Posts Tagged ‘blues’

Concert de jazz Harry Tavitian la Iași, joi 12 mai

mai 8, 2016

Harry & Aida Tavitia la Iași

Concert extraordinar de jazz: „De la blues la rezonanțe armenești”
Harry Tavitian (pian, voce)
Aida Tavitian (voce)

Joi 12 mai 2016 ora 19
Sala Studio TVR Iaşi
Intrarea liberă

Revin cu bucurie la Iași la invitația Sucursalei Iași a Uniunii Armenilor din România condusă de eminentul fizician, prof.  univ. dr.  Maricel Agop. O am ca invitată, de această dată, pe fiica mea Aida.

Vă vom propune o călătorie de la blues – una dintre rădăcinile jazzului – la prelucrări din folclorul românesc și armenesc. Sunt armean prin nastere si roman prin adoptie; ma simt acasa in ambele spatii spirituale – balcanic si caucazian. Influentele folclorului romanesc si armenesc au fost prezente inca de la inceputuri in muzica mea. De-alungul anilor, folclorul a ramas unul dintre izvoarele mele cele mai importante de inspiratie. Ceea ce incerc sa fac este o sinteza intre diverse surse, pornind de la esente, sa pun in valoare vecinatatea celor 2 culturi.

Născută în 1976, fiica mea Aida, este absolventă a Universității Naționale de Muzică din București; este profesoară de pian la Colegiul Național de Arte „Regina Maria” din Constanța. A cântat cu Corul Radiodifuziunii Române sub bagheta maestrului Aurel Grigoraș și a colaborat cu Corul Madrigal. Cântă jazz în diverse formule cu muzicieni constănțeni și în ultimii ani a participat ca invitată în concerte alături de mine.

Concertul face parte din prima ediție a Festivalul Internațional Semper Artes, organizat de Asociația cu același nume.

Cronică de la unul dintre concertele în duo cu Aida (acum doi ani, la Muzeul Satului). Autor: scriitorul Alexandru Vakulovsky: http://vklvsk.blogspot.ro/2013/05/harry-aida-tavitian-la-muzeul-satului.html

Evenimentul pe Facebook: https://www.facebook.com/events/824003754409963/

Duo Harry Tavitian – Mihai Iordache la Festivalul antifrack de la Puiești

august 30, 2014

Afiș Festival Antifracturare hidraulică Puiești

Harry Tavitian (pian, voce) &  Mihai Iordache (saxofoane)

Duminică 7 septembrie 2014

Festivalul  „Cu noi NU TE PUIești”, Puiești (Vaslui)

Festival internațional împotriva fracturării hidraulice.

Fracturarea hidraulică de mare volum este o metodă cu efecte dezastroase pentru mediu, folosită la extragerea gazelor de șist. După Pungești, compania Chevron vrea să amplaseze următoarea sondă de explorare pentru gaze de șist la Puiești, fără să țină seama de faptul că locuitorii comunei și autoritățile locale sunt împotrivă. Suntem alături de puieșteni în această luptă de rezistență.

România este pe marginea prăpastiei. Doar uniți salvăm ce mai apucăm!

Despre festival: https://www.facebook.com/events/468872753215895/

Despre apocalipsa gazelor de șist: http://farafracturare.ro/

duo HarryTavitian - Mihai IordacheHarry Tavitian & Mihai Iordache (2003) – foto Radu Sigheti, grafică Mugur Grosu

„Sculați, sculați boieri mari, sculați voi români plugari!” Așa a sunat începutul suitei de prelucrări de jazz după colinde, pe care am cântat-o în 1987, la festivalul de jazz, la doar 3 săptămâni după Revolta de la Brașov. Chiar dacă eram bine păziți și noi pe scenă, și publicul, în sală.

De meserie sunt protestatar. Acesta este spiritul autentic al jazzului. Dar nu credeam că o să ajung să trăiesc ce am trăit în ultimul an. Eu, un oriental bătrân și leneș, să ajung să fac zeci de kilometri prin Constanța la marșurile împotriva gazelor de șist și a exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montană? Să merg la Pungești pe 7 decembrie 2013 și să fiu martor acolo la scene zguduitoare, la demnitatea și curajul extraordinar al sătenilor și a activiștilor de mediu în fața asaltului jandarmeriei care apăra Chevronul? Să merg la protestul neautorizat de pe 10 decembrie când în Parlament urma să se voteze legea minelor care însemna liber la exproprierea în interesul companiilor (mai rău ca în stalinism); și să am bucuria ca, sub presiunea acțiunilor activiștilor de mediu din toată țara, legea să cadă la vot? Să îmi las deoparte treburile – muzicale și toate celelalte – ca să fiu tot timpul în temă cu ce se petrece în lupta împotriva gazelor de șist?

Mi-am început cariera cu blues, în 1970. Bluesul s-a născut dintr-o mare suferință – cea a sclavilor negri (și a urmașilor acestora) din America sfârșitului de secol 19 – dar și din puterea de a transcende suferința prin muzică, de a-i da un sens. Și pentru noi, muzicanții și publicul românesc de până în ’90, bluesul a fost un strigăt de libertate. Acum, când România se întoarce la dictatură, cred că a venit timpul să ne întoarcem la adevăratul spirit al bluesului.
Am cântat toată viața free-jazz și jazz cu influențe folclorice. Într-o Românie care e deja sub ocupație, libertatea spiritului și lupta pentru menținerea identității naționale devin cuvinte de ordine.
Voi cânta și blues și jazz la Festivalul de la Puiești, în Vaslui. Împotriva gazelor de șist. Lângă terenul deja concesionat de Chevron, unde vor să aducă a doua sondă pentru explorare a gazelor de șist, în ciuda opoziției locuitorilor și a autorităților locale. Voi cânta împreună cu saxofonistul Mihai Iordache, pe care l-am întâlnit pentru prima oară într-un jam-session la Festivalul de la Costinești, în 1986. Am cântat împreună în duo sau în formații mai numeroase, ca Orient Express-ul. Avem împreună și un CD (Balcaz) pe care l-am scos la începutul anilor 2000, în perioada războiului din Iugoslavia. Și Balcanii și Caucazul sunt spații spirituale greu de înțeles pentru cei veniți de aiurea (cu excepția celor veniți cu sufletul deschis; dar aceștia sunt păsări rare).
Mă bucur că și Mihai s-a implicat în lupta împotriva exploatării cu cianuri de la Roșia Montană și a gazelor de șist și că vom cânta împreună la Puiești.
Doar uniți mai salvăm ce mai apucăm!

 

Concert Harry Tavitian – Cserey Csaba la Constanța, vineri 15 noiembrie

noiembrie 7, 2013

Concert Harry Tavitian - Cserey Csaba la Muzeul Satului, septembrie 2013

Cu Cserey Csaba la Muzeul Satului, în septembrie 2013 (foto Manuela Tavitian)

ALL THAT JAZZ

Harry Tavitian (pian, voce)
Cserey Csaba (tobe, percuție)


Vineri, 15 noiembrie 2013 ora 19:00
Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”
Concertul face parte din Festivalul Internațional al Muzicii și Dansului – ediția 39
Veti putea asculta de la blues și teme clasice de jazz la compoziţiile noastre (jazz de avangardă cu influenţe folclorice)
Biletele se pot procura de la Agenția teatrului, aflată în holul acestuia.
Program: de luni până vineri între ora 11-17. În zilele când sunt spectacole, între ora 18-19.
Telefon Agentie bilete: 0241 481460
Vă așteptăm!

„Indescriptibilul Harry Tavitian”

noiembrie 18, 2012

Sala Palatului, 11 noiembrie 2012 Foto Genu Ariseanu (fotograf cu har dar si vechi fan de blues si jazz, patima care il face sa vada lucrurile dintr-o perspectiva deosebita)

Alex Revenco (Jurnalul National) Duminică seara, la Sala Palatului a avut loc un spectacol memorabil, ‘concertul anului’  pentru mulţi dintre cei prezenţi. La început a fost Harry Tavitian, care ne-a încântat cu vechi cântece de blues precum ‘I’m Ready’, ‘Early in The Morning’ sau ‘Doctor Harry’. Cu eleganţă, marele muzician ne-a mărturisit: „Pentru mine a fost o încântare să apar în concertul de la Sala Palatului într-un anturaj foarte select, atât pe scenă cât şi în sală. Ca de obicei, am abordat bluesul tradiţional, deoarece consider că la ‘bătrânii’ bluesului’ se află adevărata valoare a acestei muzici, care, în timp, avea să stea la baza jazzului şi a rockului”.

Stefan Colceriu pe Facebook Aseara am vazut asa: un John Mayall ca la 30 de ani, halucinant, si un Harrry Tavitian de geniu

Marian si Claudia Broasca (email) Concertul lui Harry ne-a placut foarte tare, nu pentru ca Harry este prietenul nostru, ci pentru felul in care (dincolo de virtuozitatea sa deja notorie) a stiut sa transmita emotie, sensibilitate (se vede ca a fost si discipol al marelui Johnny). Acele acorduri populare romanesti, folclorice, inserate in bluesurile tranditionale ne-au uns pe suflet, si mai ales naturaletea si confluenta discreta a felului cum au fost introduse in frazele melodice ne-a coplesit. Am vazut  ca si sala a remarcat aceste particularitati, caci a rabufnit frenetic in aplauze chiar in toiul melodiei, exact dupa acele pasaje.

BogDan (blog.bogdanliviu.com) pentru www.rockstage.ro Deschiderea a fost asigurata de Harry Tavitian. Concluzia a fost ca daca ar fi cantat doar el in acea seara nu s-ar fi miscat nimeni de pe scaun. Simplu si direct, Harry Tavitian ne-a oferit o lectie de blues formata din voce si pian, instrument care a exprimat ce si cum a dorit maestrul. Experienta m-a frapat prin prisma simplitatii sale, dar a fost departe de a fi simplista. Harry Tavitian nu a transmis nimic din superioritatea cu care ne trateaza unii artisti, mai mult sau mai putin cunoscuti. Omul s-a urcat pe scena si si-a pus sufletul acolo, iar ceea ce a iesit mi-a taiat respiratia.
La un moment a spus ca blues-ul l-a gasit pe el acum 43 de ani si ca de atunci nu l-a mai parasit. Si ce dreptate are! Blues-ul nu te poate parasi decat in clipa cand te paraseste spiritul, iar Harry Tavitian il are din plin. Si mai are ceva: harul de a arata ca muzica este simpla cand o simti. Sau haideti sa nu spunem ca muzica este simpla. Sa spunem ca este simplu sa o pui in sufletele oamenilor cand ea se afla deja in sufletul tau. Mi-am promis sa-l vad pe Harry Tavitian singur, undeva intr-un club, intr-un recital de blues care sa se propage prin fum de tigara si un pahar de whiskey. Si, desigur, sa fie doar el si pianul.

Tot Bogdan, pe blogul Republica Culturala Chineza Şi trebuie să spun ceva şi despre cel care a deschis acest concert. Harry Tavitian. A urcat pe scenă în şlapi şi s-a aşezat la pian. Cu o simplitate extraordinară în complexitatea cu care mânuieşte clapele, maestrul Tavitian ne-a oferit vreo 20-30 de minute de blues pe care le-aş dori oricând repetate. O voce, un pian, şi un blues despre care el însuşi spune că l-a cunoscut acum 43 de ani şi că de atunci nu l-a mai părăsit. E normal. Blues-ul este o stare de spirit caracteristică anumitor suflete şi, în clipa când apare, tinde să se sedimenteze serios. Dacă-l prindeţi pe undeva în concert şi este vorba de blues şi de pian, nu staţi să vă gândiţi. Mergeţi. Veţi veni de-acolo altfel.

Sorin Antohi (email) Mie mi-a placut mai mult programul lui Dr. Harry. A fost blues traditional, cu o convingatoare nota personala. John Mayall era in forma, nimic de zis, ceea ce e si o performanta biologica, nu doar artistica. Dar s-a repetat, iar sonorizarea a fost proasta. In general, a fost prea mult zgomot, ceea ce nu mi-a permis sa ma concentrez pe virtuozitatea instrumentistilor. Formula blues-rock, in general, mi se pare „uzata moral”, in special cind partea melodica a pieselor e anulata ori redusa la citeva riffs. Dar spun asta poate si fiindca am imbatrinit, am ascultat toate muzicile, iar acum vreau numai chestii care merg la esente.

Stefan Colceriu (mesaj pe Facebook) Stimate domnule Tavitian, Va multumesc pentru concertul de aseara. A fost extraordinar. Eu unul m-am simtit ca acum 25 de ani, cand veneati la Sfantu Gheorghe. Am fost cu sotia mea. Sinteti minunat. Cu cele mai bune ganduri si cu multumiri, Stefan

Corina Bernic (Observator Cultural) Duminică seara, pe 11 noiembrie, gustul pentru Mayall a fost deschis de bluesmanul, jazzmanul, artistul, compozitorul şi… pe scurt, omul-orchestră Harry Tavitian. Singur în faţa pianului, trecînd de la ritmurile muzicii tradiţionale româneşti la blues, mai făcînd cîte o plecăciune folclorului de la noi şi împletindu-l apoi repede cu bluesul apropiat mai degrabă de New Orleans. Aducîndu-l pe Mayall la Sala Palatului printre mulţimile de concerte – şi de nişă, dar şi mainstream – de acum, Fundaţia Phoenix a avut un mare curaj. Poate că un dialog şi nu o pauză între cei doi artişti – Harry Tavitian şi John Mayall – ar fi fost ceva şi mai şi. Ca o cireaşă peste un tort aşteptat. Dar nu poţi să le ai chiar pe toate la pachet.

Paul Grigoriu pe www.vosganian.ro Harry Tavitian a fost, ca de obicei, inedit, suprinzator si fermecator, desi registrul abordat a fost mai putin pretentios decat in alte ocazii.

Liviu Zamora pe Facebook: A fost foarte frumos recitalul lui Harry Tavitian  

Liviu Şerbănescu pe www.epochtimes-romania.com Un concert de mare clasă: John Mayall şi Harry Tavitian au cântat la Sala Palatului Maestrul Tavitian a cântat în deschiderea concertului trupei marelui bluesman John Mayall. Exotic şi virtuoz Îmbrăcat simplu şi comod, dar în acelaşi timp exotic, artistul român s-a aşezat la pian şi a început să atingă clapele, când mângâindu-le, uneori abia atingându-le, când bruscându-le cu grijă. Unele poveşti de blues au fost prezentate pe scurt, altele, nu, dar toate au fost primite de cele câteva mii de spectatori – cunoscători de muzică bună – cu aplauze şi entuziasm. Fineţurile prin care talentatul bluesman, jazzman, pianist, percuţionist, vocalist şi compozitor ne-a trecut de la blues, la inflexiunile muzicii populare româneşti şi înapoi la blues au fost răsplătite pe loc de public cu aplauze şi scurte urale.

Ion Diamandi  (Romania Libera) Atmosfera deosebit de plăcută a fost deschisă de invitatul lui Mayall, Harry Tavitian, o alegere deosebit de inspirată care a deschis pofta de blues. Aplauze şi aprecieri a primit Doctor Harry şi pentru poantele strecurate în texte, cât în special pentru subtila inserare de elemente etno româneşti în recitalul său de blues, mult gustate de public

Marcian Petrescu pe Facebook Harry Tavitian a fost scurt si la obiect, haios si prin prezenta si prin selectia de piese…

Sabina Balan pe Liternet Prima parte a spectacolului a fost marcată de recitalul lui Harry Tavitian, artistul declarat de Herald Tribune drept cel mai important jazzman român contemporan, o simfonie de blues şi jazz născută doar din vocea muzicianului şi sunetele pianului său. Dr. Harry (… de la numele ultimei piese cântate în cadrul acestui eveniment) a pregătit numeroşii spectatori prezenţi cum nu se putea mai bine, printr-un tratament de muzică bluesy, antrenantă, ce transporta publicul direct în atmosfera caldă şi boemă a apusurilor de soare de pe verandele din America anilor ’30, cu câteva interferenţe muzicale ce aminteau uneori de ritmurile populare româneşti/armeneşti – un mix bun care vibra şi prin prisma personalităţii distincte a artistului (Harry Tavitian este de origine armeană). Dacă nu aţi avut norocul să-i vedeţi pe Harry Tavitian, John Mayall şi trupa sa, în carne şi oase, căutaţi-le muzica şi ascultaţi! Nu vă vor administra ei înșişi tratamentul despre care vă vorbeam, dar chiar şi aşa, prin intermediul internetului sau CD-ului, măcar, el îşi va face efectul…

http://www.infomusic.ro Harry Tavitian, pianist român ales pentru afinitatea sa cu lumea blues-ului și capacitatea de a-și ține în priză audiența. Piesele interpretate au fost prezentate publicului într-o succesiune de stări complementare, construind o paletă diversă de emoții. De la umorul versurilor desprins din rutina și adeseori ridicolul vieții, la jocul actoricesc prin mimică și tonalitate, Harry Tavitian a povestit pe ritmuri de blues cu naturalețe și degajare, declanșând în public reacțiile specifice unui astfel de repertoriu. Aplauze, zâmbete provocate de sesizarea ironiilor din vers și intrarea inerentă în atmosfera de blues.

Venera Dimulescu pe Liternet Tavitian şi-a făcut apariţia într-un veşmânt confortabil, mai puţin oficial: îmbrăcat în stil oriental, cu barba despicată ce se întindea lejer peste cămaşa colorată, încălţat în papuci de plajă. Înfăţişarea sa se potrivea de minune cu muzica boemă, trăită cu sudoare, a recitalului său. Harry Tavitian a cântat în jur de 30 de minute de experimente blues cu poveşti simple despre oameni, locuri, sentimente.

Oana Bercu pe www.iconcert.ro. Prin stilul său inconfundabil, cu puternice influenţe etnice, muzicianul român a pregătit cu stil atmosfera pentru concertului lui John Mayall, publicul gustând din plin momentul lui Harry Tavitian.

Marian Broasca pe Facebook …cum spunea un prieten de-al meu „Mayall a cântat în închidere la Tavitian”

Dumitru Ungureanu pe Facebook – din albumul foto intitulat Indescriptibilul Harry Tavitian

Harry Tavitian 60 la Club Phoenix Constanta pe 23 noiembrie

noiembrie 7, 2012

grafica Paula Butnariu-Bompa

Grafica afisului – Paula Butnariu-Bompa

Prietenii de la Club Phoenix Constanta imi fac o „Omagiala”, in calitate de sexagenar: https://harrytavitian.wordpress.com/2012/08/19/sunt-sexagenar/

Biletele se pot procura de la Clubul Phoenix intre orele 11-22. Informatii la 0241 667 408; RDS: 0341 881813; mobil: 0730 617787

Va asteptam!

Harry Tavitian si Mircea Vanca in Brasov la Maideyi, vineri 26 octombrie

octombrie 15, 2012

         SEARA de JAZZ & BLUES
     cu
               HARRY TAVITIAN (pian, fluiere, voce)
          invitat
                MIRCEA VANCA (flaut)

               Vineri 26 oct 2012 ora 20
        Maideyi – Str. Republicii 18, Brasov

Informatii si rezervari:  0368.442.880, 0745 356358;  http://www.maideyi.ro/locations/brasov/

Concertul de vineri 26 octombrie de la Maideyi Brașov va fi unul cu totul special pentru mine. Il voi avea ca invitat pe vechiul meu prieten, flautistul  Mircea Vancă.

Braşovul şi fanii de jazz de aici ocupă un loc special în sufletul meu. Asa cum îi povesteam în 2009 lui Mihail Vakulovski în interviul „Adevărata libertate este cea interioară”, publicat în Tiuk, „Brașovul este un oraş cu o frumosă tradiţie jazzistică, oraşul în care mi-am petrecut studenţia şi unde, în 1974, s-a născut şi prima mea formaţie de jazz. Povestea este cam aşa: în Braşov trăia unchiul meu Aram – Dumnezeu să-l ierte – farmacist cu renume, văr cu tata. În 1973, după ce dădusem 2 ani la rând la engleză la IP3 în Constanţa şi picasem, unchiu Aram mi-a zis să încerc la Braşov, la Pedagogie muzicală. Era cam greu… Eu făcusem doar 8 ani la şcoala de muzică şi, deşi în primele clase eram socotit un fenomen, din clasa a cincea îmi intrase engleza în cap, iar cu pianul ajunsesem o fosilă. Prin clasa a 11-a descoperisem blues-ul, care fusese ca un cataclism pentru mine. Cu chiu cu vai, am intrat, în 1973, la Braşov, la Facultate – la examen am cântat comisiei (de oameni foarte deschişi) Bach, Beethoven, câteva bluesuri şi o prelucrare proprie după o romanţă armenească. Îmi amintesc cu plăcere de profesorii şi de colegii de la Braşov. Vărul meu, Mihai – băiatul lui Aram, cânta şi el la chitară bas şi în 1975 am făcut prima mea formaţie de jazz – un cvartet cu Mircea Vancă la flaut şi Florin Gîrbacea la baterie”. Cu Mircea, care era în ultimul an de liceu, mă întâlnisem la Casa de Cultură a Studenților. Era deosebit de talentat, cu mult simț muzical dar și cu mult bun simț. Începuse flautul la Școala Populară de Artă și continuase ca autodidact. Cu cvartetul ne-am pus serios pe lucru şi în foarte scurt timp am pus la punct un repertoriu bine închegat, cuprinzând doar compoziţiile noastre – un amestec de folclor românesc cu jazz-rockul acelor ani. Primul concert în această formulă a fost în decembrie ’74, la Biblioteca Judeţeană Braşov, urmat în ianuarie de un concert la Liceul Șaguna. Aveam să mă împrietenesc în anii din urmă cu familia Nelu și Camelia Drăghici sau cu doctorul Cristian Zaharia, brașoveni care fuseseră la concertul de la Șaguna fiind elevi de liceu și care au rămas de atunci împătimiți ai jazzului.

A urmat participarea noastră la Festivalul de Jazz Sibiu 1975 care a iscat multe discuții în rândul criticilor, dar a fost excelent primită de public. În ianuarie 2012 când am descoperit pe net arhiva revistei Federaţiei Internaţionale de Jazz, Jazz Forum, aveam să aflu că prima mențiune despre un concert de-al meu, data de atunci: “Punctele culminante ale festivalului au fost Dan Mîndrilă, Paul Weiner trio, Ştefan Berindei quintet, Erik Manyak octet, Marius Popp , debutantul Harry Tavitian de la Braşov şi big-bandul RTV condus de Sile Dinicu”.

Criticul Aurel Gherghel își amintea în Libertatea, în 1992: “La Festivalul de jazz Sibiu 1975 a participat şi un grup braşovean care ne-a prezentat un jazz cu influenţe şi sonorităţi apropiate de rock şi de progresiv. Întîmpinat cu semne de întrebare de către adepţii jazzului pur, dar şi bine primit de public, omul de la pian, Harry Tavitian impunea stilul şi atmosfera unei muzici atît de deosebite”.

Pe la mijlocul lui ’75 drumurile noastre s-au despartit. Mircea Vanca s-a stabilit in Occident in 1985, devenind artist liric. Si-a desavarsit studiile in domeniu cu renumita mezzo-soprana Viorica Cortez si a cantat, printre altele, la Operele din Nantes, Toulouse si Paris. Cu toate acestea, flautul a ramas pentru el o pasiune statornica. In noiembrie anul trecut am avut un concert la Brasov si l-am invitat  sa facem un mic jam. Nu repetasem nici o nota inainte de concert dar ne-am inteles perfect. Mircea este un muzician adevărat cu un suflet mare. Iata ca acum, dupa atatia ani, ma bucur sa-l pot avea ca invitat in concertul de la Maideyi.

Blues cu John Mayall si Harry Tavitian la Sala Palatului pe 11 noiembrie

septembrie 16, 2012

Am acceptat cu bucurie invitatia de a canta in concertul pe care John Mayall il va sustine pe 11 noiembrie la Sala Palatului din Bucuresti.

Informatii despre concert si bilete http://www.phoenix.ro/eveniment.html?id=165

Tavitian a început să cânte blues în 1970. Şi am putea spune că se reîntoarce periodic la el. Deşi, artistul constănţean ne-a contrazis: „Eu nu am părăsit bluesul niciodată”. Prin anii ’80, într-o discuţie în care Harry fusese criticat pentru limbajul free al muzicii lui, Johnny Răducanu a spus: „De armeanu’ să nu vă legaţi, că are paşaport”. „Paşaportul” era bluesul. (Artemie Căluş, 1993)

Cateva secvente din concertele mele de blues:

http://www.myspace.com/video/sighisoara-blues-festival/harry-tavitian-boot-that-thing-at-sb-fest-2006/39674367

http://www.youtube.com/watch?v=bJhCY6Y4v9k   Tavitian – Ion Baciu jr. / 29 ways

http://www.youtube.com/watch?v=uIeziDgpd4w   Tavitian – Vali sirBlues Racila / One last favour

http://www.youtube.com/watch?v=0CUx-_ogXeY  Tavitian – Marcian Petrescu / Parchman Farm

Am început pianul la 6 ani și timp de 10 ani am studiat muzică clasică. În liceu am avut prima mea formație, Atlanții. Cântam piese de Beatles, Rolling Stones, Who şi ale celorlalte trupe ale vremii. Momentul hotărâtor pentru mine avea sa vina în 1970. Se transmitea „Cerbul de Aur” de la Braşov şi mi-a atras atenţia în programul TV „recital de blues, muzică neagră”. Am avut un mare şoc. A fost o revelaţie pentru mine. Am văzut primul bluesman din viaţa mea. Era  Memphis Slim. George Șerban, unul dintre colegii mei de trupă de la Atlanții, își amintește: „Harry s-a schimbat, a fost un punct de cotitura. Nu am mai putut sa ne intelegem muzical cu el, dupa aia. L-a admirat mult pe Memphis Slim, vorbea cu mult respect de el… ”. Așa este, cînd l-am văzut pe omul ăsta I-am mulţumit lui Dumnezeu că a venit şi că l-am văzut. Am fost fascinat de felul cum cînta. Aveam deja un casetofon și i-am înregistrat tot concertul. Am scos textele (am avut noroc că ştiam engleză la vremea aceea). În momentul cînd m-am aşezat la pian, formulele mi s-au părut foarte simple. Cîntam pe atunci Prokofiev, Şostakovici. Aveam să-mi dau seama mai târziu că într-adevăr, bluesul e un lucru atât de simplu, aşa cum sunt toate lucrurile geniale pe lumea asta. Există o singură condiţie pentru a-l cânta: să fii născut cu el, să ai un semn de la Dumnezeu pentru blues. Era singura înregistrare cu bluesuri pe care o aveam. Am învăţat, rînd pe rînd, toate bluesurile cîntate de Memphis Slim la Braşov timp de o oră şi jumătate. Pentru asta am stat închis în casă doi ani, am copiat piesă cu piesă, tot. Am învăţat bluesurile la perfecţie şi am ieşit. Prin 1972 am făcut prima formație de blues, soul, rhythm & blues (Glykon).

În 1974 am fost să văd prima ediţie a Festivalului de Jazz de la Sibiu. Se ţineau jam-sessionuri până spre dimineaţă în holul Casei de Cultură. Eram înnebunit, era o atmosferă extraordinară, lume bună, Johnny Răducanu, Richard Oschanitzky, Marius Popp, Dan Mândrilă, criticii Aurel Gherghel, Florian Lungu, Peter Banyai. Într-una din nopţi, pe la ora trei, a fost un moment în care nu mai era nimeni la pian. Mai mult împins din spate de gaşca din Braşov cu care venisem la festival, am ajuns la  pian şi am cântat un blues. S-a aşternut pentru câteva clipe liniştea, apoi s-au năpustit cu toţii în jurul pianului, de-abia mai puteam să cânt, înghesuit şi chircit. După ovaţiile ce au urmat primei piese, m-am trezit cu Johnny Răducanu la bas şi cu Oschanitzky lângă mine, la patru mâini. Acesta a fost momentul intrării mele în jazzul românesc.

Am continuat sa cant blues arhaic, aparent in totala contradictie cu jazzul de avangarda al cărui promotor am fost în România. Am initiat prima formație de blues electric din România, „Blues Community” (1985).

Bluesul s-a nascut dintr-o mare suferinta dar si din puterea de a transcende suferinta prin muzica, de a-i da un sens. Si pentru noi, in Romania de pana in ’90, bluesul a fost un strigat de libertate. Din pacate astazi lucrurile valoroase din blues sunt foarte putin cunoscute, fiind promovat indeosebi bluesul comercial, de divertisment. Am continuat sa cant bluesul autentic, care, mai mult decat o muzica, este o stare de spirit. Cred ca acum e timpul sa ne intoarcem la blues – muzica a libertatii interioare – ca leac al crizei umane datorata depersonalizarii sub presiunea societatii de consum.

„Uimitor de originală a fost interpretarea pieselor cunoscute ale lui Big Bill Broonzy şi Sippie Wallace din primul său concert din Germania, pe care Tavitian le-a cântat păstrând specificul slangului. Se regăseşte însă şi multă originalitate. Tavitian amestecă cu consecvenţă în interpretarea de virtuoz al pianului şi elemente din folclorul românesc şi face conştient referire la moştenirea culturală a predecesorilor săi armeni”.  Hermann Schmidtendorf – Die Welt (R.F.Germania), 8 ianuarie 1985

Concert Harry Tavitian in premiera absoluta la Bacau

decembrie 7, 2010

„Rezonanţe armeneşti în jazz”

Recital de pian Harry Tavitian, în premieră la Bacău

Duminică 12 decembrie 2010 ora 17

Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău

Intrarea liberă

Uniunea Armenilor din România filiala Bacău condusă de domnul Vasile Agop m-a invitat să susțin acest recital. Concertul își propune să continue seria de evenimente organizate de UAR pentru promovarea culturii armene în Bacău – oraş în care armenii trăiesc de câteva sute de ani alături de români.

Va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Eu mă consider armean prin naştere, român prin adopţie şi mă simt acasă în ambele culturi, folclorul balcanic şi caucazian fiind una din sursele mele majore de inspiraţie, încă de la începutul carierei mele. Muzica mea este şi o dovadă a legăturii dintre muzica românească şi cea armenească. În stânga şi dreapta Mării Negre, România aparţine Balcanilor precum Armenia, Caucazului. Arta mea  este deschisă în ambele direcţii.

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi  prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”. Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Bacău să fim întru împreună-prăznuire. O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”.

Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin, istoric al ideilor – Oxford) https://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

In holul Filarmonicii se vor prezenta carti si CD-uri ale autorilor armeni, reviste armenesti, rezultate ale membrilor comunitatii din Bacau prezentate de Simona Maria Agop (diplome, creatii literare, pictura).

Aştept cu emoţie prima întâlnire cu publicul din Bacău

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi la Bacău, un oraş la a cărui  tradiţie culturală au contribuit şi armenii. Reacţia conducerii Filarmonicii, care a acceptat deîndată propunerea Filialei Bacău a Uniunii Armenilor şi ne-a acordat tot sprijinul, a fost o mare bucurie.  Colaborarea cu Filarmonica din Bacău care poartă numele lui Mihail Jora, mare personalitate a muzicii româneşti de origine armeană, mă onorează.

Îmi doream de foarte mult timp să ajung la Bacău. În septembrie mi-a scris pe blog Eliza Noemi Judeu – actriță din Bacău, pe care încă nu o cunosc personal. Pleca la un festival de teatru la Erevan – capitala Armeniei. A postat un comentariu și la povestea turneului meu din martie din nordul țării, care suna așa:  La Bacau cind veniti? Va recomand sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” sau Centrul International de Cultura “George Apostu”! I-am raspuns Elizei ca aș veni oricând cu mare plăcere, daca mă invită cineva. Dupa o luna m-am întalnit cu armenii din Bacău la București, la hramul Catedralei Armene, cu ocazia ceremoniei de întronizare a noului Arhiepiscop. Mare mi-a fost mirarea când mi-au spus că ar dori foarte mult să fac un recital la Bacău și când totul s-a pus pe roate, cu ajutorul conducerii Uniunii Armenilor și sprijinului necondiționat al Filarmonicii. Eliza se pare că a avut gura aurită…

Și cum e vremea colindelor, aici puteti vedea si asculta inregistrarea concertului de colinde de la Satu Mare din 2007. Este postata recent: http://www.youtube.com/watch?v=l9Bd-iJvubg&feature=&p=003DDB5E18D57E2F&index=0&playnext=1

Harry Tavitian și Vali „SirBlues” Răcilă – „Împreună, pentru speranță” la Brașov

decembrie 5, 2010

„Un aplauz ” – vorba lui Johnny (Raducanu) pentru grafica: Razvan Tautu.

Notă importantă: Datorită cererii mari de locuri, donația minimă de persoană a crescut de la 50 Euro cât era inițial pe afiș, la 500 RON.

Revin cu mare plăcere în Braşov, la invitaţia echipei de profesionişti de la Hospice. http://www.hospice.ro/

Mesajul bluesului şi jazzului, născut din durere dar şi din speranţă, mi se pare foarte potrivit. E deja a cincea colaborare a noastră şi am certitudinea că împreuna putem să fim într-adevar de ajutor. Sper ca fanii de jazz şi blues cu dare de mână să fie şi de această dată alături de noi şi organizatori, pentru a aduce o rază de speranţă copiilor şi adulţilor din Braşov care suferă de boli incurabile şi sunt îngrijiţi de Hospice. Braşovul şi fanii de jazz de aici ocupă un loc special în sufletul meu: oraş cu o frumosă tradiţie jazzistică, oraşul în care mi-am petrecut studenţia şi unde, în 1975, s-a născut şi prima mea formaţie de jazz.

Vali „SirBlues” Răcilă: «„SirBlues” înseamnă Servesc Blues-ul şi vine de la latinescul Servus. Cânt blues tradiţional, acustic, folosind instrumente specifice: chitări Dobro sau National (cu corp metalic), Banjo Guitar etc. Totdeauna m-a atras blues-ul. Ăsta-i un mod de viaţă. De altminteri, trăiesc destul de blues. Nu cred că ar mai fi existat astazi orice altă muzică, dacă n-ar fi fost blues-ul. Blues-ul nu înseamnă tristeţe. E viaţa de zi cu zi, cu bucuriile şi tristeţile care o colorează, sau cum spunea mai demult prietenul Hendrix: «Blues-ul este exact ca o piatră! Te ajută să treci râul fără să te uzi!»”  

Vali „SirBlues” Răcilă este muzician, psiholog şi actor (a fost actor al Teatrului Mihai Eminescu din Botoşani timp de 22 de ani) şi lucrează la CRRN Răcăciuni, Bacău (Centrul de Reabilitare şi Recuperare Neuropsihiatrică) ca psiholog. Face activităţi creative cu artiştii Teatrului de la Gâşteni, un mic grup de persoane cu nevoi speciale din centru.

„În concertul de binefacere în sprijinul Hospice veţi putea asculta jazz cu Harry Tavitian şi blues autentic cu Vali „SirBlues” Răcilă. In cea de-a treia parte a serii, Harry Tavitian şi Vali „SirBlues” Răcilă vor cânta împreună”.

Este o mare bucurie să cânt din nou cu Vali. Cu toate că fiecare din noi apreciam ceea ce cânta celălalt de mult timp, de-abia în 2005 am cântat împreună, la un concert organizat de Hospice. Anul trecut am făcut o serie de concerte-lecţie la invitaţia Institutului Cultural Român. În concertul despre blues – Roots – SirBlues a fost invitat de vază. https://harrytavitian.wordpress.com/2009/11/20/ecouri-la-roots-si-inregistrari-video/. Sperăm ca şi la Braşov să fie aceeaşi atmosferă de mare încărcătură sufletească.

Blues Tavitian & Răcilă la concertul Roots:

http://www.youtube.com/watch?v=WBJE9Ov6860 

http://www.youtube.com/watch?v=BPBw17F5XwM 

Ecouri la „Roots” si inregistrari video

noiembrie 20, 2009

Bucuresti, Institutul Cultural Roman – la finalul concertului de blues “Roots” cu Sabin, Ovidiu, Tani Turcu (Legacy) si Vali “SirBlues” Racila  Foto: Dragos Zlatean

Video de la concert

Harry Tavitian solo: :

http://www.youtube.com/watch?v=F0sxlp4Eh9Y“Eu nu am mai cantat blues demult. Dupa cum se vede, traim vremuri foarte grele iar bluesul e o muzica a vremurilor grele. Cred ca ma pot reintoarce la blues…”

http://www.youtube.com/watch?v=CLXT2ZJALEo – “Pick a Bale of Cotton”

Marcian Petrescu solo:

http://www.youtube.com/watch?v=IYNNqbVIRjk

Vali “SirBlues” Racila solo:

http://www.youtube.com/watch?v=xNNGr_hVmgs – “How Can A Poor Man Stand Such Time And Live”

Duo Harry Tavitian – Marcian Petrescu:

http://www.youtube.com/watch?v=uIeziDgpd4w – “Parchman Farm”

Duo Harry Tavitian – Vali “sirBlues” Racila:

http://www.youtube.com/watch?v=WBJE9Ov6860 -”One Kind Favor”

Trio Harry Tavitian – Vali “SirBlues” Racila – Marcian Petrescu:

http://www.youtube.com/watch?v=BPBw17F5XwM – “When Things Go Wrong”

http://www.youtube.com/watch?v=HogAofNrQbA – “Rollin’ and Tumblin’”

http://www.youtube.com/watch?v=oVEgm4uE7Q8 – “Trouble In Mind”

Harry Tavitian – Marcian Petrescu – trupa “Legacy” (din pacate inregistrarea e cu distorsiuni, fiindca a fost facuta aproape de boxa; celelalte inregistrari postate pana acum pe youtube cu “Legacy” sunt cu distorsiuni si mai mari)

http://www.youtube.com/watch?v=cW2TXay172E – “Hoochie Coochie Man”

Comentariu al Gabrielei Mitan in emisiunea “Dimineata Crossover” de la Radio Romania Cultural (13 noiembrie 09):

http://radiocultura.ro/evenimente/13.11.2009/harry%20tavitian.php

Fotografii foarte bune de la concert, pe pagina ICR (autor Mihai Cratofil):

http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/roots-la-radacinile-jazzului-cu-harry-tavitian-si-invitatii-sai.html?galerie=foto#gallery