Posts Tagged ‘Muzeul Satului’

Harry și Aida Tavitian la a 80-a aniversare a Muzeului Satului, marți 17 mai

Mai 14, 2016

Harry & Aida Tavitian @ Muzeul SatuluiHarry & Aida Tavitian @ Muzeul Satului, mai 2013 foto Mihaela Petre

Harry Tavitian (pian, voce) Aida Tavitian (voce)

Marți 17 mai 2016 ora 18.30

Concert în aer liber la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti” din București. Recitalul este inclus in seria de manifestari dedicate aniversarii a 80 de ani de la inaugurarea muzeului.  Intrarea la concert se face pe baza biletului de vizitare a Muzeului http://www.muzeul-satului.ro/schedule

Am primit cu mare bucurie invitația de a concerta iarăși la Muzeul Satului din București, la frumoasa aniversare a 80 de ani de la înfințare. O voi avea ca invitată, pentru câteva piese, pe fiica mea, Aida.

Am un deosebit respect pentru omul simplu de la tara. Pentru mine folclorul este un mijloc de traire iar Muzeul Satului e de fiecare data un loc al bucuriei. Fie ca e vorba de caldura gazdelor noastre – persoane tot atat de primitoare cum sunt si casutele pe care le ocrotesc cu dragoste si reusesc sa le pastreze vii,  de muzeu in sine sau de firescul cu care se plimba prin muzeu gainile motate si stau tolanite pisicile…

Sunt armean prin nastere si roman prin adoptie; ma simt acasa in ambele spatii spirituale – balcanic si caucazian. Influentele folclorului romanesc si armenesc au fost prezente inca de la inceputuri in muzica mea; m-am apropiat firesc de traditiile populare. De-alungul anilor, folclorul a ramas unul dintre izvoarele mele cele mai importante de inspiratie. Ceea ce incerc sa fac este o sinteza intre diverse surse, pornind de la esente, sa pun in valoare vecinatatea celor 2 culturi.

Născută în 1976, Aida este absolventă a Universității Naționale de Muzică din București; este profesoară de pian la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. A cântat cu Corul Radiodifuziunii Române sub bagheta maestrului Aurel Grigoraș și a colaborat cu Corul Madrigal. Cântă jazz în diverse formule cu muzicieni constănțeni și în ultimii ani a participat ca invitată în concerte, alături mine.

Scriitorul Alexandru Vakulovsky despre concertul nostru de la Muzeul Satului, de acum 3 ani: http://vklvsk.blogspot.ro/2013/05/harry-aida-tavitian-la-muzeul-satului.html

„Bordeiaș, bordei, bordei” – prelucrare a melodiei lui Anton Pann, imortalizată de Alexandru Vakulovsky acum 5 ani, la primul meu concert la Muzeul Satului: http://vklvsk.blogspot.ro/2011/06/harry-tavitian-bordeias.html?spref=fb  „Dacă există rai – e cam aşa ca la Harry”, comenta Alexandru, cu sensibilitatea sa extraordinară. Nu mă ridic eu la o așa înălțime spirituală, dar Muzeul Satului e un colțișor de rai, din cele din ce în ce mai puține care ne-au rămas.

Anunțuri

Concert Harry Tavitian – Cserey Csaba la Muzeul Satului, sambata 21 septembrie

Septembrie 20, 2013

Afis

Armenian Jazz Roots Harry Tavitian (pian) & Cserey Csaba (percuţie)

Sâmbătă 21 septembrie 2013 ora 17.30

Revin cu mare placere la Muzeul Satului – un loc de suflet pentru mine. Sunt insotit de acasta data de prietenul si colegul meu Cserey Csaba. Este unul dintre cei mai inventivi percutionisti romani de jazz si se numara printre partenerii mei preferati. Poate ca nu e intamplator ca este nascut in Gheorghieni, unul dintre orasele intemeiate de armeni, in Transilvania…
Concert prilejuit de „Zilele Culturii Armene la Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti” si organizat de Uniunea Armenilor din Romania in parteneriat cu Muzeul Satului

Intrarea la concert pe baza biletului de intrare in muzeu (10 lei)
http://www.muzeul-satului.ro/muzeu_program.php

Concertul este pe pajistea muzeului. In caz de timp nefavorabil, ne mutam in sala.

Invitatie

Back to blog (II): Concerte in Bucuresti

Septembrie 10, 2011

Recital la Muzeul Satului, mai 2011 Foto Mugur Grosu

Am putine concerte in Bucuresti. Motivele sunt diverse. Ultimul a fost in mai, la Muzeul Satului. Acum pregatesc un recital la Ateneul Roman (28 septembrie). Va voi da mai multe detalii in curand.

Cat despre concertul din mai, el a incheiat seria de manifestari dedicate aniversarii a 75 de ani de la inaugurarea Muzeului. A fost o incantare sa fiu iarasi in acest loc binecuvantat. Am pus pe blog atunci cateva ecouri: https://harrytavitian.wordpress.com/2011/06/14/ecouri-la-concertul-de-la-muzeul-satului/

Am dat de curand de cele scrise de Vlad Pirvu pe blogul sau: http://www.aiciprv.ro/2011/07/13-minute-si-4-secunde.html M-am bucurat sa citesc randurile lui Vlad si vi le impartasesc si voua. Asa cum spunem de nemumarate ori, la jazz,  daca public cu suflet nu e, nimic nu e.

13 minute şi 4 secunde

Harry Tavitian. Foarte probabil nu ai auzit de el. Este un pianist de jazz, fiind considerat de mulţi drept cel mai bun jazzman român şi unul dintre cei mai originali ai Europei. Stilul său este unic, acesta rătăcind temele folclorice româneşti şi compoziţiile autorilor de la noi din ţară printre acordurile de jazz pur, nefiltrat.
22 mai 2011 va rămâne o zi de referinţă pentru mine. La Muzeul Satului, într-o după-amiază însorită şi foarte călduroasă, Harry Tavitian a susţinut un recital de peste o oră şi jumătate în faţa unui public surprinzător de numeros. Un recital unic, cum sunt sigur că nu voi mai vedea. Doar el şi orga în mijlocul naturii, acompaniat din când în când de mierlele din copaci.
Lângă noi, la nici 200 de metri cred, era în plină desfăşurare un concert Direcţia 5 la teatrul de vară din Herăstrău. Degeaba. Ritmurile şi partitura oferită de Harry au fost singurele care s-au auzit în acea după-amiază.
Cântecele au fost alese atent. Cultura mea muzicală nu se întinde până într-acolo încât să pot oferi exemple de compoziţii româneşti cu teme religioase în afară de „Bordeiaş”-ul lui Anton Pann, care a încheiat recitalul.
13 minute şi 4 secunde a durat interpretarea „Bordeiaş”-ului, care m-a determinat să scriu acest articol. Minutele care m-au făcut să mă simt altcineva. Sau altceva. Au fost unele dintre cele mai încărcate şi pline de emoţie momente pe care le-am trăit. Harry Tavitian, în cele puţin peste 13 minute, a reuşit ce mai reuşiseră înainte numai Pink Floyd-ul, Queen-ul sau Chris Rea.
Făcând abstracţie de sunetul deloc perfect al filmuleţului, puneţi-vă căştile pe urechi, închideţi ochii şi încercaţi cele 13 minute şi 4 secunde. Dacă reuşiţi, răsplata vine de la sine.
http://vklvsk.blogspot.com/2011/06/harry-tavitian-bordeias.html?spref=fb

Ecouri la concertul de la Muzeul Satului

Iunie 14, 2011

Muzeul Satului, 22 mai 2011 Foto Manuela Tavitian

Video:

Doua secvente  imortalizate de scriitorul Alexandru Vakulovski:

http://vklvsk.blogspot.com/2011/06/harry-tavitian-bordeias.html?spref=fb  –  Bordeias, bordei, bordei (dupa Anton Pann)

http://vklvsk.blogspot.com/2011/05/totul-despre-frumos-harry-tavitian-la.html – La portile Levantului (Tavitian)

Filmare a lui Lory: http://www.youtube.com/watch?v=kuVqn8RPAQA  –  Potarnichea (dans armenesc)

Filmulete de Veronica Jamgocian:

http://www.youtube.com/watch?v=TcKqd1KLjRg  –  Bordeias

http://www.youtube.com/watch?v=9qaFazbGRkQ  –  La portile Levantului

Cu cateva zile inainte de concertul de la Muzeul Satului m-am trezit cu un SMS de la parintele Gherontie care traieste nestiut, intr-o poenita de la margine de padure: „Hristos a Inviat! Sa aveti bucurii in satul romanesc si sa se bucure de lucrare Cerul, Dimitrie Gusti, oamenii, animalele, pasarile, gazele, copacii, pomii, iarba, florile… Doamne ajuta!”

Cum din pacate sunt un biet om sub vremi, mi-am facut multe griji in privinta cerului pamantesc (am dat telefon la Institutul Meteo si mi-au spus ca va fi potop exact cand era programat concertul). Au fost doar cativa stropi si apoi norii s-au imprastiat. Cred ca parintele Gherontie, cu binecuvantarile sale, n-a fost strain de aceasta intamplare…

Pentru mine Muzeul Satului e de fiecare data un un loc al bucuriei. Fie ca e vorba de caldura gazdelor noastre – doamnele Paula Popoiu si Lia Cosma –  de muzeu in sine sau de firescul cu care se plimba prin muzeu gainile motate si stau tolanite pisicile. Despre cei care au venit la concert, pe cine sa pomenesc mai intai? M-am reintalnit cu prieteni de departe ca Sergiu Selian (stabilit in Australia), cu Alexandru Vakulovsky si Moni Stanila (finii din Moldova ai lui finu’ Mugur…), cu familia Nitescu venita special pentru concert de la Pucioasa sau cu Doina Uricariu (care locuieste in America dar era in Bucuresti pentru Targul de carte). I-am revazut si pe Alex Revenco si Iulian Ignat, jurnalisti de mare calitate. Au fost si confrati armeni din Bucuresti si din New York, au fost si prieteni din Valenii de Munte si din Constanta. Si bineinteles, multi prieteni din Bucuresti (unii foarte vechi, altii mai noi datorita blogului sau Facebookului). Si multi altii, nestiuti… Cu totii am fost impreuna intru bucuria libertatii jazzului, in verdele unei zile de mai, intr-un loc insufletit de har. Le multumesc tuturor celor care au facut posibil acest concert (organizatori si public, deopotriva) si celor care au scris, postat fotografii sau secvente video. O mentiune speciala pentru ajutorul dat la sonorizare de Ovidiu Turcu.

Muzeul Naţional al Satului la 75 de ani Satul cu privighetori

[…]”Daca manifestarile legate de frumoasa sarbatoare au inceput in prezenta altetelor regale, printesa Margareta si Radu Duda, tot o manifestare regala a insemnat si ultimul episod din seria de concerte: jazz cu Harry Tavitian. Adevarata forta a naturii, de sub degetele maestrului razbat sonoritati exotice extrem-orientale, dar si „dulceturi amare”, din portofoliul unui geniu ca Anton Pann: dansurile romanesti, prelucrate cu o tusa moderna fara egal. Ascultatorii sunt in delir. Vibratiile muzicale, de o densitate coplesitoare, par a culca la pamant fanul necosit de pe alei. Pentru mai bine de un ceas, timpul pare suspendat. Vrajitorul cu nume armenesc cinsteste in felul lui mostenirea lui Gusti. Si este rasplatit cu indelungi ovatii”[…]. Ion Longin Popescu (Formula AS) http://www.formula-as.ro/2011/971/mica-enciclopedie-as-27/muzeul-national-al-satului-la-75-de-ani-13789

Jazz cu Harry la Muzeul Satului

Dacă, în urmă cu vreo 35 de ani, când l-am cunoscut pe Harry Tavitian, cineva ar fi prezis că într-o zi, cândva în viitor, o să vin din Australia, iar Harry – de la Vălenii de Munte, ca să ne întâlnim la Muzeul Satului din Bucureşti, aş fi apreciat că persoana în chestiune posedă – eufemistic vorbind – o fantezie debordantă. Iată, însă, că viaţa cu surprizele ei este mai generoasă decât orice imaginaţie. Aşa se face că, în ultima zi, 22 mai, a serbărilor prilejuite de comemorarea a 75 de ani de la înfiinţarea Muzeului Satului de către Dimitrie Gusti, mi s-a oferit desfătarea unică – fie chiar şi repetabilă – de a-l asculta pe jazzmanul nostru într-un one man show cum numai el ştie să-l pună la cale.

Mai întâi, surpriza l-a ţintit pe însuşi protagonistul serii, fiindcă direcţia instituţiei sărbătorite l-a onorat cu o diplomă, cu medalia comemorativă a aniversării şi cu un volum masiv consacrat Dobrogei. Abia apoi s-a aşezat Harry Tavitian în faţa orgii electronice în chip de pian, unde evident că s-a aflat în elementul său. Şi vraja s-a instalat. A început cu un susur de fluier sub crengile unui măr înflorit, cum sună cântecul armenesc, un alt cântec armenesc a gângurit ca o potârniche, pentru ca un şaracan de Nerses Şnorhali să inducă starea de graţie cu muzica vorbelor nerostite.

Dar Harry cunoaşte magia peregrinării pe meridianele culturale. De la un dans gnosic cu modulaţii româneşti al lui Erik Satie, el şi-a purtat ascultătorii pe valurile temei din filmul “Sunetul muzicii”, prin cele şase melodii folclorice ale suitei de dansuri româneşti fixate în universalitate de Bela Bartok, a ajuns prin propriile puteri “La porţile Levantului”, odată pianul chiar a tăcut şi atunci pianistul s-a simţit obligat să-şi dea drumul la gură şi de acolo a ţâşnit cel mai autentic blues, cum numai adevăraţii tuciurii se pricep să-l cânte acolo, la ei acasă.

Şi, pentru că întotdeauna când se produce Harry muzica pare să  nu se mai sfârşească, iar dacă îşi îngăduie s-o facă au grijă cei delectaţi de ea s-o cheme înapoi şi să-i ceară omului de la claviatură să prelungească miracolul, Harry a fost adus la loc de aplauzele nesătule şi a făcut din “Bordeiaş, bordei, bordei” al lui Anton Pann un soi de potpuriu din care nu lipsea nici măcar dansantul boogie-woogie. Iar în aglomeraţia finală de îmbrăţişări, de pupături, de zâmbete, de autografe, când o cucoană întâmplătoare a întrebat mormăind în barbă ca pentru sine “Ce legătură are Muzeul Satului cu muzica asta?”, scriitoarea Doina Uricariu, deloc întâmplătoare, dar aflată prin preajmă, i-a replicat peste umăr: “Mare legătură”.  Sergiu Selian (Ararat)

Comentarii: 1.     boony(ca) May 28, 2011 – 8:13 am

Un regal este Harry Tavitian, un cadou suprem pentru o tara degradata de altfel… Cu atit mai mult sa ne bucuram de el sa ne delectam de cite ori il auzim si vedem! Cu astfel de oameni (poate mai putini la numar decit degetele unei maini) viata este mai frumoasa!  http://www.araratonline.com/2011/05/24/jazz-cu-harry-la-muzeul-satului/

 Un spectacol de excepţie la aniversarea unui eveniment de excepţie: Concert HARRY TAVITIAN cu prilejul a 75 de ani de existenţă ai Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” din Bucureşti

Duminică 22 mai, pe înserate, după o săptămînă cu totul aparte, Muzeul Satului  „Dimitrie  Gusti”  din  Bucureşti  a încheiat seria de spectacole dedicate împlinirii a 75 de ani de existenţă ai acestui sălaş de cultură, printr-un concert susţinut de un invitat special: virtuozul jazzman Harry Tavitian. Cu vădită emoţie, doamna director general Paula Popoiu a înmînat distinsului nostru conaţional o frumoasă diplomă de excelență,  o plachetă comemorativă şi monumentalul său volum „Antropologia Dobrogei”. A urmat apoi un adevărat regal interpretativ, în care Harry Tavitian a îmbinat cu măiestrie pagini din muzica armenească, în minunate transpuneri cu influenţe jazzistice, blues şi cîteva dansuri culese de Bela Bartok, precum şi un  cîntec compus de Erik Satie, inspirat de muzica pe care o asculta pe cînd se afla în atelierul bunului său prieten, sculptorul român Constantin Brâncuşi.

Şi dacă norii negri au încercat la un moment dat să ruineze frumuseţea concertului în aer liber stropind claviatura maestrului Harry Tavitian cu cîţiva picuri răzleţi, se vede treaba că „ce este frumos, şi lui Dumnezeu Îi place” pentru că foarte curînd ei au fost împrăştiaţi departe.

De bună seamă, tomitanul nostru nu se putea despărţi de publicul spectator fără a acorda şi un bis din compoziţiile lui Anton Pann.

„Şi cîntând aceste cânturi, m-am gîndit la taica Pann,

Cu plecăciune ca dânsul am suptscris eu, Tavitian”.

Astfel sună dedicaţia înscrisă pe CD-ul intitulat Old Balkan Rhapsody.

Dacă vă imaginaţi cumva că o asemenea partitură muzicală poate fi lesne interpretată, vă spun eu că vă înşelaţi amarnic deoarece mîinile îţi sunt solicitate la maximum şi îţi trebuie mai mult decît dexteritate şi talent pentru a putea reda cu cît mai multă fidelitate o astfel de melodie. Trebuie să ştii cum să îţi faci degetele să danseze pe claviatură, iar această calitate nu o obţii decît după mulţi ani de practică, după multe eforturi şi sacrificii. Harry Tavitian a încîntat publicul, stîrnind din nou ropote de aplauze, demonstrînd – o dată în  plus – că pentru el, variaţiunile pe o temă dată par a fi o simplă joacă de copil. Daniela  Bezerian

Fotografii: http://www.dancalin.ro/2011/05/concert-harry-tavitian-la-muzeul-satului/

Pe Facebook: Sebastian Apostol, Mihaela Petre,Alexa Plescan, Iuliana Ghidu – fotografii proprii si ale lui Gabriel Mitroi Si pe contul meu de Fb.