Jazz at the Philharmonic

foto Liviu Terinte – sala Ateneu a Filarmonicii din Bacau, 12 dec 2010

Articol de Radu Ciobanu (Ziarul de Bacau – 24 dec 2010)

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/12/24/jazz-at-the-philarmonic.html

De curind am avut sansa intilnirii cu muzica de jazz, sub cupola generoasa a Ateneului bacauan. Protagonistul acestei intilniri a reusit performanta de a o ridica la rangul de eveniment cultural. Avind in urma 35 de ani de cariera, Harry Tavitian si-a pastrat nealterate dragostea pentru jazz si bucuria de a o impartasi, prin euforii spontane, ascultatorilor. Cunoscut multa vreme ca un campion al “freejazzului”, gen de avangarda in care primeaza trairile paroxistice si relatiile atonale, Harry ne-a oferit o alta ipostaza. Cu inteligenta si rafinament pianistul si-a construit un discurs muzical “etnojazz” in care absoarbe si metamorfozeaza elemente de folclor asiatic, armenesc, balcanic si, desigur, românesc. In alchimia sensibilitatii personale ele se amesteca savant cu sonoritatile traditionale de blues, ragtime sau negrospirituals. Piesa de deschidere, un ragtime celebru, a probat imediat seriozitatea demersului lui Harry. Am ascultat adesea aceste teme executate cu viteza si virtuozitate, cumva mecanice. Varianta lui Harry (apropiata de tempoul original) reliefeaza intreaga seva si culoare a compozitiei lui Scott Joplin. Si intregul recital a decurs in aceeasi nota, viu, deschis, pasional si pasionant. Pianul i-a fost un excelent partener, punind in valoare tehnica si fantezia prodigioasa a lui Harry. Placate in acorduri frenetice, ritmice sau insiruite in cuceritoare linii melodice, notele se decupau distinct dar alcatuiau si o tesatura armonica de o cromatica stralucitoare, complexa si, desigur, seducatoare. Mai noua pentru maniera sa interpretativa a fost prezenta pasajelor lirice, limpezi, calde, sugestive. Harry Tavitian nu este doar un ambasador extraordinar al culturii armenesti; beneficiind de deschiderea si creativitatea jazzului prin improvizatie libera si dialog, el si-a consolidat un loc si un profil semnificativ in arealul est-european. Admirabila mobilizarea comunitatii armenesti. Ii avertizam ca au dat si alti jazzmeni de anvergura nationala. Parlamentarul Pambuccian a creionat in citeva cuvinte, esenta muzicii lui Harry. Asteptam de la domnia-sa o lege a jazzului prin care fiecare municipiu sau filarmonica sa organizeze cel putin 12 concerte pe an! Ar veni poate si Americanii iar manelistii si-ar schimba meseria! Lasind gluma la o parte, speram ca entuziasmati de amploarea acestei manifestari diriguitorii culturali si muzicali vor inscrie Bacaul pe traiectele jazzistice ale României in mod substantial si definitiv!

foto Liviu Terinte – sala Ateneu a Filarmonicii din Bacau, 12 dec 2010

http://picasaweb.google.com/terinte.liviu/RezonanteArmeneInJazzCuHarryTavitianAteneulBacau2010?feat=flashalbum#5549924609799394738

Primul meu concert la Bacău şi o veche fotografie de familie

Foto Catalin Nitu

Am fost întrebat de multe ori – în special în România – despre publicul de jazz. Motivaţia întrebării era peste tot aceeaşi: complexul de inferioritate că noi în România nu avem, noi în România nu putem… Calitatea sufletească a celor din sală se reflectă în felul cum cânt aşa că am răspuns cu ce am simţit eu de pe scenă: comunităţile de jazz sunt la fel şi la Viena şi la Vălenii de Munte.

La fel a fost şi ultimul meu concert din acest an, la Bacău. La fel, dar cu totul altfel… Fiindcă Dumnezeu îmi face de fiecare dată daruri minunate.

Dacă îmi fac griji pentru ceva înainte de concerte, este dacă – în tot amestecul, confuzia, superficialitatea, graba de azi spre nicăieri şi nimic – publicul se va urni şi va veni la întâlnirea cu jazzul. O întâlnire cu ceea ce e mai adânc şi mai autentic în noi înşine.

Urma să fie primul meu concert la Bacău, un oraş în care nu fuseseră multe concerte de jazz şi blues.

Totul a fost la Bacău o înşiruire de întâmplări tare frumoase: primesc în octombrie un mesaj pe blog de la actriţa Eliza Noemi Judeu cu întrebarea «la Bacău când veniţi?». Merg în noiembrie la hramul Catedralei armeneşti din Bucureşti şi după slujbă, în curtea bisericii, Varujan Pambuccian mă întreabă dacă nu vreau să fac un concert la Bacău. Fusese la un eveniment organizat de filiala Uniunii Armenilor de acolo şi îi venise ideea asta, văzând râvna celor din filială şi interesul deosebit al băcăuanilor pentru cultura armenilor. Nu mai sunt mulţi armeni în Bacău, dar comunitatea armeană a însemnat şi la Bacău foarte mult, la fel ca şi în celelalte oraşe din Moldova (prima atestare documentară privind armenii din Moldova datează din vremea lui Alexandru cel Bun). Reuşim să obţinem sprijinul conducerii de la Bucureşti a Uniunii pentru organizarea concertului. Vasile Agop – preşedintele Filialei Bacău a UAR, merge la Filarmonică iar domnul director Pavel Ambrozie Ionescu este imediat de acord şi ne oferă sala gratuit. Cu eforturi deosebite, toate făcute cu dăruire şi profesionalism, armenii din filiala Bacău (cu mic, cu mare) organizează ireproşabil concertul (dau câteva sute de invitaţii, lipesc afişe, împart pliante, fac promo în mass-media locală – aici trebuie să îl pomenesc şi pe Bogdan Seto). Am făcut şi eu mobilizare pe net cu emailuri şi pe Facebook şi mulţi m-au ajutat, anunţându-şi prietenii din Bacău. Până şi vremea a ţinut cu noi şi am ajuns cu bine de la Braşov. După o vizită armenească în seara dinaintea concertului la familia Agop unde m-am întâlnit şi cu alţi armeni din Bacău şi Târgu Ocna şi am petrecut minunat, vine şi ziua concertului. Cu vreun sfert de oră înainte de concert sala începe să se umple. Personalul Filarmonicii care ne-a dat tot sprijinul, începe să aducă scaune şi să le pună pe culoare. Scoatem şi scaunele orchestrei şi le punem pe scena. Varujan Pambuccian care m-a prezentat, invită tinerii să vină şi să se aşeze pe jos, pe scenă. Şi aşa, mai rămân totuşi spectatori în picioare. În ciuda faptului că sala era aşa de plină şi erau familii care veniseră cu copii destul de mici, a fost o linişte desăvârşită. Spectatorii erau aşa de atenţi încât aşteptau să se stingă şi ultimul acord şi de-abia apoi aplaudau. Despre concert o să-i las să vorbească pe cei din public.

Bloguri

http://criticati.ro/un-zeu-al-jazzului-la-sala-ateneu

http://www.amalis.net/category/bacau

http://kaysha.net/?s=tavitian&x=0&y=0

Foto Liviu Terinte http://picasaweb.google.com/terinte.liviu/RezonanteArmeneInJazzCuHarryTavitianAteneulBacau2010?feat=flashalbum#5549924660731077282

Foto Catalin Nitu http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150100758311678&set=a.10150100757371678.306635.523731677&pid=7346221&id=523731677

Cronici in ziare:

http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2010/12/13/concert-de-jazz-la-ateneu-sustinut-de-harry-tavitian.html

http://www.desteptarea.ro/concert-de-exceptie-cu-harry-tavitian.html

M-am reîntâlnit cu cei care veniseră la concert, în hol, la CD-uri şi autografe. Ce să vă povestesc mai întâi: emoţia reîntâlnirii cu prieteni vechi ca Radu Ciobanu, mare fan şi colecţionar de jazz, faptul că veniseră special pentru concert oameni de la Bucureşti sau Botoşani, căldura doamnei Ozana Kalmuski, director artistic al Filarmonicii, pianistă şi dânsa, emoţia familiei Mihaela şi Ovidiu Bufnilă care mi-au povestit că fuseseră la un concert de-al meu la Clubul de jazz din Constanţa în 1982, când erau în luna de miere, povestea lui Doru Păcurari –- care mi-a spus că pasiunea pentru jazz i se trăgea din 1981 când mă văzuse la Bucuresti la Sala Palatului, la Festivalul Club A (el şi soţia lui Doiniţa sunt prieteni de mai mult de 25 de ani cu soţia mea), bucuria de după concert a unei doamne nevăzătoare care era studentă la jurnalism, întâlnirea cu actriţa Eliza Noemi Judeu şi cu familia dânsei şi multe alte gesturi şi cuvinte ale celor care au venit şi mi-au împărtăşit cu căldură impresiile  după concert. Iata un email primit de la Radu Ciobanu:

Dragilor
Chiar daca barba nu mai era asa neagra si sarmoasa si pianul nu s-a incovoiat sub punchul tau, trebuie sa-mi exprim recunostinta fierbinte pentru concertul-eveniment de duminica! Sub degetele tale pianul decupa fiecare nota din acord creind o cromatica sonora vasta si atractiva. A fost o excelenta pledoarie pentru jazz. Admirabila mobilizarea armeana in frunte cu Pambuccian, pe care-l suspectez de inteligenta desi e bagat in politica! Ma bucur mult ca ne-am revazut si poate drumurile jazzistice se vor reintilni! GOD BLESS YOU! Radu

Am lăsat la sfârşit o altă întâmplare care m-a lăsat mut de emoţie. Chiar înainte de concert a venit la mine o familie de armeni. Domnul Măgârdici Sahaghian avea peste 80 de ani. Vă închipuiţi ce am simţit când mi-a spus că fusese ucenic al tatălui meu in atelierul de bijuterie de la Medgidia şi a scos o fotografie pe care o decupase din albumul de familie, ca să mi-o aducă: în fotografie era cu bunica mea, în 1942, la Medgidia, in curtea tatalui meu.

După toate astea, cel mai greu, în concertul de la Bacău, mi-a fost să cânt Avedisul – colindul în limba armeană, din Cantata de Crăciun.

Sus: Kirkor Pendian si Magardici Sahaghian – ucenici, la bijuterie, ai tatalui meu. Jos: verisoara mea Arsine (avea 2 ani) si bunica Pepron Tavitian. Medgidia, 1942.

Concert Harry Tavitian in premiera absoluta la Bacau

„Rezonanţe armeneşti în jazz”

Recital de pian Harry Tavitian, în premieră la Bacău

Duminică 12 decembrie 2010 ora 17

Sala Ateneu a Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău

Intrarea liberă

Uniunea Armenilor din România filiala Bacău condusă de domnul Vasile Agop m-a invitat să susțin acest recital. Concertul își propune să continue seria de evenimente organizate de UAR pentru promovarea culturii armene în Bacău – oraş în care armenii trăiesc de câteva sute de ani alături de români.

Va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Eu mă consider armean prin naştere, român prin adopţie şi mă simt acasă în ambele culturi, folclorul balcanic şi caucazian fiind una din sursele mele majore de inspiraţie, încă de la începutul carierei mele. Muzica mea este şi o dovadă a legăturii dintre muzica românească şi cea armenească. În stânga şi dreapta Mării Negre, România aparţine Balcanilor precum Armenia, Caucazului. Arta mea  este deschisă în ambele direcţii.

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi  prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”. Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Bacău să fim întru împreună-prăznuire. O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”.

Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin, istoric al ideilor – Oxford) https://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

In holul Filarmonicii se vor prezenta carti si CD-uri ale autorilor armeni, reviste armenesti, rezultate ale membrilor comunitatii din Bacau prezentate de Simona Maria Agop (diplome, creatii literare, pictura).

Aştept cu emoţie prima întâlnire cu publicul din Bacău

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi la Bacău, un oraş la a cărui  tradiţie culturală au contribuit şi armenii. Reacţia conducerii Filarmonicii, care a acceptat deîndată propunerea Filialei Bacău a Uniunii Armenilor şi ne-a acordat tot sprijinul, a fost o mare bucurie.  Colaborarea cu Filarmonica din Bacău care poartă numele lui Mihail Jora, mare personalitate a muzicii româneşti de origine armeană, mă onorează.

Îmi doream de foarte mult timp să ajung la Bacău. În septembrie mi-a scris pe blog Eliza Noemi Judeu – actriță din Bacău, pe care încă nu o cunosc personal. Pleca la un festival de teatru la Erevan – capitala Armeniei. A postat un comentariu și la povestea turneului meu din martie din nordul țării, care suna așa:  La Bacau cind veniti? Va recomand sala Ateneu a Filarmonicii “Mihail Jora” sau Centrul International de Cultura “George Apostu”! I-am raspuns Elizei ca aș veni oricând cu mare plăcere, daca mă invită cineva. Dupa o luna m-am întalnit cu armenii din Bacău la București, la hramul Catedralei Armene, cu ocazia ceremoniei de întronizare a noului Arhiepiscop. Mare mi-a fost mirarea când mi-au spus că ar dori foarte mult să fac un recital la Bacău și când totul s-a pus pe roate, cu ajutorul conducerii Uniunii Armenilor și sprijinului necondiționat al Filarmonicii. Eliza se pare că a avut gura aurită…

Și cum e vremea colindelor, aici puteti vedea si asculta inregistrarea concertului de colinde de la Satu Mare din 2007. Este postata recent: http://www.youtube.com/watch?v=l9Bd-iJvubg&feature=&p=003DDB5E18D57E2F&index=0&playnext=1

Jos Tavitian!!

Alexandru Şipa scria despre muzica mea, acum aproape 20 de ani, ca este „praf aruncat în ochii naivilor, a snobilor şi a intelectualilor perverşi. Între aşa-zisul free al lui Harry la pian şi trashul interpreţilor de pop, îi prefer pe aceştia din urmă. Sînt mai autentici, mai veridici şi chiar mai cinstiţi atît cu ei înşişi cît şi cu publicul lor. Să nu fiu înţeles greşit, îmi place avangarda muzicală dar nu impostura, cabotinismul”. Pop, Rock & Show, decembrie 1991

Sunt de acord cu Sipa: totdeauna mi-a placut la un critic, consecventa cu el insusi!:

http://www.observatorcultural.ro/Harry-Tavitian-sau-ridicolul-la-Ateneul-Roman*articleID_23030-articles_details.html

Concertul de Craciun de la Ateneu – video pe net! si o alta cronica

Daniela Bezerian & Harry Tavitian inainte de concertul „Roots” dedicat bluesului (Institutul Cultural Roman – noiembrie 2009)

O lecţie de jazz cu maestrul Harry Tavitian

A scrie despre maestrul Harry Tavitian este o onoare, dar a scrie despre PRIETENUL Harry Tavitian este infinit mai greu.

Am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe distinsul maestru cu ocazia penultimului spectacol susţinut la Institutul Cultural Român, cînd visul meu din adolescenţă a devenit realitate.

Atunci mi-a fost dat să întîlnesc un om de o modestie aparte, înzestrat cu un umor nespus de fin şi am asistat – cu multă emoţie în suflet – la ultimele pregătiri dinaintea spectacolului.

Însă mult mai frumoasă a fost ultima lecţie de jazz, ale cărei acorduri miraculoase au învăluit sufletele tuturor celor prezenţi la Ateneul Român, în seara zilei de 19 decembrie 2009.

Într-o splendidă înlănţuire a notelor muzicale, publicul auditor a fost martorul discret al superbului „duel” dintre cele două piane, la care doi „rivali”, dar şi doi inseparbili prieteni – Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. – s-au luat la întrecere, armonizînd cu o măiestrie de nedescris cele mai delicate partituri jazzistice clasice sau contemporane.

Surpriza serii a venit în a doua parte a spectacolului, cînd Harry Tavitian, împreună cu percuţionistul Cserey Csaba, au dăruit publicului cel mai frumos cadou de Crăciun: BIRTH – A CHRISTMAS CANTATA.

Un  maraton  jazzistic  de  o rară frumuseţe, în care vechi colinde romîneşti – unele culese de Harry Tavitian din colecţia lui Bela Bartok – s-au împletit cu cîntece armeneşti şi negro spirituals într-o îngemănare perfectă, creînd un tablou de iarnă cum doar în poveştile de odinioară se mai întîlnesc.

Am închis ochii încet şi m-am lăsat purtată pe aripile melodiilor cristaline, rememorînd o foarte dragă imagine din trecut:  eu, cocoţată vitejeşte pe o săniuţă magică, pe care mama mea o trăgea sus, sus, pe dealul din faţa bisericii Creţulescu, de  unde  ulterior mi-am dat drumul la vale, aterizînd „strategic” într-un colosal om-de-zăpadă, al cărui trup precar s-a năruit peste mine, acoperindu-mă complet !

A fost o seară cu adevărat feerică, mai ales că afară reîncepuse să ningă.

Dacă vreţi să redeveniţi o clipă copii, dacă vreţi să retrăiţi acele clipe dulci ale „zăpezilor de altădată”, vă sfătuiesc să ascultaţi BIRTH (Naşterea) în inegalabila interpretare a maestrului Harry Tavitian şi să vă lăsaţi inima şi sufletul cuprinse de pace, linişte şi armonie.

Daniela   BEZERIAN

Concertul se poate vedea online (nu stiu pentru cat timp!…) pe pagina TVR la adresa:

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?id=Concert%20de%20Colinde%20la%20Ateneu

Tavitian la TVR si cronici dupa concertul de la Ateneu

Foto Aurelian Stroe

Marti 29 decembrie ora 23.20 TVR Cultural – Inregistrarea partii a doua a concertului de la Ateneul Roman (Harry Tavitian – pian & Cserey Csaba – percutie: „Christmas Cantata”) Realizator Doru Ionescu

Emisiunea de marti va fi reluata miercuri spre joi noaptea, la ora 2.05, tot pe TVR Cultural.

Tot miercuri spre joi – 30 spre 31dec – inregistrarea va fi reluata si pe TVR International care poate fi urmarit si online, de la 0.30 – ora Romaniei, la adresa:  http://www.tvr.ro/live_exclusiv.php

Miercuri 30 dec ora 16 pe TVR 1, la emisiunea „Convietuiri” retrospectiva programului de 6 concerte al ICR  „Teach Me Tonight” cu Harry Tavitian si invitatii sai. Realizator Carmen Stefanescu; producator TV Roxana Gheorghe

Observatorul Cultural – cronica a concertului de la Ateneu, de Roxana Nicolaescu

MUZICĂ. Învăţăturile lui Harry Tavitian despre iubire

Harry Tavitian este un artist care a făcut muzică indiferent de regim, nu ca o modalitate de a transcende o realitate mult prea greu de suportat, ci ca un mod de viaţă. Nu mică mi-a fost mirarea cînd, din poveştile armeanului, am aflat de festivalul anual de jazz de la Costineşti, un adevărat Woodstock autohton, unde iubitori de jazz şi de muzică în general, din toată ţara, se întîlneau în fiecare vară şi se bucurau de libertatea pe care le-o oferea jazzul. De cele mai multe ori sărbătoreau şi ziua lui Harry, care coincidea cu finalul festivalului, spre dis-perarea securiştilor adunaţi ghem să supravegheze mulţimea. Cîntarea lor de jazz nu era o metodă de disidenţă, era pur şi simplu o manifestare care a avut întotdeauna norocul să fie puţin înţeleasă de „neiniţiaţi“ şi, de aceea, puţin „luată la ochi“. Oamenii de vîrsta mea ar trebui să ştie lucrurile acestea şi să ducă vorba mai departe: în vremea lui Ceauşescu, se cînta blues şi jazz, muzici născute din suferinţă şi dorinţa de libertate. Ele poartă o semnificaţie frumoasă: dragostea şi libertatea interioară nu sînt tributare nici unui regim. Jazzul şi comunismul au fost două realităţi paralele care, prefer să cred, nu s-au întîlnit niciodată. Harry este dovada vie că am dreptate.

La 20 de ani de la revoluţie, la Ateneul Român, Harry, împreună cu prietenii săi, îşi încheie serialul care a debutat în martie anul acesta. Teach me tonight, organizat de Institutul Cultural Român, a fost o călătorie prin universul jazzului, de la blues, la etno-jazz, o acţiune introspectivă în viaţa şi experienţa muzicală a lui Harry, o adunare laolaltă a unei panoplii de jazzmani care pot scrie din voce şi mîini o istorie a jazzului. În sala unde, cu mai puţin de o săptămînă în urmă, Dan Puric propovăduia unei săli arhipline de-spre iubire, Harry Tavitian, Ion Baciu jr. şi Cserey Csaba au urcat pe scenă pentru a întregi acest sentiment.

Ion Baciu jr. nu mai cîntase niciodată cu Harry Tavitian pe scena autohtonă. Însă, de fiecare dată cînd cîntă împreună, cum mărturiseşte şi Harry, se întîlnesc două stiluri pianistice diferite: Harry este mai mult un Thelonious Monk, Ion Baciu Jr. merge pe linia lui Bill Evans. Deschiderea concertului de la Ateneu a marcat întîlnirea dintre feeling-ul lui Harry şi precizia şi limpezimea şcolii suedeze din degetele lui Ion Baciu jr. Au cîntat compoziţii proprii, iar vocea puternică şi melancolică a lui Harry a instaurat definitiv the feeling of the blues cu Cry me a river, pentru ca pianele lor să explodeze atunci cînd „s-au duelat“ în improvizaţii pe cea mai clasică dintre temele de jazz, „Take five“. Starea de bine era deja instalată. Nimeni din sala aceea plină ochi nu se aştepta să plece acasă în mai puţin de două ore, iar Tavitian şi invitaţii săi nu au niciodată obiceiul să dezamăgească nişte prieteni vechi, indiferent că sînt români sau de alte naţii.

A doua parte a serii a prilejuit o revedere: Harry Tavitian şi Cserey Csaba sînt deja un cuplu consacrat pe scenă, chimia muzicală dintre ei este binecuvîntată, iar spiritul ludic al lui Csabcsy reuşeşte întotdeauna să răcorească plăcut dramatismul muzical al lui Tavitian. La sfîrşitul lui 2008, au elaborat împreună Christmas cantata, un album de colinde româneşti arhaice, unele dintre ele culese de Béla Bartók, altele armeneşti şi din tradiţia bizantină, dar şi cîteva piese cunoscute sub numele de Afro-American negro spirituals, o serie de cîntece religioase care stau, de altfel, la originea jazzului.

Recunosc, în momentul în care secuiul cu alura masivă şi blîndă se instaurează la tobe, capăt un sentiment de linişte şi siguranţă, de familiaritate cu muzica şi de întoarcere acasă. Cserey Csaba este, probabil, cea mai naturală (şi mai rară) apariţie pe care a dat-o scena românească – şi este departe de mine gîndul de a formula judecăţi de valoare. Sînt pur subiectivă. Tobele sînt a doua lui natură, aceasta şi pentru că este un talent înnăscut, autodidact şi altruist. Bate la tobe din toată fiinţa lui, poate din acest motiv el şi cu Harry se iubesc atît de tare şi transmit şi publicului starea de plinătate a iubirii. Muzica le curge prin artere şi cred că aceasta este lecţia de suflet pe care Harry a predat-o pe parcursul acestui serial, Teach me tonight: jazzul nu se învaţă; se simte, la fel ca iubirea.

Alergăm prea mult şi prea repede, cîteodată uităm de ce, facem sex, şi nu dragoste, pentru că este mai scurt, trăim în mod regulat pentru a avea şi numai din snobism întru a fi. Nu ne cere nimeni să ne schimbăm modul de viaţă sau să ne căim pentru ce sîntem, doar că, din cînd în cînd, ar fi frumos să dăm televizoarele mai încet, să ne scoatem căştile din urechi şi să ne deschidem simţurile înspre puţinele personaje care încă mai trăiesc autentic. Feliz Navidad, Joyeux Nöel, Merry Christmas şi Buon Natale, Harry! Eşti binevenit în casele noastre!

http://www.observatorcultural.ro/MUZICA.-Invataturile-lui-Harry-Tavitian-despre-iubire*articleID_23004-articles_details.html

Cronica a lui Serban, pe blogul sau:

Anuntam  aici publicand un comunicat de presa ca pe data de 19 decembrie va avea loc ultimul concert din seria „Teach me tonight cu Harry Tavitian”.
Concertul a avut loc intr-adevar, la Ateneul Roman, intr-o atmosfera intima umpluta de muzica buna.
Seara a inceput in acorduri de jazz, alaturi de neobositul si inegalabilul Harry Tavitian si de invitatul sau Ion Baciu jr., un virtuos pianist al carui stil pare desprins din muzica de concert. Ambii au interpretat melodii atat din repertoriul international cat si compozitii proprii tinand publicul cu rasuflarea taiata. Minutele s-au scurs repede, asa cum trece orice lucru care iti place si prima parte a concertului a luat sfarsit, urmand ca dupa o scurta pauza, sa inceapa a doua parte a serii muzicale.
Al doilea invitat al lui Harry Tavitian, a fost percutionistul Cserey Csaba care a inceput a doua parte a concertului pe ritm (desi este destul de impropriu spus) de toaca, pentru ca mai apoi, sa treaca printr-o arie extinsa de ritmuri folosind toate instrumentele cu care venise.
In partea a doua, dedicata colindelor (adaptate excelent), sala s-a animat si mai mult, oamenii tinand ritmul, aplaudand, pe acordurile melodiilor „John the revelator” sau „When the saints go marching in”. Din nou, ca si la concertul anterior, momentele amuzante nu au fost neglijate. Unul dintre ele a fost acela in care Cserey Csaba a folosit o ratusca pentru a scoate niste sunete hazlii, ca acompaniament pentru o melodie.
Finalul a fost unul reusit, totul incheiandu-se, poate totusi prea repede, cu o gluma spusa de Harry Tavitian: „Intrebare la Radio Erevan: Cum se spune corect jazz sau jeazz? Raspuns: La ce?”.
A fost o seara superba, bine plasata intrucat sarbatoarea Nasterii Domnului este aproape, o seara in care m-am simtit extraordinar si am ascultat muzica buna. Felicitari Harry Tavitian si multumesc.

http://iqcor.blogspot.com/2009/12/concert-de-craciun-cu-harry-tavitian.html

Fragmente video din primul concert din seria „Teach Me Tonight” de la ICR, din martie: http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/concert-harry-tavitian-si-invitatii-sai-la-ateneul-roman.html?galerie=video#videos