Harry Tavitian si Mircea Vanca in Brasov la Maideyi, vineri 26 octombrie

         SEARA de JAZZ & BLUES
     cu
               HARRY TAVITIAN (pian, fluiere, voce)
          invitat
                MIRCEA VANCA (flaut)

               Vineri 26 oct 2012 ora 20
        Maideyi – Str. Republicii 18, Brasov

Informatii si rezervari:  0368.442.880, 0745 356358;  http://www.maideyi.ro/locations/brasov/

Concertul de vineri 26 octombrie de la Maideyi Brașov va fi unul cu totul special pentru mine. Il voi avea ca invitat pe vechiul meu prieten, flautistul  Mircea Vancă.

Braşovul şi fanii de jazz de aici ocupă un loc special în sufletul meu. Asa cum îi povesteam în 2009 lui Mihail Vakulovski în interviul „Adevărata libertate este cea interioară”, publicat în Tiuk, „Brașovul este un oraş cu o frumosă tradiţie jazzistică, oraşul în care mi-am petrecut studenţia şi unde, în 1974, s-a născut şi prima mea formaţie de jazz. Povestea este cam aşa: în Braşov trăia unchiul meu Aram – Dumnezeu să-l ierte – farmacist cu renume, văr cu tata. În 1973, după ce dădusem 2 ani la rând la engleză la IP3 în Constanţa şi picasem, unchiu Aram mi-a zis să încerc la Braşov, la Pedagogie muzicală. Era cam greu… Eu făcusem doar 8 ani la şcoala de muzică şi, deşi în primele clase eram socotit un fenomen, din clasa a cincea îmi intrase engleza în cap, iar cu pianul ajunsesem o fosilă. Prin clasa a 11-a descoperisem blues-ul, care fusese ca un cataclism pentru mine. Cu chiu cu vai, am intrat, în 1973, la Braşov, la Facultate – la examen am cântat comisiei (de oameni foarte deschişi) Bach, Beethoven, câteva bluesuri şi o prelucrare proprie după o romanţă armenească. Îmi amintesc cu plăcere de profesorii şi de colegii de la Braşov. Vărul meu, Mihai – băiatul lui Aram, cânta şi el la chitară bas şi în 1975 am făcut prima mea formaţie de jazz – un cvartet cu Mircea Vancă la flaut şi Florin Gîrbacea la baterie”. Cu Mircea, care era în ultimul an de liceu, mă întâlnisem la Casa de Cultură a Studenților. Era deosebit de talentat, cu mult simț muzical dar și cu mult bun simț. Începuse flautul la Școala Populară de Artă și continuase ca autodidact. Cu cvartetul ne-am pus serios pe lucru şi în foarte scurt timp am pus la punct un repertoriu bine închegat, cuprinzând doar compoziţiile noastre – un amestec de folclor românesc cu jazz-rockul acelor ani. Primul concert în această formulă a fost în decembrie ’74, la Biblioteca Judeţeană Braşov, urmat în ianuarie de un concert la Liceul Șaguna. Aveam să mă împrietenesc în anii din urmă cu familia Nelu și Camelia Drăghici sau cu doctorul Cristian Zaharia, brașoveni care fuseseră la concertul de la Șaguna fiind elevi de liceu și care au rămas de atunci împătimiți ai jazzului.

A urmat participarea noastră la Festivalul de Jazz Sibiu 1975 care a iscat multe discuții în rândul criticilor, dar a fost excelent primită de public. În ianuarie 2012 când am descoperit pe net arhiva revistei Federaţiei Internaţionale de Jazz, Jazz Forum, aveam să aflu că prima mențiune despre un concert de-al meu, data de atunci: “Punctele culminante ale festivalului au fost Dan Mîndrilă, Paul Weiner trio, Ştefan Berindei quintet, Erik Manyak octet, Marius Popp , debutantul Harry Tavitian de la Braşov şi big-bandul RTV condus de Sile Dinicu”.

Criticul Aurel Gherghel își amintea în Libertatea, în 1992: “La Festivalul de jazz Sibiu 1975 a participat şi un grup braşovean care ne-a prezentat un jazz cu influenţe şi sonorităţi apropiate de rock şi de progresiv. Întîmpinat cu semne de întrebare de către adepţii jazzului pur, dar şi bine primit de public, omul de la pian, Harry Tavitian impunea stilul şi atmosfera unei muzici atît de deosebite”.

Pe la mijlocul lui ’75 drumurile noastre s-au despartit. Mircea Vanca s-a stabilit in Occident in 1985, devenind artist liric. Si-a desavarsit studiile in domeniu cu renumita mezzo-soprana Viorica Cortez si a cantat, printre altele, la Operele din Nantes, Toulouse si Paris. Cu toate acestea, flautul a ramas pentru el o pasiune statornica. In noiembrie anul trecut am avut un concert la Brasov si l-am invitat  sa facem un mic jam. Nu repetasem nici o nota inainte de concert dar ne-am inteles perfect. Mircea este un muzician adevărat cu un suflet mare. Iata ca acum, dupa atatia ani, ma bucur sa-l pot avea ca invitat in concertul de la Maideyi.