În fotografie: Duo Harry Tavitian – Mihai Iordache la Puiești 2014
Jazz&blues cu Duo Harry Tavitian – Mihai Iordache la FânFest Roșia Montană 2015
Harry Tavitian (pian, voce)
Mihai Iordache (saxofoane)
Sâmbătă 15 august 2015 ora 21
http://www.fanfest.ro/program/program-detaliat/
http://www.fanfest.ro/portfolio-item/jazzblues-cu-harry-tavitian-mihai-iordache/
Evenimentul pe Fb: https://www.facebook.com/events/1620091268255882/
„Sculați, sculați boieri mari, sculați voi români plugari!” Așa a sunat începutul suitei de prelucrări de jazz după colinde, pe care am cântat-o în 1987, la festivalul de jazz, la doar 3 săptămâni după Revolta de la Brașov. Chiar dacă eram bine păziți și noi pe scenă, și publicul, în sală.
Am aflat din ce în ce mai multe lucruri despre proiectul de la Roşia Montană, apoi despre fracturarea hidraulică, despre gazele de şist, iar când am înţeles ce uriaş pericol ne pândeşte nu am mai putut sta în casă, a trebuit să ies în stradă, alături de ceilalţi. Am o fire spontană, în parte domolită de un specific raţional armean, însă atunci, în vara lui 2013, nu am stat pe gânduri, nu am cântărit dacă-i bine sau nu, mi s-ar fi părut grotesc să stau pe margine. În fapt, ne confruntăm cu un nou tip de dictatură. Dictatura multinaţionalelor, a corporaţiilor, a banului obţinut prin orice mijloace, fără să se ţină cont de catastrofa ce planează asupra oamenilor, a animalelor, a apei, naturii. Mama celor nesătui e tot timpul gravidă.
În acești doi ani am descoperit mulţi oameni de mare calitate, cei mai mulţi, tineri, aşa cum, cu ani în urmă, întâlnisem oameni cu totul deosebiţi din comunitatea de jazz. Sunt sigur că pe mulți dintre ei îi voi revedea la FânFest. Această invitație la cea de-a zecea ediție a Festivalului e o onoare și o bucurie pentru mine.
De meserie sunt protestatar. Acesta este spiritul autentic al jazzului. Jazz-ul are din naştere acest specific. La mijlocul anilor ’70 am trăit o aprigă luptă interioară, mă frământam ce să fac, să rămân pianist de muzică clasică sau să aleg jazz-ul. Dumnezeu m-a luminat să decid cu sufletul şi am ales muzica spontană, născută pe loc, în detrimentul celei scrise. Am ales protestul, nesupunerea, să nu iau un lucru gata făcut, ci, cu riscul de a munci, de a căuta mai mult, să fac o muzică izvorâtă din sufletul şi din mintea mea.
Nu credeam că o să ajung să trăiesc ce am trăit în ultimii 2 ani. Eu, un oriental bătrân și leneș, să ajung să fac zeci de kilometri prin Constanța la marșurile împotriva exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montană și a gazelor de șist? Să merg la Pungești pe 7 decembrie 2013 și să fiu martor acolo la scene zguduitoare, la demnitatea și curajul extraordinar al sătenilor și a activiștilor de mediu în fața asaltului jandarmeriei ca armată a Chevronului? Să merg la protestul neautorizat de pe 10 decembrie când în Parlament urma să se voteze legea minelor care însemna liber la exproprierea în interesul companiilor (mai rău ca în stalinism); și să am bucuria ca, sub presiunea acțiunilor activiștilor de mediu din toată țara, legea să cadă la vot? Să îmi las deoparte treburile – muzicale și toate celelalte – ca să fiu tot timpul în temă cu ce se petrece în această luptă?
Mi-am început cariera cu blues, în 1970. Bluesul s-a născut dintr-o mare suferință – cea a sclavilor negri (și a urmașilor acestora) din America sfârșitului de secol 19 – dar și din puterea de a transcende suferința prin muzică, de a-i da un sens. Și pentru noi, muzicanții și publicul românesc de până în ’90, bluesul a fost un strigăt de libertate. Acum, când România se întoarce la dictatură, cred că a venit timpul să ne întoarcem la adevăratul spirit al bluesului.
Am cântat toată viața free-jazz și jazz de sorginte folclorică. Într-o Românie care e deja sub ocupație, libertatea spiritului și lupta pentru menținerea identității naționale devin cuvinte de ordine.
Voi cânta și jazz și blues la cea de-a zecea ediție a FânFest. Voi cânta împreună cu saxofonistul Mihai Iordache, pe care l-am întâlnit pentru prima oară într-un jam-session la Festivalul de la Costinești, în 1986. Am cântat de atunci în duo sau în formații mai numeroase, ca Orient Express-ul. Avem împreună și un CD (Balcaz) pe care l-am scos la începutul anilor 2000, în perioada războiului din Iugoslavia. Și Balcanii și Caucazul sunt spații spirituale greu de înțeles pentru cei veniți de aiurea (cu excepția celor veniți cu sufletul deschis; dar aceștia sunt păsări rare).
Mă bucur că și Mihai s-a implicat în lupta împotriva exploatării cu cianuri de la Roșia Montană și a gazelor de șist și că vom cânta împreună la FânFest, așa cum am cântat împreună și la primul festival antifrack din România din septembrie 2014 de la Puiești.
Mihai Iordache (oct 2013): „Sunt împotriva exploatării aurului de la Roșia Montană și a fracturării hidraulice. Cred că e o mare prostie să fii pentru aceste lucruri care sunt nesustenabile iar opinia marilor specialiști angajați de aceste companii nu face doi bani atâta timp cât avem internet și putem vedea ce se întâmplă în alte țări unde se folosesc aceste tehnologii”.
Harry Tavitian's Blog 