auditoriului.
Pianul electric a accentuat o anumită personalitate distinctă a fiecărei clape, a fiecărei note, construind edificii sonore impozante, clare şi expresive. Părea că artistul dorea să realizeze o tapiserie complexă, subtilă, avînd grijă ca fiecare fir să fie pus în relief. Încărunţit într-o viaţă consacrată jazzului, Harry nu şi-a pierdut dăruirea energică, implicîndu-se cu totul în actul muzical prin tuşeul său foarte riguros şi pregnant. Fără a aminti celebrele linii de „Walking bass”, ostinatourile bogate, dinamice, din registrul grav al claviaturii, au conferit un suport ritmic energic. Pe el se pliau liniile melodice sinuoase create prin acorduri repetitive terminate în tremolouri de mare efect executate de mîna dreaptă. Furat de pasiunea tinereţii, Harry se avînta în progresii atonale, acute, violente, însă subsumate arhitecturii componistice în momentele de tensiune muzicală maximă (memorabilele climax-uri). Acestea au fost fericit echilibrate prin alternanţe lirice de mare gingăşie. Harry Tavitian părea decis să pună toată claviatura la treabă, să extragă asemenea unui magician sensuri şi armonii seducătoare!
Astfel de evenimente generoase colorează viaţa culturală a oraşului şi merită o mai mare atenţie din partea diriguitorilor, în speranţa multiplicării şi diversificării lor. S-a vădit încă odată că există public deschis proiectelor muzicale de calitate, adică acelea care oferă şi satisfacţii pe măsură.
Harry Tavitian's Blog 