Foto Cristian Gafitescu.
„Nu puţini sînt aceia care şi-ar dori un dialog jazzistic între Ion Baciu jr. şi Harry pe o scenă ieşeană” – scria în 1984 Florin Cîntic, în revista Dialog. Si iata ce scrie el acum, dupa 28 de ani, pe Facebook: „Un concert formidabil cu o sala arhiplina, se vede ca spectatorii au stat pina si pe scena. O lansare de vis a Asociatiei Iasi – Capitala Culturala Europeana”.
Aveam mari emotii cand anuntam pe blog concertul la doua piane cu „Țunțu” Baciu: https://harrytavitian.wordpress.com/2012/05/02/concert-harry-tavitian-ion-baciu-jr-la-iasi-joi-3-mai/ Si aveam destule motive sa fiu ingrijorat: ca si la concertele noastre de pana acum din Romania, Țunțu venea cu masina tocmai din nordul Suediei. E un sofer foarte experimentat dar la asa drum lung se pot intampla tot felul de lucruri (am mai patit-o la concertul nostru de Craciun de la Ateneul Roman din 2009, la care a ajuns fara probleme din Suedia pana la Iasi dar de acolo la Bucuresti, din cauza viscolului, nu a mai putut veni cu masina; dupa multe peripetii a reusit sa vina cu trenul). Apoi, era concert tocmai in Iasi, orasul natal al lui Țunțu. Daca o dadeam in bara taman aici? Trebuie sa spun ca un concert la doua piane e foarte greu, din multe motive. In ceeace priveste „bucataria” noastra, intre cei doi pianisti trebuie sa existe o comunicare si un dialog continuu ca nu cumva „sa te incaleci” si sa nu se mai inteleaga nimic. Dar partea cea mai grea era cea organizatorica. Dintotdeauna in Romania a fost problema cu salile cu pian de concert. In anii ’80 cantam in fata a cateva mii de spectatori la Costinesti pe o pianina… Dupa ’90 lucrurile au inceput sa se mai imbunatateasca (s-au mai cumparat ceva piane) dar au ramas ideile preconcepute ale majoritatii colegilor nostri din muzica clasica fata de noi, jazzmanii. Florin Cintic caruia ii spusesem acum 5 ani ca dialogul intre mine si Baciu pe o scena, la doua piane, se intamplase la Viena, promisese ca o sa faca tot posibilul sa organizeze un concert cu noi la Iasi. Iata ca s-a tinut de cuvant, chiar daca a trebuit sa intre intr-o adevarata aventura. A fost imposibil sa organizeze concertul la Filarmonica din Iasi (dincolo de faptul ca ar fi cantat pe un pian Steinway, pentru Tuntu ar fi fost un motiv in plus de multumire sufleteasca fiindca sala Filarmonicii poarta numele tatalui sau, regretatul dirijor Ion Baciu). Asa ca, gazda concertului a fost Teatrul Luceafarul iar cele doua piane au fost aduse de la Conservator. S-a format o adevarata conspiratie intru jazz, de la europarlamentarul Catalin Ivan care a sprijinit concertul cu prilejul lansarii Asociatiei ’Iasi – Capitala Culturala Europeana’, la Maricel Agop, presedintele Filialei Iasi a Uniunii Armenilor, partener in organizare (responsabil inclusiv cu aducerea pianelor de la Conservator), Florin Grigoras, prorector al Universitatii Arte George Enescu (care ne-a imprumutat cele doua piane), domnul director Ioan Holban si intreaga echipa de la Teatrul Luceafarul – gazde desavarsite, Teo Raileanu, directorul executiv al Asociatiei care a pastorit cu profesionalism partea tehnica, pana la public, care a umplut sala pana la refuz. Am aflat cu regret ca vreo 150 de oameni nu au mai putut intra (nu mai era loc, pusesem scaune si pe culoarele salii, lumea a stat si pe trepte si in picioare). Am invitat publicul sa stea si pe scena. Cu toata aglomeratia, ne-am bucurat de liniste in timp ce cantam si datorita calitatii publicului ne-am simtit ca la un adevarat concert de jazz.
Ne-am simtit foarte bine la Iasi, inconjurati de prieteni mai vechi sau mai noi, dar cu totii intr-un duh al jazzului – al firescului, al autenticului, al libertatii interioare, al caldurii sufletesti. Dincolo de legaturile de prietenie, faptul ca primul eveniment organizat de Asociatia ’Iasi – Capitala Culturala Europeana’ a fost un concert de jazz, e un gest de normalitate. E timpul ca in cultura romaneasca a secolului 21, jazzul, care a marcat muzica secolului 20, sa aiba locul pe care il merita.
Foto: Alexandru Carausu. Domnul Profesor Carausu, unul din pionierii miscarii de jazz din Iasi, mi-a facut onoarea si bucuria sa vina la concert.
Marturii video a ceea ce s-a intamplat:
http://www.youtube.com/watch?v=bJhCY6Y4v9k
http://www.youtube.com/watch?v=WojNddl3cJQ
Foto Cristian Gafitescu, fan de jazz cu vechime – lucru care se vede si din feelingul cu care a facut fotografiile.
La fiesta! (cronica de Oltita Cintec in Suplimentul de Cultura)
Ce pot face doua piane si patru miini, intr-o sala (a Teatrului “Luceafarul”) arhiplina? Minuni, cind la clape se instaleaza, fata in fata, Harry Tavitian si Ion Baciu Jr. Reintilnirea muzicienilor intr-o formula patentata la Viena, in 2007, s-a petrecut intr-un concert original, Romanian-Armenian Piano Jazz Summit, care a lansat oficial Asociatia “Iasi, capitala culturala europeana”. Lume multa, diversa, buna, de la liceeni si studenti la persoane cu timple grizonate, indicind realitatea, placuta, ca un gen cvasielitist, jazzul, are adepti in toate generatiile.
Despre Harry, Tuntu Baciu spune ca “e un bun balcanic! “. Harry zice despre Tuntu ca “e un maestru al armoniei”. Pe Tavitian, il leaga de Iasi comunitatea armenilor si caldura cu care e primit de fiecare data de fani. Pe Tuntu, il atrag aici cele mai puternice fire, acelea ale locului caderii in lume si gasirii drumului in viata. Stabilit de ceva vreme in Suedia, revine la chemarile orasului de bastina. Mai ales cind e vorba de jazz. “Jazzul a fost cel care m-a ajutat in cele mai dificile momente ale mele si tot lui ii datorez integrarea in lumea nordica. Unde acest gen muzical are extrem de multi adepti si unde am fost acceptat rapid gratie talentului meu muzical”, mi-a declarat cu vreo citiva ani in urma.
Intilnirea a doua temperamente diferite
Cei care le cunosc stilurile, sustin ca e umitor cum doua personalitati artistice atit de diferite reusesc sa se armonizeze in extraordinare momente de creativitate. Stimulindu-se reciproc, in duete si solouri de o eleganta estetica rar intilnita, preluind si oferindu-si unul altuia teme, fragmente din compozitii clasice ori proprii. Acum, in premiera, Tavitian a cintat Bill Evans, “teritoriul” lui Baciu, iar in replica acesta a interpretat blues. Harry recunoaste ca “noi doi avem stiluri pianistice complet diferite – eu, pe linia lui Thelonious Monk, Ion Baciu jr., pe linia lui Bill Evans. Am avut curaj sa pornim acest proiect, dar uite ce lucru bun a iesit, o intilnire a contrastelor”. Intilnirea a doua temperamente diferite, in care mari teme clasice ale jazzului au fost reinterpretate, destructurate si refacute live, sub ochii, pardon, urechile publicului. Tavitian cinta emotional, recurgind frecvent la filonul originilor sale armenesti, distilindu-le in formule de jazz liber care-ti alinta sufletul. Ion Baciu Jr. e mai… apusean, iti merge la suflet, dar o face pe calea cerebralitatii. Si unul, si celalalt arata placerea improvizatiei, a jocului creativ, fiind ludici in egala masura.
De aceea, concertele lor sint apropiate de spectacol, de show, au o cursivitate ce pare ca vine dintr-un scenariu pus in scena de doi histrioni, care pe ici pe colo strecoara mici poante, interactioneaza cu publicul. Le-am urmarit cu atentie dialogul nonverbal din timpul reprezentatiei. Isi “vorbeau” cu ochii, cu buricele degetelor atingind clapele, cu mijloacele acelea nevazute, tainice care tin de inspiratie, de bunavointa muzelor. La unele concerte, poti cobori pleoapele, lasind totul pe seama auzului. Ascultarea e suficienta pentru pornirea imaginatiei si crearea propriilor lumi interioare nascute din sunete. La acesta, acustica a fost completata de corporalitatea solistilor, de mecanica degetelor, de facies, de zimbetul ori incruntarea de moment a sprincenelor. Dinamica ritmica, ruperile de tempo, slalomul printre registre si tonalitati, printre culturi ale sonorului si figuri legendare ale genului au servit publicului o ora de show de cea mai buna calitate.
Ciocolata cu condimente
Spontaneitatea tandemului a facut si deliciul Romanian-Armenian Piano Jazz Summit. A fost ca o tableta din atit de provocatoarea ciocolata cu condimente – nu ma pot hotari cine e ciocolata si cine condimentele –, ori ca desertul acela de prajitura fierbinte cu ciocolata, servita obligatoriu cu o cupa de inghetata deasupra. La final, dupa o infocata Fiesta (pe care Chick Corea insusi ar asculta-o cu uimire si, cred, incintare), Harry a pledat pentru ideea de Iasi, candidat la statutul de viitoare capitala culturala europeana, subliniind ca orasul are argumente, dar si multe de facut; iar Tuntu nu s-a mai simtit stinjenit de accentul moldovenesc, care de regula il retine de la minidiscursuri, fiind european la el acasa. (Suplimentul de cultura nr.354, 05-05-2012) http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Actualitate/7472
Concertul a fost inregistrat de TVR Iasi care a fost si partener media. Voi anunta cand va fi difuzat.
Pana cand ne veti putea vedea la TVR Iasi in dialog la doua piane, puteti urmari emisiunea in care am fost invitatii jurnalistului George Onofrei la Tele M, in avanpremiera concertului: http://www.telem.ro/telem/idei-pe-contrasens/47592-idei-pe-contrasens-01052012-summit-de-jazz-la-tele-m.html
foto Ionel Dascalu
Harry Tavitian's Blog 