Posts Tagged ‘Bacau’

Jazz cu Harry Tavitian și Cserey Csaba la Bacău

septembrie 9, 2019

Harry Tavitian și Cserey Csaba

Harry Tavitian și Cserey Csaba la Muzeul Satului din București (sep 2013, Zilele Culturii Armene) Foto: Manuela Tavitian

Harry Tavitian (pian, voce)
Cserey Csaba (tobe, percuție)

Duminică 15 septembrie 2019 ora 18.30
Piața Tricolorului Bacău

Concertul face parte din Festivalul Armenesc „HAYASTAN” organizat de Uniunea Armenilor din Bacău. Partener: Primăria Bacău

Intrarea liberă. În fața scenei vor fi scaune pentru public.

Eventul pe Fb: https://www.facebook.com/events/503672153743052/

https://www.facebook.com/events/2102414073398414/?active_tab=discussion

Aștept cu bucurie să mă reîntâlnesc cu publicul băcăuan, care m-a primit de fiecare dată cu multă căldură. De acestă dată vin în formulă de duo cu percuționistul Cserey Csaba – o premieră pentru Bacău.

Concertul nostru este prilejuit de Festivalul Armenesc „HAYASTAN” organizat de Uniunea Armenilor din Bacău. Compatrioții mei armeni sunt cei care mi-au organizat primul concert în Bacău, în 2010. A urmat în 2011 un concert cu totul special la Salina Târgu Ocna . De mare audiență s-a bucurat și concertul din 2012, la două piane, cu Ion Baciu jr. Am amintiri foarte frumoase și de la recitalurile mele de la Salonul de Piane (2011) și din Festivalul George Bacovia (2017).

Mă consider armean prin naştere, român prin adopţie şi mă simt acasă în ambele culturi, folclorul balcanic şi caucazian fiind una din sursele mele majore de inspiraţie. Muzica mea este şi o dovadă a legăturii dintre muzica românească şi cea armeană. În stânga şi dreapta Mării Negre, România aparţine Balcanilor precum Armenia, Caucazului. Arta mea este deschisă în ambele direcţii.

Percuționistul Cserey Csaba este unul dintre partenerii mei preferați. Îl consider unul dintre cei mai inventivi percuționiști români de jazz. Csabcsy are mult rafinament, sensibilitate, plus un simț extraordinar al ritmului și al… umorului. În ultimii 17 ani am cântat împreună în duo, trio sau ca invitat al formaţiei mele Orient Express, în numeroase concerte din România, Ungaria, Belgia, Germania, Austria, Turcia. La invitația Uniunii Armenilor, am cântat împreună la Festivalul Strada Armenească din București, la Zilele Culturii Armene de la Muzeul Satului din București, la Festivalul Artei Armene de la Gheorghieni și în mai multe rînduri în Ungaria, la invitația comunității armene din Nyiregyhaza.

Am lansat împreună CD-ul „Naşterea”, care s-a bucurat de un mare succes.

 

In duo cu „Țunțu” Baciu la Filarmonica din Bacau

mai 19, 2012

La orice gen de spectacol legatura intre sala si scena este foarte importanta. La jazz insa este chiar esentiala, fiindca totul se naste acolo, in fata spectatorilor si impreuna cu ei. Dupa 40 de ani de concerte am ajuns sa simt imediat daca se creeaza sau nu acea legatura miraculoasa cu publicul, care te poarta dincolo de aici si acum. Sunt intrebat de multe ori despre publicul de jazz. Ca la noi ar fi mai putin, ca nu ar fi de calitate… Indiferent ca e vorba de un festival din Occident sau de un concert intr-un orasel fara traditie jazzistica din Romania, oamenii care au deschiderea sufleteasca si libertatea interioara sa vina la concert si se bucure de jazz, seamana intre ei. Si totusi fiecare loc are propria identitate, pe care cei de acolo o aduc cu ei. Am cantat cu „Țunțu” Baciu la doua piane, intai la Iasi si a doua zi la Bacau. Doua orase din Moldova, aparent asemanatoare. Pentru noi insa cele doua concerte au fost, fiecare, deosebit in felul sau. Scriam pe Facebook a doua zi dupa concertul de la Bacau: „Si eu si Ion Baciu jr. ne-am simtit extraordinar aseara la Filarmonica din Bacau datorita calitatii deosebite a publicului. Un sincer aplauz pentru eforturile organizatorilor – Uniunea Armenilor din Romania filiala Bacau si Consiliul Judetean si gazdelor noastre, echipa de la Filarmonica din Bacau. Am cantat pe doua piane de concert foarte bune in frumoasa sala ’Ateneu’ a Filarmonicii ’Mihail Jora’ iar sonorizarea si luminile de scena au fost excelente. Concertul a fost prezentat de Varujan Pambuccian. Multumim tuturor!”

 

Am primit in dar de la Cornel Agop, zurgalai, ca sa ii am la iarna pentru suitele mele de colinde. „Țunțu” Baciu a fost cucerit si el de caldura si ospitalitatea armeneasca de la Bacau si de la Iasi.

Cronica a lui Radu Ciobanu – bolnav de jazz inca din anii ’80, cu o colectie de inregistrari demna de invidiat. Dintr-un fin ascultator, Radu a devenit un rafinat si profund cronicar si comentator (specie pe cale de disparitie, la noi) al  jazzului.

Duel în Duet în Dialog. Epilog

Spectaculoasa înviere a naturii din acest început de primavara a consonat armonios cu evenimentul muzical de mare impact si rafinament desfasurat sub cupola Ateneului bacauan. Într-un fericit parteneriat rodat din precedentele recitaluri, Consiliul Judetean si Filiala Bacau a Uniunii Armenilor din România (UAR) ne-au oferit o reîntîlnire entuziasmata cu doi importanti exponenti ai curentului jazzistic românesc.
Pe deoparte Harry Tavitian, Jazzificatorul publicului bacauan, mic de stat dar avind o barba si (mai ales) o inima mare… debordind de pasiune si energie, campion al experimentului creativ si al expresivitatii muzicii negre, fie ca blues, ragtime, boogie-woogie, a avut un interlocutor de acelasi rang în persoana renumitului Ion Baciu jr.
Cei doi au plasmuit direct sub ochii nostri un dialog fertil, armonios, exemplar, manifestat simultan pe multiple paliere. Este o colaborare stenica între cei doi, apreciata în egala masura de scena jazzistica internationala si-binenteles de cea românesca. Muzicienii au în spate cariere impresionante, validate în multiplele ocazii si formule concertistice.
Harry Tavitian, un alchimist minutios si devotat influentelor folclorice armenesti, asiatice, balcanice, dobrogene si desigur românesti, a conversat muzical si ideatic cu Ion Baciu jr. Acesta din urma a fost multa vreme copilul teribil al distinsului si valorosului dirijor iesean cu acelasi nume, dar mai mult copilul teribil al jazzului nostru. Un lung si fast periplu suedez precum si studiul la Academia Regala de Muzica din Stockholm, colaborari fructuoase cu mari personalitati ale genului, i-au dezvoltat propensiunea clara spre zona armoniilor subtile, delicate, dar de maxima expresivitate, în siajul unicului, inegalabilului, pianist si compozitor Bill Evans.
Evident ca nu a fost vorba de vreun duel pianistic ci de rezonante empatice, elaborate sau spontane.
Prima piesa ,”Étude” a pianistului armean a schitat registrele evolutiei muzicale. Energicul, percutantul tuseu al lui Harry s-a exprimat preponderent in partea stinga si pe centrul claviaturii prin sustinutele linii de walkin’ bass, generind cadente sincopate pline de vigoare si dinamism. Cu gentilete moldava Tuntu si-a estompat prodigioasa virtuozitate, expunind scurte dar de mare efect “comentarii” ludice, complementare, de subtila coloratura, in registrul acut al pianului. Însa rolurile au alternat dinamic cu surprinzatoare “chei” si schimbari de replici muzicale, atit pe parcursul unei piese cit si în economia recitalului, ca o pledoarie vie, elocventa pentru virtutile muzicii de jazz.
Trebuie spus ca Tavitian este o mare autoritate în bluesul autohton, marcat de întilnirea istorica din tinerete cu legendarul Memphis Slim. Calitatiile sale pianistice se exprima deplin în acest gen muzical iar inflexiunile vocale au traire autentica si maxima acuratete. Cele trei bluesuri cîntate de el au ridicat temperatura salii la propriu si la figurat!
Cu mult curaj si profesionalism cei doi si-au asumat cîteva teme ,,clasice’’, de referinta, carora le-au conferit solutii muzicale originale, deosebit de convingatoare. Disponibilitatea spre improvizatie libera, deschisa, a fluidizat si armonizat discursul sonor.
Un moment remarcabil a fost acela în care cei doi au dezvoltat in mijlocul unei piese o parafraza pe teme folclorice românesti. Jazzul este mai mult o chestiune americana si ramine sa speram ca mai marii lumii nu vor amenda aceasta ireverenta, ba chiar o vor pune în valoare!
Compozitia lui Ion Baciu ,”Prayer” a generat un climax profund prin tensionari intense, expresive, gradate cu multa stiinta si rafinament.
Un moment de maxima emotie a fost prilejuit de interpretarea solo a pianistului iesean pe un grupaj binar reprezentativ de standarde. “Quiet Now” si “Groovin’ High” au autentificat sensibilitatea, subtilitatea si cerebralitatea solistului într-un omagiu limpede, înaltator pentru valentele lirice ale marelui Bill Evans. Cum acesta este o piatra de incercare a jazzului modern, cei doi pianisti au gasit noi resurse de elocventa si sensibilitate în tratarea bijuteriei sale componistice ,,Peace, piece”.
Doua mentiuni particulare. Daca relativ recentele incursiuni bacauane ale pianistului armean s-au desfasurat la nivele impresionante, putem totusi decela un anumit crescendo, fiecare aparitie a adaugat carate noi si nebanuite.
Fireste ca aceasta din urma s-a evidentiat printr-o armonie ampla, complexa, de o densa muzicalitate si policromie, la care au contribuit ce doi protagonisti, dar si acustica speciala si pianele de mare calitate, si mai ales reactiile calde, generoase ale publicului numeros.
Desi peste Tuntu s-au asternut niste ani si kilograme, am apreciat zîmbetul juvenil afisat aproape permanent si volubilitatea tehnica relaxata si neostentativa. Adeseori grimase spontane accentuau acorduri, solutii muzicale de efect, precum si bucuria actului muzical.
Aflat în fata comunitatii armene si a liderului ei, Harry a fost parca mai sobru. Poate ca pozitia mea în sala si barba i-au mascat dispozitia ludica! Lasind gluma la o parte este foarte tonic sa întilnesti oameni alesi care se dedica “meseriei” de a oferi splendori sonore vitale, fara mari recompense financiare.
Frecventa prezentelor pe scena Ateneului ne întareste speranta ca jazzul s-a impus ca fenomen captivant si pentru publicul bacauan si sa asteptam alte initiative fericite. Pîna atunci multumim pentru cea abia petrecuta! http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/05/07/duel-in-duet-in-dialog-epilog.html

Comentariu pe Facebook al Mioarei Iacob care patroneaza cochetul Salon de Piane din Bacau: „…la Ateneu a fost o seara magica de jazz… Doua piane “au trait” din plin povestea de dragoste, ura, cearta, pasiune, gelozie, dans, dominare, tandrete, impacare… Toate acestea, in ritmul muzicii, in tandem. Aplauze si multumiri pentru Harry Tavitian si Ion Baciu jr.” http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=299787826769464&id=100002147471986

Harry Tavitian şi Ion Baciu jr, virtuozitate în formă pură Filala locală a Uniunii Armenilor, în colaborare cu Consiliul Judeţean Bacău, a oferit un spectacol de vis pentru iubitorii de jazz şi blues din Bacău. Pe scena Sălii Ateneu au urcat Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. Vreme de oră şi jumătate am fost absorbit într-o altă lume. Cea a muzicii adevărate răsărite din clapele pianelor mânuite cu măiestrie de către cei doi muzicieni. Ar mai fi multe de spus, însă cuvintele sunt prea mărunte pentru a descrie ceea ce înseamnă o reprezentaţie Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. http://fermapolitica.ro/2012/05/05/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-virtuozitate-in-forma-pura/#more-3104

Stire despre concert, cu pareri ale spectatorilor: http://www.impulstv.ro/duel-de-jazz-la-ateneu/    „Spectatorii au venit în număr mare la Ateneu, cu amintirea de anul trecut când Harry Tavitian i-a cucerit cu naturalețea sa”.

Jazz at the Philharmonic

ianuarie 8, 2011

foto Liviu Terinte – sala Ateneu a Filarmonicii din Bacau, 12 dec 2010

Articol de Radu Ciobanu (Ziarul de Bacau – 24 dec 2010)

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/12/24/jazz-at-the-philarmonic.html

De curind am avut sansa intilnirii cu muzica de jazz, sub cupola generoasa a Ateneului bacauan. Protagonistul acestei intilniri a reusit performanta de a o ridica la rangul de eveniment cultural. Avind in urma 35 de ani de cariera, Harry Tavitian si-a pastrat nealterate dragostea pentru jazz si bucuria de a o impartasi, prin euforii spontane, ascultatorilor. Cunoscut multa vreme ca un campion al “freejazzului”, gen de avangarda in care primeaza trairile paroxistice si relatiile atonale, Harry ne-a oferit o alta ipostaza. Cu inteligenta si rafinament pianistul si-a construit un discurs muzical “etnojazz” in care absoarbe si metamorfozeaza elemente de folclor asiatic, armenesc, balcanic si, desigur, românesc. In alchimia sensibilitatii personale ele se amesteca savant cu sonoritatile traditionale de blues, ragtime sau negrospirituals. Piesa de deschidere, un ragtime celebru, a probat imediat seriozitatea demersului lui Harry. Am ascultat adesea aceste teme executate cu viteza si virtuozitate, cumva mecanice. Varianta lui Harry (apropiata de tempoul original) reliefeaza intreaga seva si culoare a compozitiei lui Scott Joplin. Si intregul recital a decurs in aceeasi nota, viu, deschis, pasional si pasionant. Pianul i-a fost un excelent partener, punind in valoare tehnica si fantezia prodigioasa a lui Harry. Placate in acorduri frenetice, ritmice sau insiruite in cuceritoare linii melodice, notele se decupau distinct dar alcatuiau si o tesatura armonica de o cromatica stralucitoare, complexa si, desigur, seducatoare. Mai noua pentru maniera sa interpretativa a fost prezenta pasajelor lirice, limpezi, calde, sugestive. Harry Tavitian nu este doar un ambasador extraordinar al culturii armenesti; beneficiind de deschiderea si creativitatea jazzului prin improvizatie libera si dialog, el si-a consolidat un loc si un profil semnificativ in arealul est-european. Admirabila mobilizarea comunitatii armenesti. Ii avertizam ca au dat si alti jazzmeni de anvergura nationala. Parlamentarul Pambuccian a creionat in citeva cuvinte, esenta muzicii lui Harry. Asteptam de la domnia-sa o lege a jazzului prin care fiecare municipiu sau filarmonica sa organizeze cel putin 12 concerte pe an! Ar veni poate si Americanii iar manelistii si-ar schimba meseria! Lasind gluma la o parte, speram ca entuziasmati de amploarea acestei manifestari diriguitorii culturali si muzicali vor inscrie Bacaul pe traiectele jazzistice ale României in mod substantial si definitiv!

foto Liviu Terinte – sala Ateneu a Filarmonicii din Bacau, 12 dec 2010

http://picasaweb.google.com/terinte.liviu/RezonanteArmeneInJazzCuHarryTavitianAteneulBacau2010?feat=flashalbum#5549924609799394738

Primul meu concert la Bacău şi o veche fotografie de familie

decembrie 16, 2010

Foto Catalin Nitu

Am fost întrebat de multe ori – în special în România – despre publicul de jazz. Motivaţia întrebării era peste tot aceeaşi: complexul de inferioritate că noi în România nu avem, noi în România nu putem… Calitatea sufletească a celor din sală se reflectă în felul cum cânt aşa că am răspuns cu ce am simţit eu de pe scenă: comunităţile de jazz sunt la fel şi la Viena şi la Vălenii de Munte.

La fel a fost şi ultimul meu concert din acest an, la Bacău. La fel, dar cu totul altfel… Fiindcă Dumnezeu îmi face de fiecare dată daruri minunate.

Dacă îmi fac griji pentru ceva înainte de concerte, este dacă – în tot amestecul, confuzia, superficialitatea, graba de azi spre nicăieri şi nimic – publicul se va urni şi va veni la întâlnirea cu jazzul. O întâlnire cu ceea ce e mai adânc şi mai autentic în noi înşine.

Urma să fie primul meu concert la Bacău, un oraş în care nu fuseseră multe concerte de jazz şi blues.

Totul a fost la Bacău o înşiruire de întâmplări tare frumoase: primesc în octombrie un mesaj pe blog de la actriţa Eliza Noemi Judeu cu întrebarea «la Bacău când veniţi?». Merg în noiembrie la hramul Catedralei armeneşti din Bucureşti şi după slujbă, în curtea bisericii, Varujan Pambuccian mă întreabă dacă nu vreau să fac un concert la Bacău. Fusese la un eveniment organizat de filiala Uniunii Armenilor de acolo şi îi venise ideea asta, văzând râvna celor din filială şi interesul deosebit al băcăuanilor pentru cultura armenilor. Nu mai sunt mulţi armeni în Bacău, dar comunitatea armeană a însemnat şi la Bacău foarte mult, la fel ca şi în celelalte oraşe din Moldova (prima atestare documentară privind armenii din Moldova datează din vremea lui Alexandru cel Bun). Reuşim să obţinem sprijinul conducerii de la Bucureşti a Uniunii pentru organizarea concertului. Vasile Agop – preşedintele Filialei Bacău a UAR, merge la Filarmonică iar domnul director Pavel Ambrozie Ionescu este imediat de acord şi ne oferă sala gratuit. Cu eforturi deosebite, toate făcute cu dăruire şi profesionalism, armenii din filiala Bacău (cu mic, cu mare) organizează ireproşabil concertul (dau câteva sute de invitaţii, lipesc afişe, împart pliante, fac promo în mass-media locală – aici trebuie să îl pomenesc şi pe Bogdan Seto). Am făcut şi eu mobilizare pe net cu emailuri şi pe Facebook şi mulţi m-au ajutat, anunţându-şi prietenii din Bacău. Până şi vremea a ţinut cu noi şi am ajuns cu bine de la Braşov. După o vizită armenească în seara dinaintea concertului la familia Agop unde m-am întâlnit şi cu alţi armeni din Bacău şi Târgu Ocna şi am petrecut minunat, vine şi ziua concertului. Cu vreun sfert de oră înainte de concert sala începe să se umple. Personalul Filarmonicii care ne-a dat tot sprijinul, începe să aducă scaune şi să le pună pe culoare. Scoatem şi scaunele orchestrei şi le punem pe scena. Varujan Pambuccian care m-a prezentat, invită tinerii să vină şi să se aşeze pe jos, pe scenă. Şi aşa, mai rămân totuşi spectatori în picioare. În ciuda faptului că sala era aşa de plină şi erau familii care veniseră cu copii destul de mici, a fost o linişte desăvârşită. Spectatorii erau aşa de atenţi încât aşteptau să se stingă şi ultimul acord şi de-abia apoi aplaudau. Despre concert o să-i las să vorbească pe cei din public.

Bloguri

http://criticati.ro/un-zeu-al-jazzului-la-sala-ateneu

http://www.amalis.net/category/bacau

http://kaysha.net/?s=tavitian&x=0&y=0

Foto Liviu Terinte http://picasaweb.google.com/terinte.liviu/RezonanteArmeneInJazzCuHarryTavitianAteneulBacau2010?feat=flashalbum#5549924660731077282

Foto Catalin Nitu http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150100758311678&set=a.10150100757371678.306635.523731677&pid=7346221&id=523731677

Cronici in ziare:

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/12/13/concert-de-jazz-la-ateneu-sustinut-de-harry-tavitian.html

http://www.desteptarea.ro/concert-de-exceptie-cu-harry-tavitian.html

M-am reîntâlnit cu cei care veniseră la concert, în hol, la CD-uri şi autografe. Ce să vă povestesc mai întâi: emoţia reîntâlnirii cu prieteni vechi ca Radu Ciobanu, mare fan şi colecţionar de jazz, faptul că veniseră special pentru concert oameni de la Bucureşti sau Botoşani, căldura doamnei Ozana Kalmuski, director artistic al Filarmonicii, pianistă şi dânsa, emoţia familiei Mihaela şi Ovidiu Bufnilă care mi-au povestit că fuseseră la un concert de-al meu la Clubul de jazz din Constanţa în 1982, când erau în luna de miere, povestea lui Doru Păcurari –- care mi-a spus că pasiunea pentru jazz i se trăgea din 1981 când mă văzuse la Bucuresti la Sala Palatului, la Festivalul Club A (el şi soţia lui Doiniţa sunt prieteni de mai mult de 25 de ani cu soţia mea), bucuria de după concert a unei doamne nevăzătoare care era studentă la jurnalism, întâlnirea cu actriţa Eliza Noemi Judeu şi cu familia dânsei şi multe alte gesturi şi cuvinte ale celor care au venit şi mi-au împărtăşit cu căldură impresiile  după concert. Iata un email primit de la Radu Ciobanu:

Dragilor
Chiar daca barba nu mai era asa neagra si sarmoasa si pianul nu s-a incovoiat sub punchul tau, trebuie sa-mi exprim recunostinta fierbinte pentru concertul-eveniment de duminica! Sub degetele tale pianul decupa fiecare nota din acord creind o cromatica sonora vasta si atractiva. A fost o excelenta pledoarie pentru jazz. Admirabila mobilizarea armeana in frunte cu Pambuccian, pe care-l suspectez de inteligenta desi e bagat in politica! Ma bucur mult ca ne-am revazut si poate drumurile jazzistice se vor reintilni! GOD BLESS YOU! Radu

Am lăsat la sfârşit o altă întâmplare care m-a lăsat mut de emoţie. Chiar înainte de concert a venit la mine o familie de armeni. Domnul Măgârdici Sahaghian avea peste 80 de ani. Vă închipuiţi ce am simţit când mi-a spus că fusese ucenic al tatălui meu in atelierul de bijuterie de la Medgidia şi a scos o fotografie pe care o decupase din albumul de familie, ca să mi-o aducă: în fotografie era cu bunica mea, în 1942, la Medgidia, in curtea tatalui meu.

După toate astea, cel mai greu, în concertul de la Bacău, mi-a fost să cânt Avedisul – colindul în limba armeană, din Cantata de Crăciun.

Sus: Kirkor Pendian si Magardici Sahaghian – ucenici, la bijuterie, ai tatalui meu. Jos: verisoara mea Arsine (avea 2 ani) si bunica Pepron Tavitian. Medgidia, 1942.

Concert Harry Tavitian in premiera absoluta la Bacau

decembrie 7, 2010

„Rezonanţe armeneşti în jazz”

Recital de pian Harry Tavitian, în premieră la Bacău

Duminică 12 decembrie 2010 ora 17

Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău

Intrarea liberă

Uniunea Armenilor din România filiala Bacău condusă de domnul Vasile Agop m-a invitat să susțin acest recital. Concertul își propune să continue seria de evenimente organizate de UAR pentru promovarea culturii armene în Bacău – oraş în care armenii trăiesc de câteva sute de ani alături de români.

Va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Eu mă consider armean prin naştere, român prin adopţie şi mă simt acasă în ambele culturi, folclorul balcanic şi caucazian fiind una din sursele mele majore de inspiraţie, încă de la începutul carierei mele. Muzica mea este şi o dovadă a legăturii dintre muzica românească şi cea armenească. În stânga şi dreapta Mării Negre, România aparţine Balcanilor precum Armenia, Caucazului. Arta mea  este deschisă în ambele direcţii.

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi  prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”. Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Bacău să fim întru împreună-prăznuire. O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”.

Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin, istoric al ideilor – Oxford) https://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

In holul Filarmonicii se vor prezenta carti si CD-uri ale autorilor armeni, reviste armenesti, rezultate ale membrilor comunitatii din Bacau prezentate de Simona Maria Agop (diplome, creatii literare, pictura).

Aştept cu emoţie prima întâlnire cu publicul din Bacău

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi la Bacău, un oraş la a cărui  tradiţie culturală au contribuit şi armenii. Reacţia conducerii Filarmonicii, care a acceptat deîndată propunerea Filialei Bacău a Uniunii Armenilor şi ne-a acordat tot sprijinul, a fost o mare bucurie.  Colaborarea cu Filarmonica din Bacău care poartă numele lui Mihail Jora, mare personalitate a muzicii româneşti de origine armeană, mă onorează.

Îmi doream de foarte mult timp să ajung la Bacău. În septembrie mi-a scris pe blog Eliza Noemi Judeu – actriță din Bacău, pe care încă nu o cunosc personal. Pleca la un festival de teatru la Erevan – capitala Armeniei. A postat un comentariu și la povestea turneului meu din martie din nordul țării, care suna așa:  La Bacau cind veniti? Va recomand sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” sau Centrul International de Cultura “George Apostu”! I-am raspuns Elizei ca aș veni oricând cu mare plăcere, daca mă invită cineva. Dupa o luna m-am întalnit cu armenii din Bacău la București, la hramul Catedralei Armene, cu ocazia ceremoniei de întronizare a noului Arhiepiscop. Mare mi-a fost mirarea când mi-au spus că ar dori foarte mult să fac un recital la Bacău și când totul s-a pus pe roate, cu ajutorul conducerii Uniunii Armenilor și sprijinului necondiționat al Filarmonicii. Eliza se pare că a avut gura aurită…

Și cum e vremea colindelor, aici puteti vedea si asculta inregistrarea concertului de colinde de la Satu Mare din 2007. Este postata recent: http://www.youtube.com/watch?v=l9Bd-iJvubg&feature=&p=003DDB5E18D57E2F&index=0&playnext=1