In duo cu „Țunțu” Baciu la Filarmonica din Bacau

La orice gen de spectacol legatura intre sala si scena este foarte importanta. La jazz insa este chiar esentiala, fiindca totul se naste acolo, in fata spectatorilor si impreuna cu ei. Dupa 40 de ani de concerte am ajuns sa simt imediat daca se creeaza sau nu acea legatura miraculoasa cu publicul, care te poarta dincolo de aici si acum. Sunt intrebat de multe ori despre publicul de jazz. Ca la noi ar fi mai putin, ca nu ar fi de calitate… Indiferent ca e vorba de un festival din Occident sau de un concert intr-un orasel fara traditie jazzistica din Romania, oamenii care au deschiderea sufleteasca si libertatea interioara sa vina la concert si se bucure de jazz, seamana intre ei. Si totusi fiecare loc are propria identitate, pe care cei de acolo o aduc cu ei. Am cantat cu „Țunțu” Baciu la doua piane, intai la Iasi si a doua zi la Bacau. Doua orase din Moldova, aparent asemanatoare. Pentru noi insa cele doua concerte au fost, fiecare, deosebit in felul sau. Scriam pe Facebook a doua zi dupa concertul de la Bacau: „Si eu si Ion Baciu jr. ne-am simtit extraordinar aseara la Filarmonica din Bacau datorita calitatii deosebite a publicului. Un sincer aplauz pentru eforturile organizatorilor – Uniunea Armenilor din Romania filiala Bacau si Consiliul Judetean si gazdelor noastre, echipa de la Filarmonica din Bacau. Am cantat pe doua piane de concert foarte bune in frumoasa sala ’Ateneu’ a Filarmonicii ’Mihail Jora’ iar sonorizarea si luminile de scena au fost excelente. Concertul a fost prezentat de Varujan Pambuccian. Multumim tuturor!”

 

Am primit in dar de la Cornel Agop, zurgalai, ca sa ii am la iarna pentru suitele mele de colinde. „Țunțu” Baciu a fost cucerit si el de caldura si ospitalitatea armeneasca de la Bacau si de la Iasi.

Cronica a lui Radu Ciobanu – bolnav de jazz inca din anii ’80, cu o colectie de inregistrari demna de invidiat. Dintr-un fin ascultator, Radu a devenit un rafinat si profund cronicar si comentator (specie pe cale de disparitie, la noi) al  jazzului.

Duel în Duet în Dialog. Epilog

Spectaculoasa înviere a naturii din acest început de primavara a consonat armonios cu evenimentul muzical de mare impact si rafinament desfasurat sub cupola Ateneului bacauan. Într-un fericit parteneriat rodat din precedentele recitaluri, Consiliul Judetean si Filiala Bacau a Uniunii Armenilor din România (UAR) ne-au oferit o reîntîlnire entuziasmata cu doi importanti exponenti ai curentului jazzistic românesc.
Pe deoparte Harry Tavitian, Jazzificatorul publicului bacauan, mic de stat dar avind o barba si (mai ales) o inima mare… debordind de pasiune si energie, campion al experimentului creativ si al expresivitatii muzicii negre, fie ca blues, ragtime, boogie-woogie, a avut un interlocutor de acelasi rang în persoana renumitului Ion Baciu jr.
Cei doi au plasmuit direct sub ochii nostri un dialog fertil, armonios, exemplar, manifestat simultan pe multiple paliere. Este o colaborare stenica între cei doi, apreciata în egala masura de scena jazzistica internationala si-binenteles de cea românesca. Muzicienii au în spate cariere impresionante, validate în multiplele ocazii si formule concertistice.
Harry Tavitian, un alchimist minutios si devotat influentelor folclorice armenesti, asiatice, balcanice, dobrogene si desigur românesti, a conversat muzical si ideatic cu Ion Baciu jr. Acesta din urma a fost multa vreme copilul teribil al distinsului si valorosului dirijor iesean cu acelasi nume, dar mai mult copilul teribil al jazzului nostru. Un lung si fast periplu suedez precum si studiul la Academia Regala de Muzica din Stockholm, colaborari fructuoase cu mari personalitati ale genului, i-au dezvoltat propensiunea clara spre zona armoniilor subtile, delicate, dar de maxima expresivitate, în siajul unicului, inegalabilului, pianist si compozitor Bill Evans.
Evident ca nu a fost vorba de vreun duel pianistic ci de rezonante empatice, elaborate sau spontane.
Prima piesa ,”Étude” a pianistului armean a schitat registrele evolutiei muzicale. Energicul, percutantul tuseu al lui Harry s-a exprimat preponderent in partea stinga si pe centrul claviaturii prin sustinutele linii de walkin’ bass, generind cadente sincopate pline de vigoare si dinamism. Cu gentilete moldava Tuntu si-a estompat prodigioasa virtuozitate, expunind scurte dar de mare efect “comentarii” ludice, complementare, de subtila coloratura, in registrul acut al pianului. Însa rolurile au alternat dinamic cu surprinzatoare “chei” si schimbari de replici muzicale, atit pe parcursul unei piese cit si în economia recitalului, ca o pledoarie vie, elocventa pentru virtutile muzicii de jazz.
Trebuie spus ca Tavitian este o mare autoritate în bluesul autohton, marcat de întilnirea istorica din tinerete cu legendarul Memphis Slim. Calitatiile sale pianistice se exprima deplin în acest gen muzical iar inflexiunile vocale au traire autentica si maxima acuratete. Cele trei bluesuri cîntate de el au ridicat temperatura salii la propriu si la figurat!
Cu mult curaj si profesionalism cei doi si-au asumat cîteva teme ,,clasice’’, de referinta, carora le-au conferit solutii muzicale originale, deosebit de convingatoare. Disponibilitatea spre improvizatie libera, deschisa, a fluidizat si armonizat discursul sonor.
Un moment remarcabil a fost acela în care cei doi au dezvoltat in mijlocul unei piese o parafraza pe teme folclorice românesti. Jazzul este mai mult o chestiune americana si ramine sa speram ca mai marii lumii nu vor amenda aceasta ireverenta, ba chiar o vor pune în valoare!
Compozitia lui Ion Baciu ,”Prayer” a generat un climax profund prin tensionari intense, expresive, gradate cu multa stiinta si rafinament.
Un moment de maxima emotie a fost prilejuit de interpretarea solo a pianistului iesean pe un grupaj binar reprezentativ de standarde. “Quiet Now” si “Groovin’ High” au autentificat sensibilitatea, subtilitatea si cerebralitatea solistului într-un omagiu limpede, înaltator pentru valentele lirice ale marelui Bill Evans. Cum acesta este o piatra de incercare a jazzului modern, cei doi pianisti au gasit noi resurse de elocventa si sensibilitate în tratarea bijuteriei sale componistice ,,Peace, piece”.
Doua mentiuni particulare. Daca relativ recentele incursiuni bacauane ale pianistului armean s-au desfasurat la nivele impresionante, putem totusi decela un anumit crescendo, fiecare aparitie a adaugat carate noi si nebanuite.
Fireste ca aceasta din urma s-a evidentiat printr-o armonie ampla, complexa, de o densa muzicalitate si policromie, la care au contribuit ce doi protagonisti, dar si acustica speciala si pianele de mare calitate, si mai ales reactiile calde, generoase ale publicului numeros.
Desi peste Tuntu s-au asternut niste ani si kilograme, am apreciat zîmbetul juvenil afisat aproape permanent si volubilitatea tehnica relaxata si neostentativa. Adeseori grimase spontane accentuau acorduri, solutii muzicale de efect, precum si bucuria actului muzical.
Aflat în fata comunitatii armene si a liderului ei, Harry a fost parca mai sobru. Poate ca pozitia mea în sala si barba i-au mascat dispozitia ludica! Lasind gluma la o parte este foarte tonic sa întilnesti oameni alesi care se dedica “meseriei” de a oferi splendori sonore vitale, fara mari recompense financiare.
Frecventa prezentelor pe scena Ateneului ne întareste speranta ca jazzul s-a impus ca fenomen captivant si pentru publicul bacauan si sa asteptam alte initiative fericite. Pîna atunci multumim pentru cea abia petrecuta! http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/05/07/duel-in-duet-in-dialog-epilog.html

Comentariu pe Facebook al Mioarei Iacob care patroneaza cochetul Salon de Piane din Bacau: „…la Ateneu a fost o seara magica de jazz… Doua piane “au trait” din plin povestea de dragoste, ura, cearta, pasiune, gelozie, dans, dominare, tandrete, impacare… Toate acestea, in ritmul muzicii, in tandem. Aplauze si multumiri pentru Harry Tavitian si Ion Baciu jr.” http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=299787826769464&id=100002147471986

Harry Tavitian şi Ion Baciu jr, virtuozitate în formă pură Filala locală a Uniunii Armenilor, în colaborare cu Consiliul Judeţean Bacău, a oferit un spectacol de vis pentru iubitorii de jazz şi blues din Bacău. Pe scena Sălii Ateneu au urcat Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. Vreme de oră şi jumătate am fost absorbit într-o altă lume. Cea a muzicii adevărate răsărite din clapele pianelor mânuite cu măiestrie de către cei doi muzicieni. Ar mai fi multe de spus, însă cuvintele sunt prea mărunte pentru a descrie ceea ce înseamnă o reprezentaţie Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. http://fermapolitica.ro/2012/05/05/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-virtuozitate-in-forma-pura/#more-3104

Stire despre concert, cu pareri ale spectatorilor: http://www.impulstv.ro/duel-de-jazz-la-ateneu/    „Spectatorii au venit în număr mare la Ateneu, cu amintirea de anul trecut când Harry Tavitian i-a cucerit cu naturalețea sa”.

Rezonante armenesti in jazz, de la Salina Targu Ocna la Filarmonica Pitesti

Vineri 16 dec de la ora 19 voi avea la Filarmonica Pitesti, cel de-al patrulea concert din seria „Rezonante armenesti in jazz”. Organizator este de acesta data Uniunea Armenilor din Romania – Filiala Pitesti. https://harrytavitian.wordpress.com/2011/12/07/rezonante-armenesti-in-jazz-recital-de-pian-harry-tavitian-la-filarmonica-pitesti/

Cele 3 concerte de pana acum au fost la Filarmonica din Bacau: https://harrytavitian.wordpress.com/2010/12/16/primul-meu-concert-la-bacau-si-o-veche-fotografie-de-familie/

la Studioul TVR Iasi: https://harrytavitian.wordpress.com/2011/05/02/ecouri-la-concertul-de-la-iasi/

si la Salina Targu Ocna.

Anul trecut la inceputul lui noiembrie am participat la hramul Catedralei Armene Sfintii Mihail si Gavriil, din Bucuresti. Dupa slujba Varujan Pambuccian mi-a facut cunostinta cu cativa armeni din Bacau si Targu Ocna si mi-a spus ca ei ar vrea sa imi organizeze un concert la Salina Targu Ocna, fiindca au auzit ca ar avea o acustica foarte buna. Din cateva intrebari mi-am dat seama ca erau entuziasmati de idee dar nu isi imaginau ce inseamna sa organizezi un concert. De foarte mult timp, pentru mine nu e atat de important sa am concerte, cat este de important ca acestea sa fie bine organizate. Iar in Romania lucrul asta nu e asa de simplu… Nu aveam deloc tragere de inima sa ma aventurez in asa ceva. Si eram sigur ca deindata ce vor ajunge acasa, armenii din Bacau se vor intoarce la ale lor si le va trece entuziasmul.

Vasile Agop, presedintele filialei Bacau a Uniunii Armenilor, mi-a demonstrat insa ca m-am inselat. A pus pe picioare intr-un timp foarte scurt unul dintre cele mai bine organizate concerte ale mele din ultimii ani, anul trecut in decembrie, la Filarmonica din Bacau. Nu a renuntat nici la ideea cu Salina. Dupa 40 de ani de cariera, asta-vara pe 9 iulie, am cantat “underground” si la propriu, nu doar la figurat…

Pentru mine a fost o experienta extraordinara. Dincolo de peisajul, atmosfera si acustica din salina, surpriza a fost calitatea publicului, apropierea sufleteasca si firescul cu care am fost inconjurat. Fie ca a fost vorba de armenii din Bacau si Targu Ocna care au ostenit ca totul sa fie impecabil, fie de armenii din alte orase care au venit special la concert; fie ca a fost vorba de gazdele noastre de la salina care ne-au dat tot ajutorul sau de cei care au facut efortul sa vina la concert, nu doar din Targu Ocna ci si din Bacau, Onesti, Galati etc. Multumiri tuturor.

Aprecierile mele si pentru familia Carmen, Bogdan si Marian Tintaru. Bogdan a filmat si montat filmul de mai jos, asa ca puteti toti sa gustati din magia unuei intamplari armeano-jazzistice unice: http://www.youtube.com/watch?v=TzeJAPU-W60   (Video de la concertul de la salina)

Iata mai jos si ecouri de la concert. Nu am reusit sa le pun pe blog pana acum, dar cred ca se potrivesc, inainte ca „Rezonantele armenesti in jazz” sa rasune la Pitesti.

Jazz armenesc la Salină (articol pentru revista „Ararat” de Paul Mocanu, „starostele” armenilor din Targu Ocna)

Pentru a descrie evenimentul muzical ce a avut loc la Targu Ocna folosesc titlul din afisul tiparit la Bacau de familia Agop; de fapt ei au fost cu organizarea iar eu cu munca de teren. Totul a inceput cu o informatie: „salina are o acustica foarte buna”, informatie de la cameramanul TVR Traian Popescu alaturi de care filmam pentru reportajul despre Biserica Armeana din Tg-Ocna, la sfarsitul anului trecut. Dupa succesul deosebit pe care l-a avut concertul de colinde sustinut de pianistul Harry Tavitian in decembrie 2011 la  Ateneul “Mihail Jora” din Bacau ne-am propus ca filiala Bacau a U.A.R sa incerce iar sa organizeze o asemenea manifestare artistica si la Salina Tg-Ocna. De ce  sa nu fim noi, armenii, primii  care sa  organizeze  un  concert, bineinteles, cu un muzician armean, in Salina? Fiind pe un teren neexplorat pana acum lucrurile s-au miscat mai greu la inceput, dar ne-am bucurat de sustinerea deosebita a conducerii  Salinei Tg-Ocna care a inteles ca reusita deplina a unei asemenea manifestari le va oferi noi oportunitati. Si uite asa, cu toate pregatirile puse la punct, am ajuns in ziua concertului de pe 9 iulie; alte emotii: cine va veni dupa toata reclama pe care o facusem mai bine de o saptamana?

In final am asistat la un concert la care au  fost prezente peste 300 de persoane, mare parte necunoscatoare a muzicii lui Harry Tavitian dar dornice de a vedea un spectacol si o muzica deosebita si de a mai scapa de feţele blonde pe care le vad in fiecare zi la televizor. Scena a  fost  amplasata foarte frumos, avand ca fundal peretele de sare alcatuit din straturi alternante de alb si cenusiu. Un reflector bine pozitionat  a scos  tot  timpul in evidenta efortul  artistului de a-ti transmite sentimentele continute ce se nasc din de melodiile interpretate. Prezenta  domnului  deputat Varujan  Pambuccian, care a conturat la inceputul  concertului personalitatea pianistului  Harry  Tavitian, a dat o nota aparte acestei manifestari artistice. De asemenea au fost prezenti printre alte notabilitati ale orasului si d-na primar Floarea Ivanof si d-nul viceprimar Nuţu Costache. Desi in Salina temperatura este constantă, în jur de11°C, dupa primele melodii atmosfera s-a incalzit. Pianistul Harry Tavitian a dat frau liber talentului sau artistic, iar spectatorii nefamiliarizati pana atunci cu muzica lui si-au dat imediat seama pe cine asculta, raspunzand cu ropote de aplauze. Am avut un moment de luciditate si intocmai ca la concertul de la Bacau, m-am smuls din vraja melodiilor sale si priveam cu cate un ochi in stanga si in dreapta sa vad ce face auditoriul. Spectatorii erau asa de absorbiti de eveniment, incat nici nu iti dadeai seama ca respiră. Foarte frumos a fost faptul ca Harry inainte de a canta si-a prezentat fiecare melodie, ceea ce a prins la public. De asemenea ca un bun crestin Harry Tavitian a amintit asistentei ca armenii il sarbatoresc chiar in ziua in care s-a desfasurat concertul pe Sfantul Grigore Luminatorul, cel care i-a crestinat pe armeni, iar Armenia a devenit in anul 301 primul stat cu religie creştină oficiala. Toate melodiile interpretate de artist au fost la o intensitate maxima, iar spectatorii au raspuns imediat cu ropote de aplauze. Spectacolul a avut un succes total si aceasta o aratau aplauzele, uralele si bisurile de la final cu greu oprite de artist in cateva randuri. Spectatorii au fost realmente incantati de concert, iar artistul si-a castigat foarte multi fani la Tg-Ocna si imprejurimi. Au venit spectatori de la Bacau, Onesti, Comanesti, Barlad si Galati (armenii din Galati care sunt nelipsiti de la toate manifestările tinute la Tg-Ocna). La iesire din Salina a urmat o sesiune de autografe care a tinut destul de mult, spectatorii  demonstrand prin acest mod ca au fost cuceriti  pentru totdeauna de muzica lui Harry Tavitian. O nota aparte se cuvine doamnei Geta Agop, care la un stand amenajat langa scena de concert, a prezentat marturii despre genocidul armean, publicatii armenesti si nu in ultimul rand, costume armenesti. Pe aceasta cale tinem sa multumim conducerii U.A.R care a avut incredere in noi si ne-a acordat tot sprijinul moral si material pentru organizarea acestei manifestări ce a contribuit la o mai  buna apreciere a armenilor din zona.

Scriu aceste randuri la o saptamana de la desfasurarea evenimentului muzical si ecourile inca se mai propaga impartindu-se in doua feluri:

1) Nu-mi inchipuiam ca pot sa ascult o asemenea muzica! Nici nu imi pot da seama cand au trecut cele doua ore! Demult nu am mai simtit o asemenea bucurie la un spectacol

2) Ce rau imi pare ca nu am putut veni! Am auzit ca a fost nemaipomenit!

Concluzia acestor afirmatii denota un singur lucru:”Un spectacol excelent” Si daca maestrul Harry Tavitian s-a ales cu aplauzele, admiratia si recunoastinta celor prezenti, eu ca membru al comunitatii locale m-am ales cu multe imbratisari si multumirea ca armenii, desi putini la numar, pot contribui la îmbogăţirea mediului artistic local si nu numai. http://www.araratonline.com/2011/07/20/jazz-armenesc-la-salina/

La sfarsitul concertului, multumind organizatorilor

Dupa concert, dand autografe pe afise

Dupa concert, cu o parte din grupul de armeni veniti special din Bacau, Galati, Barlad, Vaslui

Jazz armenesc în Salină (articol al doamnei bibliotecar Doina Lili Bălcănaşu
aparut a doua zi dupa concert, pe blogul Bibliotecii din Onesti)

Sâmbătă, 09 iulie 2011 la Salina din Târgu Ocna, la iniţiativa Uniunii Armenilor din România filiala Bacău, s-a desfăşurat un eveniment cultural de marcă: concertul de jazz a lui Harry Tavitian. Evenimentul a adus în atenţie cărţi de autori armeni, reviste editate de editura Ararat, imagini cu rezultatele membrilor comunităţii, costume tradiţionale, imagini cu genocidul din 1915. Biblioteca a primit câteva invitaţii la acest eveniment unde ne-am întâlnit nu numai cu un artist unic ci şi cu un fost bibliotecar, întrucât Harry Tavitian a împărtăşit aceeeaşi profesie cu noi timp de 5 ani până când, în 1987, a intrat în dizgraţia conducerii comuniste. Harry Tavitian este una din legendele jazzului românesc, “armean prin naştere şi român prin adopţie” dar simţindu-se acasă în ambele culturi. Recitalul lui Harry Tavitian a fost o călatorie în timp, introducându-ne în atmosfera temelor muzicale tradiţionale şi religioase armeneşti,  transpuse în sonorităţi moderne. Prin expresivitate, măiestrie şi dăruire artistul ne-a făcut să uităm răceala Salinei şi trecerea timpului, dăruindu-ne o imensă bucurie. Bucuria de a fi prezenţi la un eveniment unic şi emoţionant, un spectacol. Dar să lăsăm muzica să vorbească: http://biblionesti.blogspot.com/2011/07/jazz-armenesc-in-salina.html

Jazz & Extazz!!!

Cronica de Radu Ciobanu, vechi si avizat fan de jazz, care nu e la prima „abatere”; a scris cronici de substanta si dupa concertul meu de acum un an, de la Bacau. Cronica a fost publicata in numarul din iulie al revistei „Ateneu” de la Bacau. Fragmente din aceast articol au aparut si in Ziarul de Bacau, cu titlul „In the Summer Time”.

Jazzul are capacitatea specială de a produce în concert curente afective, dinamice însă cu caracter spontan şi irepetabil care stimulează reciproc pe cei care produc, cât şi pe cei care ascultă această muzică. Demersul artistic foarte personal, complex şi inedit etalat de Harry Tavitian dublat de virtuozitate şi creativitate remarcabilă, a înălţat la nivel ridicat, această veritabilă celebrare multi-participativă implicată în discursul muzical. Şi astfel, cînd nimeni nu mai credea, apetitul jazzistic al băcăuanilor a suferit o necesară metamorfoză!

Într-o frumoasă zi de vară, mai exact pe 9 iulie 2011, comunitatea armeană ne-a oferit din nou privilegiul unei alte manifestări complexe avîndu-l ca protagonist pe acelaşi neobosit pianist Harry Tavitian. Popor urgisit, răspîndit prin toate colţurile lumii, vitregit de istorie, armenii au reuşit întotdeauna să învingă vicisitudinile, datorită unor calităţi foarte speciale prin coeziune şi solidaritate, dar mai ales prin rădăcinile spirituale şi culturale din care şi-au extras tăria. Asta implică multă dragoste şi respect pentru tradiţii şi valori, energii neobosite puse în slujba difuzării acestora şi nu în ultimul rînd o prezenţă individuală pregnantă în viaţa oricăror comunităţi. Mobilizarea lăudabilă şi preţuirea care au însufleţit organizarea acestui dublu concert al lui Harry Tavitian, susţine încă o dată aserţiune de mai sus, în condiţiile în care arta pianistului nu este deloc facilă sau vulgarizată în scopuri financiare! Armenii se mîndresc cu Harry, fac eforturi substanţiale ca să se bucure de măiestria lui şi împărtăşesc generos această bucurie. Este o lecţie semnificativă pentru noi, prea lesne confuzionaţi de „valori” gen Iri, Zăvoranca, Mitică Dragomir sau Becali care inundă micile ecrane şi presa scrisă…

Dar Harry este mai mult decît un vector concludent al civilizaţiei armene. Vocaţia şi rigoarea profesională, curiozitatea vie şi nevoia originalităţii dublate de acribia căutătorului de sonorităţi personale, i-au deschis orizonturi ample din care şi-a alcătuit fundamentele muzicii şi ale personalităţii sale inconfundabile. Elementele folclorice diverse: romane, armeneşti, balcanice şi orientale i-au furnizat o identitate proprie preţuită de public dar şi de specialişti. Desigur că acestea au fost fericit aliate cu doze consistente de negro-spirituals, gospel, blues, toate ingrediente majore ale folclorului negru, american. Acestea au germinat jazzul – cea mai semnificativă contribuţie culturală a Americii!

Harry nu este un ambasador cu retorică onctuoasă, sofisticată; deşi nivelul său intelectual şi cultural i-ar permite-o. Cîntînd el stîrneşte sentimente şi emoţii primordiale: iubirea, tristeţea, durerea, care deschid inima fiecărui om, indiferent de vîrstă sau naţionalitate. Concertul de la Salina Tg. Ocna a fost o premieră pentru toţi, gazde şi artist. Sanctuarul somptuos săpat în sare a stimulat imaginaţia pianistului. Temperatura scăzută a detensionat incandescenţa emoţională a tuturor…

A fost foarte tonic să constat că publicul fără a cunoaşte deosebit jazzul – a rezonat direct cu muzicianul marcînd corporal emoţia artistică şi cadenţele muzicale. Fiind o sărbătoare semnificativă a armenilor, repertoriul ales s-a dedicat în totalitate motivelor folclorice şi religioase. Doar că vocaţia jazzistică a transpus aceste songuri în limbaj universal. Fie dansuri, fie balade, melodiile armenilor degajă o splendidă muzicalitate pe care Harry a pus-o în lumină cu măiestrie şi pasiune. Foarte deosebită a fost trăirea prin care artistul traducea acest demers muzical consistent. Cu fiecare părticică a corpului era subliniată intensitatea mesajului muzical. Adeseori transfigurat, pianistul creează în transă, surprins parcă şi el de soluţiile spontane, creative pe care le oferă auditoriului.

Pianul electric a accentuat o anumită personalitate distinctă a fiecărei clape, a fiecărei note, construind edificii sonore impozante, clare şi expresive. Părea că artistul dorea să realizeze o tapiserie complexă, subtilă, avînd grijă ca fiecare fir să fie pus în relief. Încărunţit într-o viaţă consacrată jazzului, Harry nu şi-a pierdut dăruirea energică, implicîndu-se cu totul în actul muzical prin tuşeul său foarte riguros şi pregnant. Fără a aminti celebrele linii de „Walking bass”, ostinatourile bogate, dinamice, din registrul grav al claviaturii, au conferit un suport ritmic energic. Pe el se pliau liniile melodice sinuoase create prin acorduri repetitive terminate în tremolouri de mare efect executate de mîna dreaptă. Furat de pasiunea tinereţii, Harry se avînta în progresii atonale, acute, violente, însă subsumate arhitecturii componistice în momentele de tensiune muzicală maximă (memorabilele climax-uri). Acestea au fost fericit echilibrate prin alternanţe lirice de mare gingăşie. Harry Tavitian părea decis să pună toată claviatura la treabă, să extragă asemenea unui magician sensuri şi armonii seducătoare!

Astfel de evenimente generoase colorează viaţa culturală a oraşului şi merită o mai mare atenţie din partea diriguitorilor, în speranţa multiplicării şi diversificării lor. S-a vădit încă odată că există public deschis proiectelor muzicale de calitate, adică acelea care oferă şi satisfacţii pe măsură.

„Rezonanțe armenești in jazz” – Recital de pian Harry Tavitian la Filarmonica Pitesti

Recital de pian Harry Tavitian

Rezonanțe armenești in jazz

Vineri 16 decembrie 2011 ora 19

Filarmonica Pitesti

Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

Intrarea liberă

Locurile se procură de la sediul Filarmonicii – Casa Cărții tel 0248-220111 si de la Sala Casei de Cultura a Sindicatelor, in seara concertului

Concertul este organizat de Uniunea Armenilor din România Filiala Pitești

Parterner: Filarmonica Pitești www.filarmonicapitesti.ro

Intitulat „Ecouri armeneşti în jazz” – recitalul va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Uniunea Armenilor filiala Pitești doreşte să continue astfel promovarea  culturii armene în acest oraș unde comunitatea armeana are o veche istorie. Marturie e si frumoasa biserica armeneasca din Pitesti, construita in 1852.

Biserica armeneasca „Sfantul Ioan Botezatorul” din Pitesti

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”.

Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Pitești să fim întru împreună-prăznuire.

O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”. Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin – Oxford). https://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

http://www.youtube.com/watch?v=ll8BURJ0GnY  “Avedis” prelucrare dupa un colind armenesc

Aştept cu emoţie să mă reîntâlnesc cu publicul din Pitești

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi de această dată la Pitești. Până acum am mai concertat de două ori la Club Hush (gazde minunate); reacția deosebită a publicului ne-a întrecut toate așteptările.

Articole despre primele mele doua concerte la Pitesti:

https://harrytavitian.wordpress.com/2008/01/31/unchiu-sarkis-si-primul-meu-concert-la-pitesti/

https://harrytavitian.wordpress.com/2009/02/25/gheorghieni-si-pitesti-in-duo-cu-cserey-csaba/

Jazz at the Philharmonic

foto Liviu Terinte – sala Ateneu a Filarmonicii din Bacau, 12 dec 2010

Articol de Radu Ciobanu (Ziarul de Bacau – 24 dec 2010)

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/12/24/jazz-at-the-philarmonic.html

De curind am avut sansa intilnirii cu muzica de jazz, sub cupola generoasa a Ateneului bacauan. Protagonistul acestei intilniri a reusit performanta de a o ridica la rangul de eveniment cultural. Avind in urma 35 de ani de cariera, Harry Tavitian si-a pastrat nealterate dragostea pentru jazz si bucuria de a o impartasi, prin euforii spontane, ascultatorilor. Cunoscut multa vreme ca un campion al “freejazzului”, gen de avangarda in care primeaza trairile paroxistice si relatiile atonale, Harry ne-a oferit o alta ipostaza. Cu inteligenta si rafinament pianistul si-a construit un discurs muzical “etnojazz” in care absoarbe si metamorfozeaza elemente de folclor asiatic, armenesc, balcanic si, desigur, românesc. In alchimia sensibilitatii personale ele se amesteca savant cu sonoritatile traditionale de blues, ragtime sau negrospirituals. Piesa de deschidere, un ragtime celebru, a probat imediat seriozitatea demersului lui Harry. Am ascultat adesea aceste teme executate cu viteza si virtuozitate, cumva mecanice. Varianta lui Harry (apropiata de tempoul original) reliefeaza intreaga seva si culoare a compozitiei lui Scott Joplin. Si intregul recital a decurs in aceeasi nota, viu, deschis, pasional si pasionant. Pianul i-a fost un excelent partener, punind in valoare tehnica si fantezia prodigioasa a lui Harry. Placate in acorduri frenetice, ritmice sau insiruite in cuceritoare linii melodice, notele se decupau distinct dar alcatuiau si o tesatura armonica de o cromatica stralucitoare, complexa si, desigur, seducatoare. Mai noua pentru maniera sa interpretativa a fost prezenta pasajelor lirice, limpezi, calde, sugestive. Harry Tavitian nu este doar un ambasador extraordinar al culturii armenesti; beneficiind de deschiderea si creativitatea jazzului prin improvizatie libera si dialog, el si-a consolidat un loc si un profil semnificativ in arealul est-european. Admirabila mobilizarea comunitatii armenesti. Ii avertizam ca au dat si alti jazzmeni de anvergura nationala. Parlamentarul Pambuccian a creionat in citeva cuvinte, esenta muzicii lui Harry. Asteptam de la domnia-sa o lege a jazzului prin care fiecare municipiu sau filarmonica sa organizeze cel putin 12 concerte pe an! Ar veni poate si Americanii iar manelistii si-ar schimba meseria! Lasind gluma la o parte, speram ca entuziasmati de amploarea acestei manifestari diriguitorii culturali si muzicali vor inscrie Bacaul pe traiectele jazzistice ale României in mod substantial si definitiv!

foto Liviu Terinte – sala Ateneu a Filarmonicii din Bacau, 12 dec 2010

http://picasaweb.google.com/terinte.liviu/RezonanteArmeneInJazzCuHarryTavitianAteneulBacau2010?feat=flashalbum#5549924609799394738

Concert Harry Tavitian in premiera absoluta la Bacau

„Rezonanţe armeneşti în jazz”

Recital de pian Harry Tavitian, în premieră la Bacău

Duminică 12 decembrie 2010 ora 17

Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău

Intrarea liberă

Uniunea Armenilor din România filiala Bacău condusă de domnul Vasile Agop m-a invitat să susțin acest recital. Concertul își propune să continue seria de evenimente organizate de UAR pentru promovarea culturii armene în Bacău – oraş în care armenii trăiesc de câteva sute de ani alături de români.

Va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Eu mă consider armean prin naştere, român prin adopţie şi mă simt acasă în ambele culturi, folclorul balcanic şi caucazian fiind una din sursele mele majore de inspiraţie, încă de la începutul carierei mele. Muzica mea este şi o dovadă a legăturii dintre muzica românească şi cea armenească. În stânga şi dreapta Mării Negre, România aparţine Balcanilor precum Armenia, Caucazului. Arta mea  este deschisă în ambele direcţii.

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi  prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”. Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Bacău să fim întru împreună-prăznuire. O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”.

Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin, istoric al ideilor – Oxford) https://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

In holul Filarmonicii se vor prezenta carti si CD-uri ale autorilor armeni, reviste armenesti, rezultate ale membrilor comunitatii din Bacau prezentate de Simona Maria Agop (diplome, creatii literare, pictura).

Aştept cu emoţie prima întâlnire cu publicul din Bacău

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi la Bacău, un oraş la a cărui  tradiţie culturală au contribuit şi armenii. Reacţia conducerii Filarmonicii, care a acceptat deîndată propunerea Filialei Bacău a Uniunii Armenilor şi ne-a acordat tot sprijinul, a fost o mare bucurie.  Colaborarea cu Filarmonica din Bacău care poartă numele lui Mihail Jora, mare personalitate a muzicii româneşti de origine armeană, mă onorează.

Îmi doream de foarte mult timp să ajung la Bacău. În septembrie mi-a scris pe blog Eliza Noemi Judeu – actriță din Bacău, pe care încă nu o cunosc personal. Pleca la un festival de teatru la Erevan – capitala Armeniei. A postat un comentariu și la povestea turneului meu din martie din nordul țării, care suna așa:  La Bacau cind veniti? Va recomand sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” sau Centrul International de Cultura “George Apostu”! I-am raspuns Elizei ca aș veni oricând cu mare plăcere, daca mă invită cineva. Dupa o luna m-am întalnit cu armenii din Bacău la București, la hramul Catedralei Armene, cu ocazia ceremoniei de întronizare a noului Arhiepiscop. Mare mi-a fost mirarea când mi-au spus că ar dori foarte mult să fac un recital la Bacău și când totul s-a pus pe roate, cu ajutorul conducerii Uniunii Armenilor și sprijinului necondiționat al Filarmonicii. Eliza se pare că a avut gura aurită…

Și cum e vremea colindelor, aici puteti vedea si asculta inregistrarea concertului de colinde de la Satu Mare din 2007. Este postata recent: http://www.youtube.com/watch?v=l9Bd-iJvubg&feature=&p=003DDB5E18D57E2F&index=0&playnext=1