Posts Tagged ‘Uniunea Armenilor’

Concert de jazz Harry Tavitian la Iași, joi 12 mai

mai 8, 2016

Harry & Aida Tavitia la Iași

Concert extraordinar de jazz: „De la blues la rezonanțe armenești”
Harry Tavitian (pian, voce)
Aida Tavitian (voce)

Joi 12 mai 2016 ora 19
Sala Studio TVR Iaşi
Intrarea liberă

Revin cu bucurie la Iași la invitația Sucursalei Iași a Uniunii Armenilor din România condusă de eminentul fizician, prof.  univ. dr.  Maricel Agop. O am ca invitată, de această dată, pe fiica mea Aida.

Vă vom propune o călătorie de la blues – una dintre rădăcinile jazzului – la prelucrări din folclorul românesc și armenesc. Sunt armean prin nastere si roman prin adoptie; ma simt acasa in ambele spatii spirituale – balcanic si caucazian. Influentele folclorului romanesc si armenesc au fost prezente inca de la inceputuri in muzica mea. De-alungul anilor, folclorul a ramas unul dintre izvoarele mele cele mai importante de inspiratie. Ceea ce incerc sa fac este o sinteza intre diverse surse, pornind de la esente, sa pun in valoare vecinatatea celor 2 culturi.

Născută în 1976, fiica mea Aida, este absolventă a Universității Naționale de Muzică din București; este profesoară de pian la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. A cântat cu Corul Radiodifuziunii Române sub bagheta maestrului Aurel Grigoraș și a colaborat cu Corul Madrigal. Cântă jazz în diverse formule cu muzicieni constănțeni și în ultimii ani a participat ca invitată în concerte alături de mine.

Concertul face parte din prima ediție a Festivalul Internațional Semper Artes, organizat de Asociația cu același nume.

Cronică de la unul dintre concertele în duo cu Aida (acum doi ani, la Muzeul Satului). Autor: scriitorul Alexandru Vakulovsky: http://vklvsk.blogspot.ro/2013/05/harry-aida-tavitian-la-muzeul-satului.html

Evenimentul pe Facebook: https://www.facebook.com/events/824003754409963/

Reclame

Concert Harry Tavitian la Iași, luni 6 octombrie

septembrie 25, 2014

Afiș concert Harry Tavitian la Iași 6 oct 2014

RECITAL DE PIAN
HARRY TAVITIAN – 45 de ani de jazz

Luni 6 octombrie 2014 ora 19
Casa de Cultură a Studenților Iaşi
Intrarea liberă

Organizator: Uniunea Armenilor Filiala Iasi
Partener: Fundația Iași Capitală Culturală Europeană

În acest an se împlinesc 45 de ani de la primele mele întâlniri cu bluesul, poartă de aur prin care, câțiva ani mai târziu aveam să intru în jazz. E o bucurie pentru mine ca la acestă aniversare să fiu alături de publicul de jazz din Iași, datorită invitației confraților de la Uniunea Armenilor Filiala Iași.

Uniunea Armenilor Filiala Iași a mai oraganizat două concerte memorabile, cu săli arhipline. În mai 2012, am cântat la două piane cu Ion Baciu Jr. la Teatrul „Luceafărul”. Concertul, intitulat Romanian-Armenian Piano Jazz Summit, a fost și evenimentul artistic cu care a debutat Fundația Iași Capitală Culturală Europeană.

În aprilie 2011 recitalul meu de pian „Rezonanţe Armeneşti în Jazz”, de la Studioul TVR Iaşi, a fost prilejuit de comemorarea victimelor Genocidului împotriva armenilor din Turcia din 1915.

Iaşiul este unul dintre oraşele cu o frumoasă tradiţie jazzistică. Chiar dacă nu am avut foarte multe concerte în Iaşi, ficare întâlnire a mea cu publicul de aici a fost una deosebita. Îmi amintesc cu mare plăcere de primul concert la Iaşi la Gala de jazz din 1982, de ediţiile Festi-jazz din 1988 şi 1991 de la Casa de Cultură a Studenţilor care se dovedea neîncăpătoare pentru iubitorii de jazz. Au urmat apoi concertele prilejuite de Fête de la Musique (1992, 1996, 1999) şi ultimele întâlniri de la „Jazz în cartier” în 2005 şi 2007, în cluburi, unde atmosfera a fost foarte caldă. Au urmat apoi două concerte organizate de Uniunea Armenilor Filiala Iași, în 2011 și 2012.

Evenimentul pe Facebook, de unde puteți da mai departe invitații, la cei interesați:  https://www.facebook.com/events/1531838910364958/

Recital Harry Tavitian in Catedrala Armeana din Gherla, sambata 5 iulie

iunie 22, 2014

Afiș concert Harry Tavitian la Gherla 5 iulie 2014

Grafica afișului: Laurentiu Popescu, Editura Ararat

Recital de pian Harry Tavitian
Sâmbătă 5 iulie 2014 ora 19.15
la Catedrala Armeano-Catolică Gherla
Organizator: Uniunea Armenilor din România filiala Gherla
Parteneri: Primăria Gherla și Parohia Armeano-Catolică Gherla
Concertul este prilejuit de Sărbătoarea Sfântului Grigorie Luminătorul și de Zilele Orașului Gherla

Intrarea liberă

Concertul va cuprinde muzică clasică și tradițională armeană și teme religioase.

Pentru mine este o mare bucurie să pot cânta în Catedrala Armeano-catolică din Gherla, unul din orașele întemeiate de armeni. Am mai cântat în biserici catolice în Franţa la Montpelier – (L’eglise de Colombiers), și Mulhouse (Chapelle St. Jean) în Ungaria la Kapolcs (Katolikus Templom), în Germania la Munchen și la Schwäbisch Hall (Mănăstirea Comburg).

Câteva repere ale activității mele, în context armenesc:

Am susţinut la Bucureşti două concerte pentru Preşedintele Armeniei (unul din ele la Sala Palatului) şi am cântat la Festivalul de jazz de la Erevan, ca invitat personal al acestuia.
Am primit în 2011 Medalia „Komitas” din partea Ministerului armean al Diasporei.
Tot în anul 2011 am fost invitat de Ambasada Armeniei la concertul dedicat Zilei Naționale a Armeniei cu prilejul sărbătoririi a 20 de ani de independență. Concertul a avut loc la Ateneul Român din Bucureşti (au mai participat baritonul Barseg Tumanian și pianista Lusine Khachaturian).
Am cântat la invitația Uniunii Armenilor din România la București, Bacău, Târgu Ocna, Iași, Pitești, Tulcea, Timișoara, Cluj și la invitația comunităților armenești din Ungaria și Franța.

Am contribuit împreună cu Părintele Avedis Mandalian și cu soția mea, Manuela Tavitian (absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă București) la cartea Liturghia Bisericii Armene pe înțelesul tuturor (publicată la editura Ararat a Uniunii Armenilor).

http://www.youtube.com/watch?v=Y0F82G4rmRk Mountain Bride (Prelucrare dupa o melodie traditionala armeneasca)

http://www.youtube.com/watch?v=4qhKOqF1RRg Imn armenesc

http://www.youtube.com/watch?v=TzeJAPU-W60 Harry Tavitian – Armenian Jazz at Targu Ocna Salt-Mine

Rezonanțe armenești în jazz – Recital Harry Tavitian la Tulcea, vineri 16 mai

mai 10, 2014

afis

Concert Harry Tavitian – Cserey Csaba la Muzeul Satului, sambata 21 septembrie

septembrie 20, 2013

Afis

Armenian Jazz Roots Harry Tavitian (pian) & Cserey Csaba (percuţie)

Sâmbătă 21 septembrie 2013 ora 17.30

Revin cu mare placere la Muzeul Satului – un loc de suflet pentru mine. Sunt insotit de acasta data de prietenul si colegul meu Cserey Csaba. Este unul dintre cei mai inventivi percutionisti romani de jazz si se numara printre partenerii mei preferati. Poate ca nu e intamplator ca este nascut in Gheorghieni, unul dintre orasele intemeiate de armeni, in Transilvania…
Concert prilejuit de „Zilele Culturii Armene la Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti” si organizat de Uniunea Armenilor din Romania in parteneriat cu Muzeul Satului

Intrarea la concert pe baza biletului de intrare in muzeu (10 lei)
http://www.muzeul-satului.ro/muzeu_program.php

Concertul este pe pajistea muzeului. In caz de timp nefavorabil, ne mutam in sala.

Invitatie

In duo cu „Țunțu” Baciu la Filarmonica din Bacau

mai 19, 2012

La orice gen de spectacol legatura intre sala si scena este foarte importanta. La jazz insa este chiar esentiala, fiindca totul se naste acolo, in fata spectatorilor si impreuna cu ei. Dupa 40 de ani de concerte am ajuns sa simt imediat daca se creeaza sau nu acea legatura miraculoasa cu publicul, care te poarta dincolo de aici si acum. Sunt intrebat de multe ori despre publicul de jazz. Ca la noi ar fi mai putin, ca nu ar fi de calitate… Indiferent ca e vorba de un festival din Occident sau de un concert intr-un orasel fara traditie jazzistica din Romania, oamenii care au deschiderea sufleteasca si libertatea interioara sa vina la concert si se bucure de jazz, seamana intre ei. Si totusi fiecare loc are propria identitate, pe care cei de acolo o aduc cu ei. Am cantat cu „Țunțu” Baciu la doua piane, intai la Iasi si a doua zi la Bacau. Doua orase din Moldova, aparent asemanatoare. Pentru noi insa cele doua concerte au fost, fiecare, deosebit in felul sau. Scriam pe Facebook a doua zi dupa concertul de la Bacau: „Si eu si Ion Baciu jr. ne-am simtit extraordinar aseara la Filarmonica din Bacau datorita calitatii deosebite a publicului. Un sincer aplauz pentru eforturile organizatorilor – Uniunea Armenilor din Romania filiala Bacau si Consiliul Judetean si gazdelor noastre, echipa de la Filarmonica din Bacau. Am cantat pe doua piane de concert foarte bune in frumoasa sala ’Ateneu’ a Filarmonicii ’Mihail Jora’ iar sonorizarea si luminile de scena au fost excelente. Concertul a fost prezentat de Varujan Pambuccian. Multumim tuturor!”

 

Am primit in dar de la Cornel Agop, zurgalai, ca sa ii am la iarna pentru suitele mele de colinde. „Țunțu” Baciu a fost cucerit si el de caldura si ospitalitatea armeneasca de la Bacau si de la Iasi.

Cronica a lui Radu Ciobanu – bolnav de jazz inca din anii ’80, cu o colectie de inregistrari demna de invidiat. Dintr-un fin ascultator, Radu a devenit un rafinat si profund cronicar si comentator (specie pe cale de disparitie, la noi) al  jazzului.

Duel în Duet în Dialog. Epilog

Spectaculoasa înviere a naturii din acest început de primavara a consonat armonios cu evenimentul muzical de mare impact si rafinament desfasurat sub cupola Ateneului bacauan. Într-un fericit parteneriat rodat din precedentele recitaluri, Consiliul Judetean si Filiala Bacau a Uniunii Armenilor din România (UAR) ne-au oferit o reîntîlnire entuziasmata cu doi importanti exponenti ai curentului jazzistic românesc.
Pe deoparte Harry Tavitian, Jazzificatorul publicului bacauan, mic de stat dar avind o barba si (mai ales) o inima mare… debordind de pasiune si energie, campion al experimentului creativ si al expresivitatii muzicii negre, fie ca blues, ragtime, boogie-woogie, a avut un interlocutor de acelasi rang în persoana renumitului Ion Baciu jr.
Cei doi au plasmuit direct sub ochii nostri un dialog fertil, armonios, exemplar, manifestat simultan pe multiple paliere. Este o colaborare stenica între cei doi, apreciata în egala masura de scena jazzistica internationala si-binenteles de cea românesca. Muzicienii au în spate cariere impresionante, validate în multiplele ocazii si formule concertistice.
Harry Tavitian, un alchimist minutios si devotat influentelor folclorice armenesti, asiatice, balcanice, dobrogene si desigur românesti, a conversat muzical si ideatic cu Ion Baciu jr. Acesta din urma a fost multa vreme copilul teribil al distinsului si valorosului dirijor iesean cu acelasi nume, dar mai mult copilul teribil al jazzului nostru. Un lung si fast periplu suedez precum si studiul la Academia Regala de Muzica din Stockholm, colaborari fructuoase cu mari personalitati ale genului, i-au dezvoltat propensiunea clara spre zona armoniilor subtile, delicate, dar de maxima expresivitate, în siajul unicului, inegalabilului, pianist si compozitor Bill Evans.
Evident ca nu a fost vorba de vreun duel pianistic ci de rezonante empatice, elaborate sau spontane.
Prima piesa ,”Étude” a pianistului armean a schitat registrele evolutiei muzicale. Energicul, percutantul tuseu al lui Harry s-a exprimat preponderent in partea stinga si pe centrul claviaturii prin sustinutele linii de walkin’ bass, generind cadente sincopate pline de vigoare si dinamism. Cu gentilete moldava Tuntu si-a estompat prodigioasa virtuozitate, expunind scurte dar de mare efect “comentarii” ludice, complementare, de subtila coloratura, in registrul acut al pianului. Însa rolurile au alternat dinamic cu surprinzatoare “chei” si schimbari de replici muzicale, atit pe parcursul unei piese cit si în economia recitalului, ca o pledoarie vie, elocventa pentru virtutile muzicii de jazz.
Trebuie spus ca Tavitian este o mare autoritate în bluesul autohton, marcat de întilnirea istorica din tinerete cu legendarul Memphis Slim. Calitatiile sale pianistice se exprima deplin în acest gen muzical iar inflexiunile vocale au traire autentica si maxima acuratete. Cele trei bluesuri cîntate de el au ridicat temperatura salii la propriu si la figurat!
Cu mult curaj si profesionalism cei doi si-au asumat cîteva teme ,,clasice’’, de referinta, carora le-au conferit solutii muzicale originale, deosebit de convingatoare. Disponibilitatea spre improvizatie libera, deschisa, a fluidizat si armonizat discursul sonor.
Un moment remarcabil a fost acela în care cei doi au dezvoltat in mijlocul unei piese o parafraza pe teme folclorice românesti. Jazzul este mai mult o chestiune americana si ramine sa speram ca mai marii lumii nu vor amenda aceasta ireverenta, ba chiar o vor pune în valoare!
Compozitia lui Ion Baciu ,”Prayer” a generat un climax profund prin tensionari intense, expresive, gradate cu multa stiinta si rafinament.
Un moment de maxima emotie a fost prilejuit de interpretarea solo a pianistului iesean pe un grupaj binar reprezentativ de standarde. “Quiet Now” si “Groovin’ High” au autentificat sensibilitatea, subtilitatea si cerebralitatea solistului într-un omagiu limpede, înaltator pentru valentele lirice ale marelui Bill Evans. Cum acesta este o piatra de incercare a jazzului modern, cei doi pianisti au gasit noi resurse de elocventa si sensibilitate în tratarea bijuteriei sale componistice ,,Peace, piece”.
Doua mentiuni particulare. Daca relativ recentele incursiuni bacauane ale pianistului armean s-au desfasurat la nivele impresionante, putem totusi decela un anumit crescendo, fiecare aparitie a adaugat carate noi si nebanuite.
Fireste ca aceasta din urma s-a evidentiat printr-o armonie ampla, complexa, de o densa muzicalitate si policromie, la care au contribuit ce doi protagonisti, dar si acustica speciala si pianele de mare calitate, si mai ales reactiile calde, generoase ale publicului numeros.
Desi peste Tuntu s-au asternut niste ani si kilograme, am apreciat zîmbetul juvenil afisat aproape permanent si volubilitatea tehnica relaxata si neostentativa. Adeseori grimase spontane accentuau acorduri, solutii muzicale de efect, precum si bucuria actului muzical.
Aflat în fata comunitatii armene si a liderului ei, Harry a fost parca mai sobru. Poate ca pozitia mea în sala si barba i-au mascat dispozitia ludica! Lasind gluma la o parte este foarte tonic sa întilnesti oameni alesi care se dedica “meseriei” de a oferi splendori sonore vitale, fara mari recompense financiare.
Frecventa prezentelor pe scena Ateneului ne întareste speranta ca jazzul s-a impus ca fenomen captivant si pentru publicul bacauan si sa asteptam alte initiative fericite. Pîna atunci multumim pentru cea abia petrecuta! http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/05/07/duel-in-duet-in-dialog-epilog.html

Comentariu pe Facebook al Mioarei Iacob care patroneaza cochetul Salon de Piane din Bacau: „…la Ateneu a fost o seara magica de jazz… Doua piane “au trait” din plin povestea de dragoste, ura, cearta, pasiune, gelozie, dans, dominare, tandrete, impacare… Toate acestea, in ritmul muzicii, in tandem. Aplauze si multumiri pentru Harry Tavitian si Ion Baciu jr.” http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=299787826769464&id=100002147471986

Harry Tavitian şi Ion Baciu jr, virtuozitate în formă pură Filala locală a Uniunii Armenilor, în colaborare cu Consiliul Judeţean Bacău, a oferit un spectacol de vis pentru iubitorii de jazz şi blues din Bacău. Pe scena Sălii Ateneu au urcat Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. Vreme de oră şi jumătate am fost absorbit într-o altă lume. Cea a muzicii adevărate răsărite din clapele pianelor mânuite cu măiestrie de către cei doi muzicieni. Ar mai fi multe de spus, însă cuvintele sunt prea mărunte pentru a descrie ceea ce înseamnă o reprezentaţie Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. http://fermapolitica.ro/2012/05/05/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-virtuozitate-in-forma-pura/#more-3104

Stire despre concert, cu pareri ale spectatorilor: http://www.impulstv.ro/duel-de-jazz-la-ateneu/    „Spectatorii au venit în număr mare la Ateneu, cu amintirea de anul trecut când Harry Tavitian i-a cucerit cu naturalețea sa”.

Rezonante armenesti in jazz, de la Salina Targu Ocna la Filarmonica Pitesti

decembrie 13, 2011

Vineri 16 dec de la ora 19 voi avea la Filarmonica Pitesti, cel de-al patrulea concert din seria „Rezonante armenesti in jazz”. Organizator este de acesta data Uniunea Armenilor din Romania – Filiala Pitesti. https://harrytavitian.wordpress.com/2011/12/07/rezonante-armenesti-in-jazz-recital-de-pian-harry-tavitian-la-filarmonica-pitesti/

Cele 3 concerte de pana acum au fost la Filarmonica din Bacau: https://harrytavitian.wordpress.com/2010/12/16/primul-meu-concert-la-bacau-si-o-veche-fotografie-de-familie/

la Studioul TVR Iasi: https://harrytavitian.wordpress.com/2011/05/02/ecouri-la-concertul-de-la-iasi/

si la Salina Targu Ocna.

Anul trecut la inceputul lui noiembrie am participat la hramul Catedralei Armene Sfintii Mihail si Gavriil, din Bucuresti. Dupa slujba Varujan Pambuccian mi-a facut cunostinta cu cativa armeni din Bacau si Targu Ocna si mi-a spus ca ei ar vrea sa imi organizeze un concert la Salina Targu Ocna, fiindca au auzit ca ar avea o acustica foarte buna. Din cateva intrebari mi-am dat seama ca erau entuziasmati de idee dar nu isi imaginau ce inseamna sa organizezi un concert. De foarte mult timp, pentru mine nu e atat de important sa am concerte, cat este de important ca acestea sa fie bine organizate. Iar in Romania lucrul asta nu e asa de simplu… Nu aveam deloc tragere de inima sa ma aventurez in asa ceva. Si eram sigur ca deindata ce vor ajunge acasa, armenii din Bacau se vor intoarce la ale lor si le va trece entuziasmul.

Vasile Agop, presedintele filialei Bacau a Uniunii Armenilor, mi-a demonstrat insa ca m-am inselat. A pus pe picioare intr-un timp foarte scurt unul dintre cele mai bine organizate concerte ale mele din ultimii ani, anul trecut in decembrie, la Filarmonica din Bacau. Nu a renuntat nici la ideea cu Salina. Dupa 40 de ani de cariera, asta-vara pe 9 iulie, am cantat “underground” si la propriu, nu doar la figurat…

Pentru mine a fost o experienta extraordinara. Dincolo de peisajul, atmosfera si acustica din salina, surpriza a fost calitatea publicului, apropierea sufleteasca si firescul cu care am fost inconjurat. Fie ca a fost vorba de armenii din Bacau si Targu Ocna care au ostenit ca totul sa fie impecabil, fie de armenii din alte orase care au venit special la concert; fie ca a fost vorba de gazdele noastre de la salina care ne-au dat tot ajutorul sau de cei care au facut efortul sa vina la concert, nu doar din Targu Ocna ci si din Bacau, Onesti, Galati etc. Multumiri tuturor.

Aprecierile mele si pentru familia Carmen, Bogdan si Marian Tintaru. Bogdan a filmat si montat filmul de mai jos, asa ca puteti toti sa gustati din magia unuei intamplari armeano-jazzistice unice: http://www.youtube.com/watch?v=TzeJAPU-W60   (Video de la concertul de la salina)

Iata mai jos si ecouri de la concert. Nu am reusit sa le pun pe blog pana acum, dar cred ca se potrivesc, inainte ca „Rezonantele armenesti in jazz” sa rasune la Pitesti.

Jazz armenesc la Salină (articol pentru revista „Ararat” de Paul Mocanu, „starostele” armenilor din Targu Ocna)

Pentru a descrie evenimentul muzical ce a avut loc la Targu Ocna folosesc titlul din afisul tiparit la Bacau de familia Agop; de fapt ei au fost cu organizarea iar eu cu munca de teren. Totul a inceput cu o informatie:salina are o acustica foarte buna”, informatie de la cameramanul TVR Traian Popescu alaturi de care filmam pentru reportajul despre Biserica Armeana din Tg-Ocna, la sfarsitul anului trecut. Dupa succesul deosebit pe care l-a avut concertul de colinde sustinut de pianistul Harry Tavitian in decembrie 2011 la  Ateneul “Mihail Jora” din Bacau ne-am propus ca filiala Bacau a U.A.R sa incerce iar sa organizeze o asemenea manifestare artistica si la Salina Tg-Ocna. De ce  sa nu fim noi, armenii, primii  care sa  organizeze  un  concert, bineinteles, cu un muzician armean, in Salina? Fiind pe un teren neexplorat pana acum lucrurile s-au miscat mai greu la inceput, dar ne-am bucurat de sustinerea deosebita a conducerii  Salinei Tg-Ocna care a inteles ca reusita deplina a unei asemenea manifestari le va oferi noi oportunitati. Si uite asa, cu toate pregatirile puse la punct, am ajuns in ziua concertului de pe 9 iulie; alte emotii: cine va veni dupa toata reclama pe care o facusem mai bine de o saptamana?

In final am asistat la un concert la care au  fost prezente peste 300 de persoane, mare parte necunoscatoare a muzicii lui Harry Tavitian dar dornice de a vedea un spectacol si o muzica deosebita si de a mai scapa de feţele blonde pe care le vad in fiecare zi la televizor. Scena a  fost  amplasata foarte frumos, avand ca fundal peretele de sare alcatuit din straturi alternante de alb si cenusiu. Un reflector bine pozitionat  a scos  tot  timpul in evidenta efortul  artistului de a-ti transmite sentimentele continute ce se nasc din de melodiile interpretate. Prezenta  domnului  deputat Varujan  Pambuccian, care a conturat la inceputul  concertului personalitatea pianistului  Harry  Tavitian, a dat o nota aparte acestei manifestari artistice. De asemenea au fost prezenti printre alte notabilitati ale orasului si d-na primar Floarea Ivanof si d-nul viceprimar Nuţu Costache. Desi in Salina temperatura este constantă, în jur de11°C, dupa primele melodii atmosfera s-a incalzit. Pianistul Harry Tavitian a dat frau liber talentului sau artistic, iar spectatorii nefamiliarizati pana atunci cu muzica lui si-au dat imediat seama pe cine asculta, raspunzand cu ropote de aplauze. Am avut un moment de luciditate si intocmai ca la concertul de la Bacau, m-am smuls din vraja melodiilor sale si priveam cu cate un ochi in stanga si in dreapta sa vad ce face auditoriul. Spectatorii erau asa de absorbiti de eveniment, incat nici nu iti dadeai seama ca respiră. Foarte frumos a fost faptul ca Harry inainte de a canta si-a prezentat fiecare melodie, ceea ce a prins la public. De asemenea ca un bun crestin Harry Tavitian a amintit asistentei ca armenii il sarbatoresc chiar in ziua in care s-a desfasurat concertul pe Sfantul Grigore Luminatorul, cel care i-a crestinat pe armeni, iar Armenia a devenit in anul 301 primul stat cu religie creştină oficiala. Toate melodiile interpretate de artist au fost la o intensitate maxima, iar spectatorii au raspuns imediat cu ropote de aplauze. Spectacolul a avut un succes total si aceasta o aratau aplauzele, uralele si bisurile de la final cu greu oprite de artist in cateva randuri. Spectatorii au fost realmente incantati de concert, iar artistul si-a castigat foarte multi fani la Tg-Ocna si imprejurimi. Au venit spectatori de la Bacau, Onesti, Comanesti, Barlad si Galati (armenii din Galati care sunt nelipsiti de la toate manifestările tinute la Tg-Ocna). La iesire din Salina a urmat o sesiune de autografe care a tinut destul de mult, spectatorii  demonstrand prin acest mod ca au fost cuceriti  pentru totdeauna de muzica lui Harry Tavitian. O nota aparte se cuvine doamnei Geta Agop, care la un stand amenajat langa scena de concert, a prezentat marturii despre genocidul armean, publicatii armenesti si nu in ultimul rand, costume armenesti. Pe aceasta cale tinem sa multumim conducerii U.A.R care a avut incredere in noi si ne-a acordat tot sprijinul moral si material pentru organizarea acestei manifestări ce a contribuit la o mai  buna apreciere a armenilor din zona.

Scriu aceste randuri la o saptamana de la desfasurarea evenimentului muzical si ecourile inca se mai propaga impartindu-se in doua feluri:

1) Nu-mi inchipuiam ca pot sa ascult o asemenea muzica! Nici nu imi pot da seama cand au trecut cele doua ore! Demult nu am mai simtit o asemenea bucurie la un spectacol

2) Ce rau imi pare ca nu am putut veni! Am auzit ca a fost nemaipomenit!

Concluzia acestor afirmatii denota un singur lucru:”Un spectacol excelent” Si daca maestrul Harry Tavitian s-a ales cu aplauzele, admiratia si recunoastinta celor prezenti, eu ca membru al comunitatii locale m-am ales cu multe imbratisari si multumirea ca armenii, desi putini la numar, pot contribui la îmbogăţirea mediului artistic local si nu numai. http://www.araratonline.com/2011/07/20/jazz-armenesc-la-salina/

La sfarsitul concertului, multumind organizatorilor

Dupa concert, dand autografe pe afise

Dupa concert, cu o parte din grupul de armeni veniti special din Bacau, Galati, Barlad, Vaslui

Jazz armenesc în Salină (articol al doamnei bibliotecar Doina Lili Bălcănaşu
aparut a doua zi dupa concert, pe blogul Bibliotecii din Onesti)

Sâmbătă, 09 iulie 2011 la Salina din Târgu Ocna, la iniţiativa Uniunii Armenilor din România filiala Bacău, s-a desfăşurat un eveniment cultural de marcă: concertul de jazz a lui Harry Tavitian. Evenimentul a adus în atenţie cărţi de autori armeni, reviste editate de editura Ararat, imagini cu rezultatele membrilor comunităţii, costume tradiţionale, imagini cu genocidul din 1915. Biblioteca a primit câteva invitaţii la acest eveniment unde ne-am întâlnit nu numai cu un artist unic ci şi cu un fost bibliotecar, întrucât Harry Tavitian a împărtăşit aceeeaşi profesie cu noi timp de 5 ani până când, în 1987, a intrat în dizgraţia conducerii comuniste. Harry Tavitian este una din legendele jazzului românesc, “armean prin naştere şi român prin adopţie” dar simţindu-se acasă în ambele culturi. Recitalul lui Harry Tavitian a fost o călatorie în timp, introducându-ne în atmosfera temelor muzicale tradiţionale şi religioase armeneşti,  transpuse în sonorităţi moderne. Prin expresivitate, măiestrie şi dăruire artistul ne-a făcut să uităm răceala Salinei şi trecerea timpului, dăruindu-ne o imensă bucurie. Bucuria de a fi prezenţi la un eveniment unic şi emoţionant, un spectacol. Dar să lăsăm muzica să vorbească: http://biblionesti.blogspot.com/2011/07/jazz-armenesc-in-salina.html

Jazz & Extazz!!!

Cronica de Radu Ciobanu, vechi si avizat fan de jazz, care nu e la prima „abatere”; a scris cronici de substanta si dupa concertul meu de acum un an, de la Bacau. Cronica a fost publicata in numarul din iulie al revistei „Ateneu” de la Bacau. Fragmente din aceast articol au aparut si in Ziarul de Bacau, cu titlul „In the Summer Time”.

Jazzul are capacitatea specială de a produce în concert curente afective, dinamice însă cu caracter spontan şi irepetabil care stimulează reciproc pe cei care produc, cât şi pe cei care ascultă această muzică. Demersul artistic foarte personal, complex şi inedit etalat de Harry Tavitian dublat de virtuozitate şi creativitate remarcabilă, a înălţat la nivel ridicat, această veritabilă celebrare multi-participativă implicată în discursul muzical. Şi astfel, cînd nimeni nu mai credea, apetitul jazzistic al băcăuanilor a suferit o necesară metamorfoză!

Într-o frumoasă zi de vară, mai exact pe 9 iulie 2011, comunitatea armeană ne-a oferit din nou privilegiul unei alte manifestări complexe avîndu-l ca protagonist pe acelaşi neobosit pianist Harry Tavitian. Popor urgisit, răspîndit prin toate colţurile lumii, vitregit de istorie, armenii au reuşit întotdeauna să învingă vicisitudinile, datorită unor calităţi foarte speciale prin coeziune şi solidaritate, dar mai ales prin rădăcinile spirituale şi culturale din care şi-au extras tăria. Asta implică multă dragoste şi respect pentru tradiţii şi valori, energii neobosite puse în slujba difuzării acestora şi nu în ultimul rînd o prezenţă individuală pregnantă în viaţa oricăror comunităţi. Mobilizarea lăudabilă şi preţuirea care au însufleţit organizarea acestui dublu concert al lui Harry Tavitian, susţine încă o dată aserţiune de mai sus, în condiţiile în care arta pianistului nu este deloc facilă sau vulgarizată în scopuri financiare! Armenii se mîndresc cu Harry, fac eforturi substanţiale ca să se bucure de măiestria lui şi împărtăşesc generos această bucurie. Este o lecţie semnificativă pentru noi, prea lesne confuzionaţi de „valori” gen Iri, Zăvoranca, Mitică Dragomir sau Becali care inundă micile ecrane şi presa scrisă…

Dar Harry este mai mult decît un vector concludent al civilizaţiei armene. Vocaţia şi rigoarea profesională, curiozitatea vie şi nevoia originalităţii dublate de acribia căutătorului de sonorităţi personale, i-au deschis orizonturi ample din care şi-a alcătuit fundamentele muzicii şi ale personalităţii sale inconfundabile. Elementele folclorice diverse: romane, armeneşti, balcanice şi orientale i-au furnizat o identitate proprie preţuită de public dar şi de specialişti. Desigur că acestea au fost fericit aliate cu doze consistente de negro-spirituals, gospel, blues, toate ingrediente majore ale folclorului negru, american. Acestea au germinat jazzul – cea mai semnificativă contribuţie culturală a Americii!

Harry nu este un ambasador cu retorică onctuoasă, sofisticată; deşi nivelul său intelectual şi cultural i-ar permite-o. Cîntînd el stîrneşte sentimente şi emoţii primordiale: iubirea, tristeţea, durerea, care deschid inima fiecărui om, indiferent de vîrstă sau naţionalitate. Concertul de la Salina Tg. Ocna a fost o premieră pentru toţi, gazde şi artist. Sanctuarul somptuos săpat în sare a stimulat imaginaţia pianistului. Temperatura scăzută a detensionat incandescenţa emoţională a tuturor…

A fost foarte tonic să constat că publicul fără a cunoaşte deosebit jazzul – a rezonat direct cu muzicianul marcînd corporal emoţia artistică şi cadenţele muzicale. Fiind o sărbătoare semnificativă a armenilor, repertoriul ales s-a dedicat în totalitate motivelor folclorice şi religioase. Doar că vocaţia jazzistică a transpus aceste songuri în limbaj universal. Fie dansuri, fie balade, melodiile armenilor degajă o splendidă muzicalitate pe care Harry a pus-o în lumină cu măiestrie şi pasiune. Foarte deosebită a fost trăirea prin care artistul traducea acest demers muzical consistent. Cu fiecare părticică a corpului era subliniată intensitatea mesajului muzical. Adeseori transfigurat, pianistul creează în transă, surprins parcă şi el de soluţiile spontane, creative pe care le oferă auditoriului.

Pianul electric a accentuat o anumită personalitate distinctă a fiecărei clape, a fiecărei note, construind edificii sonore impozante, clare şi expresive. Părea că artistul dorea să realizeze o tapiserie complexă, subtilă, avînd grijă ca fiecare fir să fie pus în relief. Încărunţit într-o viaţă consacrată jazzului, Harry nu şi-a pierdut dăruirea energică, implicîndu-se cu totul în actul muzical prin tuşeul său foarte riguros şi pregnant. Fără a aminti celebrele linii de „Walking bass”, ostinatourile bogate, dinamice, din registrul grav al claviaturii, au conferit un suport ritmic energic. Pe el se pliau liniile melodice sinuoase create prin acorduri repetitive terminate în tremolouri de mare efect executate de mîna dreaptă. Furat de pasiunea tinereţii, Harry se avînta în progresii atonale, acute, violente, însă subsumate arhitecturii componistice în momentele de tensiune muzicală maximă (memorabilele climax-uri). Acestea au fost fericit echilibrate prin alternanţe lirice de mare gingăşie. Harry Tavitian părea decis să pună toată claviatura la treabă, să extragă asemenea unui magician sensuri şi armonii seducătoare!

Astfel de evenimente generoase colorează viaţa culturală a oraşului şi merită o mai mare atenţie din partea diriguitorilor, în speranţa multiplicării şi diversificării lor. S-a vădit încă odată că există public deschis proiectelor muzicale de calitate, adică acelea care oferă şi satisfacţii pe măsură.

Primul meu concert la Bacău şi o veche fotografie de familie

decembrie 16, 2010

Foto Catalin Nitu

Am fost întrebat de multe ori – în special în România – despre publicul de jazz. Motivaţia întrebării era peste tot aceeaşi: complexul de inferioritate că noi în România nu avem, noi în România nu putem… Calitatea sufletească a celor din sală se reflectă în felul cum cânt aşa că am răspuns cu ce am simţit eu de pe scenă: comunităţile de jazz sunt la fel şi la Viena şi la Vălenii de Munte.

La fel a fost şi ultimul meu concert din acest an, la Bacău. La fel, dar cu totul altfel… Fiindcă Dumnezeu îmi face de fiecare dată daruri minunate.

Dacă îmi fac griji pentru ceva înainte de concerte, este dacă – în tot amestecul, confuzia, superficialitatea, graba de azi spre nicăieri şi nimic – publicul se va urni şi va veni la întâlnirea cu jazzul. O întâlnire cu ceea ce e mai adânc şi mai autentic în noi înşine.

Urma să fie primul meu concert la Bacău, un oraş în care nu fuseseră multe concerte de jazz şi blues.

Totul a fost la Bacău o înşiruire de întâmplări tare frumoase: primesc în octombrie un mesaj pe blog de la actriţa Eliza Noemi Judeu cu întrebarea «la Bacău când veniţi?». Merg în noiembrie la hramul Catedralei armeneşti din Bucureşti şi după slujbă, în curtea bisericii, Varujan Pambuccian mă întreabă dacă nu vreau să fac un concert la Bacău. Fusese la un eveniment organizat de filiala Uniunii Armenilor de acolo şi îi venise ideea asta, văzând râvna celor din filială şi interesul deosebit al băcăuanilor pentru cultura armenilor. Nu mai sunt mulţi armeni în Bacău, dar comunitatea armeană a însemnat şi la Bacău foarte mult, la fel ca şi în celelalte oraşe din Moldova (prima atestare documentară privind armenii din Moldova datează din vremea lui Alexandru cel Bun). Reuşim să obţinem sprijinul conducerii de la Bucureşti a Uniunii pentru organizarea concertului. Vasile Agop – preşedintele Filialei Bacău a UAR, merge la Filarmonică iar domnul director Pavel Ambrozie Ionescu este imediat de acord şi ne oferă sala gratuit. Cu eforturi deosebite, toate făcute cu dăruire şi profesionalism, armenii din filiala Bacău (cu mic, cu mare) organizează ireproşabil concertul (dau câteva sute de invitaţii, lipesc afişe, împart pliante, fac promo în mass-media locală – aici trebuie să îl pomenesc şi pe Bogdan Seto). Am făcut şi eu mobilizare pe net cu emailuri şi pe Facebook şi mulţi m-au ajutat, anunţându-şi prietenii din Bacău. Până şi vremea a ţinut cu noi şi am ajuns cu bine de la Braşov. După o vizită armenească în seara dinaintea concertului la familia Agop unde m-am întâlnit şi cu alţi armeni din Bacău şi Târgu Ocna şi am petrecut minunat, vine şi ziua concertului. Cu vreun sfert de oră înainte de concert sala începe să se umple. Personalul Filarmonicii care ne-a dat tot sprijinul, începe să aducă scaune şi să le pună pe culoare. Scoatem şi scaunele orchestrei şi le punem pe scena. Varujan Pambuccian care m-a prezentat, invită tinerii să vină şi să se aşeze pe jos, pe scenă. Şi aşa, mai rămân totuşi spectatori în picioare. În ciuda faptului că sala era aşa de plină şi erau familii care veniseră cu copii destul de mici, a fost o linişte desăvârşită. Spectatorii erau aşa de atenţi încât aşteptau să se stingă şi ultimul acord şi de-abia apoi aplaudau. Despre concert o să-i las să vorbească pe cei din public.

Bloguri

http://criticati.ro/un-zeu-al-jazzului-la-sala-ateneu

http://www.amalis.net/category/bacau

http://kaysha.net/?s=tavitian&x=0&y=0

Foto Liviu Terinte http://picasaweb.google.com/terinte.liviu/RezonanteArmeneInJazzCuHarryTavitianAteneulBacau2010?feat=flashalbum#5549924660731077282

Foto Catalin Nitu http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150100758311678&set=a.10150100757371678.306635.523731677&pid=7346221&id=523731677

Cronici in ziare:

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/12/13/concert-de-jazz-la-ateneu-sustinut-de-harry-tavitian.html

http://www.desteptarea.ro/concert-de-exceptie-cu-harry-tavitian.html

M-am reîntâlnit cu cei care veniseră la concert, în hol, la CD-uri şi autografe. Ce să vă povestesc mai întâi: emoţia reîntâlnirii cu prieteni vechi ca Radu Ciobanu, mare fan şi colecţionar de jazz, faptul că veniseră special pentru concert oameni de la Bucureşti sau Botoşani, căldura doamnei Ozana Kalmuski, director artistic al Filarmonicii, pianistă şi dânsa, emoţia familiei Mihaela şi Ovidiu Bufnilă care mi-au povestit că fuseseră la un concert de-al meu la Clubul de jazz din Constanţa în 1982, când erau în luna de miere, povestea lui Doru Păcurari –- care mi-a spus că pasiunea pentru jazz i se trăgea din 1981 când mă văzuse la Bucuresti la Sala Palatului, la Festivalul Club A (el şi soţia lui Doiniţa sunt prieteni de mai mult de 25 de ani cu soţia mea), bucuria de după concert a unei doamne nevăzătoare care era studentă la jurnalism, întâlnirea cu actriţa Eliza Noemi Judeu şi cu familia dânsei şi multe alte gesturi şi cuvinte ale celor care au venit şi mi-au împărtăşit cu căldură impresiile  după concert. Iata un email primit de la Radu Ciobanu:

Dragilor
Chiar daca barba nu mai era asa neagra si sarmoasa si pianul nu s-a incovoiat sub punchul tau, trebuie sa-mi exprim recunostinta fierbinte pentru concertul-eveniment de duminica! Sub degetele tale pianul decupa fiecare nota din acord creind o cromatica sonora vasta si atractiva. A fost o excelenta pledoarie pentru jazz. Admirabila mobilizarea armeana in frunte cu Pambuccian, pe care-l suspectez de inteligenta desi e bagat in politica! Ma bucur mult ca ne-am revazut si poate drumurile jazzistice se vor reintilni! GOD BLESS YOU! Radu

Am lăsat la sfârşit o altă întâmplare care m-a lăsat mut de emoţie. Chiar înainte de concert a venit la mine o familie de armeni. Domnul Măgârdici Sahaghian avea peste 80 de ani. Vă închipuiţi ce am simţit când mi-a spus că fusese ucenic al tatălui meu in atelierul de bijuterie de la Medgidia şi a scos o fotografie pe care o decupase din albumul de familie, ca să mi-o aducă: în fotografie era cu bunica mea, în 1942, la Medgidia, in curtea tatalui meu.

După toate astea, cel mai greu, în concertul de la Bacău, mi-a fost să cânt Avedisul – colindul în limba armeană, din Cantata de Crăciun.

Sus: Kirkor Pendian si Magardici Sahaghian – ucenici, la bijuterie, ai tatalui meu. Jos: verisoara mea Arsine (avea 2 ani) si bunica Pepron Tavitian. Medgidia, 1942.

Concert Harry Tavitian in premiera absoluta la Bacau

decembrie 7, 2010

„Rezonanţe armeneşti în jazz”

Recital de pian Harry Tavitian, în premieră la Bacău

Duminică 12 decembrie 2010 ora 17

Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău

Intrarea liberă

Uniunea Armenilor din România filiala Bacău condusă de domnul Vasile Agop m-a invitat să susțin acest recital. Concertul își propune să continue seria de evenimente organizate de UAR pentru promovarea culturii armene în Bacău – oraş în care armenii trăiesc de câteva sute de ani alături de români.

Va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Eu mă consider armean prin naştere, român prin adopţie şi mă simt acasă în ambele culturi, folclorul balcanic şi caucazian fiind una din sursele mele majore de inspiraţie, încă de la începutul carierei mele. Muzica mea este şi o dovadă a legăturii dintre muzica românească şi cea armenească. În stânga şi dreapta Mării Negre, România aparţine Balcanilor precum Armenia, Caucazului. Arta mea  este deschisă în ambele direcţii.

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi  prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”. Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Bacău să fim întru împreună-prăznuire. O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”.

Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin, istoric al ideilor – Oxford) https://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

In holul Filarmonicii se vor prezenta carti si CD-uri ale autorilor armeni, reviste armenesti, rezultate ale membrilor comunitatii din Bacau prezentate de Simona Maria Agop (diplome, creatii literare, pictura).

Aştept cu emoţie prima întâlnire cu publicul din Bacău

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi la Bacău, un oraş la a cărui  tradiţie culturală au contribuit şi armenii. Reacţia conducerii Filarmonicii, care a acceptat deîndată propunerea Filialei Bacău a Uniunii Armenilor şi ne-a acordat tot sprijinul, a fost o mare bucurie.  Colaborarea cu Filarmonica din Bacău care poartă numele lui Mihail Jora, mare personalitate a muzicii româneşti de origine armeană, mă onorează.

Îmi doream de foarte mult timp să ajung la Bacău. În septembrie mi-a scris pe blog Eliza Noemi Judeu – actriță din Bacău, pe care încă nu o cunosc personal. Pleca la un festival de teatru la Erevan – capitala Armeniei. A postat un comentariu și la povestea turneului meu din martie din nordul țării, care suna așa:  La Bacau cind veniti? Va recomand sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” sau Centrul International de Cultura “George Apostu”! I-am raspuns Elizei ca aș veni oricând cu mare plăcere, daca mă invită cineva. Dupa o luna m-am întalnit cu armenii din Bacău la București, la hramul Catedralei Armene, cu ocazia ceremoniei de întronizare a noului Arhiepiscop. Mare mi-a fost mirarea când mi-au spus că ar dori foarte mult să fac un recital la Bacău și când totul s-a pus pe roate, cu ajutorul conducerii Uniunii Armenilor și sprijinului necondiționat al Filarmonicii. Eliza se pare că a avut gura aurită…

Și cum e vremea colindelor, aici puteti vedea si asculta inregistrarea concertului de colinde de la Satu Mare din 2007. Este postata recent: http://www.youtube.com/watch?v=l9Bd-iJvubg&feature=&p=003DDB5E18D57E2F&index=0&playnext=1