Posts Tagged ‘Arhiepiscopia Tomisului’

O scrisoare pierdută

iulie 12, 2013

icoana-maicii-domnului-prodromita-2

                                               Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa“ de la Muntele Athos

Azi – 12 iulie – este prăznuită în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa“ de la Muntele Athos. Ea se află în Schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos și este făcătoare de minuni. La Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța se află o copie a icoanei, pictată tot la Muntele Athos și adusă la Constanța cu mare evlavie de către Episcopul Gherontie în anul 1935. Icoana Maicii Domnului, împreună cu alte icoane de la catedrală și întreg interiorul acesteia, au pătimit și ele de pe urma ispitelor mari care dau târcoale, din păcate, Arhiepiscopiei Tomisului.

Icoana Maicii Domnului e acum desfigurată, lipsesc o mulțime de icoane și obiecte de preț iar icoanele și mobilierul rămas sunt mutate din loc, fără a se ține seama de planul inițial al Arhitectului Ioan Mincu.

Așa cum probabil multă lume știe deja, de patru luni protestăm pașnic cu flori în fiecare duminică pe pajiștea de lângă biserica Sfântul Mina din Constanța pentru ocuparea abuzivă a bisericii de către Arhiepiscopia Tomisului și caterisirea fără nici o vină a părintelui nostru duhovnic Nicolae Picu.

Într-una din duminici am primit de la doamna profesoară Maria-Tereza Cojocaru cele de mai jos. Doamna profesoară a locuit lângă Catedrala Sfintii Apostoli Petru și Pavel și a asistat cu tristețe la degradarea interiorului acesteia, în ultimii ani. A considerat că e de datoria dânșii să încerce să facă ceva în apărarea patrimoniului spiritual al Constanței. Așa cum arată mai jos, doamna profesoară s-a adresat mai întâi, încă din 2007 (în 4 rânduri!) Arhiepisopiei Tomisului. A primit un răspuns uluitor, doar la ultima scrisoare, din 2008.  S-a adresat apoi Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Răspunsul l-a primit de la… Patriarhia Română (unde nu scrisese, „având îndoieli asupra eficacității demersului”), prin care i se aducea la cunoștință că scrisoarea sa a fost trimisă spre cercetare… Arhiepiscopiei Tomisului!

Doamna profesoară Maria-Tereza Cojocaru a adăugat un text emoționant în care își exprimă durerea că „aceste inițiative distrugătoare ale Arhiepiscopiei Tomisului lovesc acum și acest centru de spiritualitate – poate cel mai important din Constanța – format în jurul bisericii Sfântul Mina”.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pe noi, păcătoșii!

Memoriul adresat Ministerului Culturii:

Domnule Ministru,

Subsemnata Maria-Tereza Cojocaru, profesor, domiciliată în Constanța, vă aduc la cunoștință următoarele:

    Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța a fost construită între anii 1883-1885, după planurile renumitului arhitect Ioan Mincu, care a proiectat și interiorul: catapeteasma, strane bogat sculptate, candelabre, policandre și sfeșnice, lucrate la Paris, dintr-un aliaj metalic din bronz și alamă.

    Pictura inițială a fost executată de C. D. Mirea și refăcută în frescă, între anii 1959-1961, de celebrul Gheorghe Popescu, ajutat de Niculina Dona Dellavrancea, în stil neo-bizantin, cu o coloratură românească, astfel încât Catedrala era de o eleganță și de un bun gust desăvârșit, iar Icoanele și întregul mobilier canonic erau poziționate astfel încât să întregească unitatea arhitecturală și picturală. Dintre acestea strălucea Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Prodromița, de dimensiuni mari, cu ferecătură din argint, pictată la Durău și adusă „la cererea Ei, exprimată prin vise unor persoane diferite”, la Constanța, „într-un vagon deschis regal, iar prin localitățile pe unde trecea și era coborâtă, era întâmpinată de autoritățile locale cu tot poporul. Ajunsă pe peronul gării Constanța, la ora 2 după-amiază, după două săptămâni de la plecare, în vagonul împodobit cu brazi, din care se auzeau cântările maicilor și ale călugărilor, a fost întâmpinată de Primarul Constanței, de toate autoritățile, de armata Marinei cu lumânări aprinse și toți preoții în odăjdii, cu cădelnițe. În salve de tun și clopote de la toate bisericile, muzica militară a intonat „Tatăl nostru”, iar peste covoarele așternute pe jos până la Catedrală, Icoana a fost condusă, cu slavă deosebită, prin mijlocul poporului cu lumânări aprinse și care arunca cu flori și așezată de Episcopul Gherontie, cu deosebită grijă, la loc de cinste, în fața altarului, astfel încât oricine putea să o vadă de cum intra în biserică”.

    Această minunată Icoană, de o frumusețe dumnezeiască, ocrotioarea Constanței, după ce, în 2008, a fost mutată pentru prima dată de la locul ei în diferite alte zone, mai lăturalnice, din biserică (schimbări pe care, deși nu le-am aprobat, le-am crezut doar conjuncturale) este astăzi desfigurată, căci în martie 2010 a fost ștearsă parțial pictura Feței, atât a Ei cât și a Pruncului, după care s-a încercat o „recondiționare” – probabil pe plan local – total nereușită (menționez că Icoana s-a păstrat, până anul acesta, în condiții optime, fiind protejată de o vitrină de sticlă), astfel încât, în prezent, această Icoană, obiect de patrimoniu, este distrusă iremediabil (ulterior s-a înlocuit și ferecătura), iar alte Icoane au fost luate, acoperite sau repoziționate într-un mod absurd, îngreunându-se și limitându-se accesul credincioșilor la ele.

    Astfel, au dispărut:

– Icoana Sfintei Parascheva,

– Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, din argint filigranat aurit,

– Icoana din argint a Sfinților Auxentie și Simeon Stâlpnicul,

– două Epitafuri mari, lucrate cu fir de argint, înrămate, care se aflau pe perete, de o parte și de alta a intrării,

– altă Icoană a Maicii Domnului, din argint, tot mare,

– Icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din argint,

– Icoana mare a Mântuitorului, din argint, de la iconostas (iconostasul nu mai există, spațiul fiind folosit pentru desfășurarea Ierarhiei vremelnice).

    Au fost repoziționate:

– Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, de dimensiuni mari, din argint, cu ancadrament special, aflate la dreapta și la stânga, în fața intrării, care întâmpinau credincioșii, în locul lor fiind puse două sfeșnice mari ce își aveau locul – foarte bine gândit de arhitectul Mincu – la terminarea stranelor, dar și stranele au fost repoziționate, stricându-se astfel orice unitate stilistică, armonie și rigoare,

– Icoana Sfântului Nicolae, din argint, de dimensiuni mari,

– racla din argint care conține moaștele Sfântului Pantelimon, împreună cu Icoana sa din argint,

– nu mai ai acces la Icoanele Sfântului Mina și Sfintei Filoteia, pentru că spațiul din fața lor este ocupat de două sicrie care conțin câteva falange din moaștele Sfinților Epictet și Astion, iat în firidele din dreapta și din stânga se află, în locul Icoanelor, mici relicve, în racle prea mari, care ocupă prea mult spațiu.

    S-a reușit ca imaginea de ansamblu a interiorului Catedralei să fie de înghesuială și dezordine, față de eleganța și spațialitatea care existau înainte. Mai mult, Catedrala arată în prezent ca un minister, în care adevărata evlavie dispare încet-încet, fiind înlocuită cu ambiții și mărire deșartă.

    Menționez că toți preoții care au slujit în această biserică s-au îngrijit de valorile istorice și patrimoniale ale Catedralei, neînstrăinând nimic din bunurile ce au aparținut acestui mare lăcaș de cult, important monument istoric și emblemă a Constanței.

    Începând cu Preotul Iconom Stavrofor Nicolae Cănănău care a păstorit în epoca cea mai grea a comunismului și totuși, prin strădania lui, a reușit realizarea unicat a picturii bisericii și gospodărirea acestui sfânt lăcaș – fiind de o perfectă verticalitate morală, de o autentică noblețe, de o cultură uriașă – și  terminând cu preotul paroh Picu, care a fost mutat peste noapte la o altă biserică, cănd Catedrala a devenit mănăstire, în 2001, preoții de aici au menținut spiritualitatea acestui spațiu sacru, încărcat de înalt spirit duhovnicesc, virtute și cultură. Astăzi, toate acestea au dispărut, căci nu mai există omul care să sfințească locul, în schimb proliferează „evlavia incultă și opacă”.

    Mai adaug că, atunci când a început desfigurarea Catedralei, în numele multor credincioși, vechi locuitori ai Constanței, am sesizat, în mai multe rânduri, conducerea Arhiepiscopiei: 5 martie 2007, 25 septembrie 2007, 27 noiembrie 2007, 5 mai 2008, primind doar la ultimul memoriu următorul răspuns din partea Vicarului administrativ: „Pentru toate aspectele la care vă referiți este folositor să vă adresați preotului duhovnic în cadrul Tainei Mărturisirii” – ceeace m-a umplut de uimire și suspiciune, căci nu am înțeles de ce aceste probleme de interes public ar constitui o „taină” și de ce nu mi s-a dat nici o explicație teologică sau practică referitoare la cele sesizate (respectiv, dispariția Icoanelor și schimbarea mobilierului canonic), cu atât mai mult cu cât păstrarea tradiției și a canoanelor este însăși esența ortodoxiei.

Maria-Tereza Cojocaru – iulie 2010

La acest memoriu, trimis Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, am primit un răspuns de la Patriarhia Română, Cancelaria Sfântului Sinod, Biroul de sesizări și scrisori (unde nu scrisesem, având îndoieli asupra eficacității demersului), prin care mi se aduce la cunoștință că scrisoarea mea a fost trimisă spre cercetare… Arhiepiscopiei Tomisului!

   De puțin timp au reapărut în Catedrală cele două Icoane ale Mântuitorului și Maicii Domnului, din argint, filigranate (bineînțeles că nu pe vechile amplasamente, unde se vedeau și aveai acces la ele ci în niște locuri întunecoase și foarte greu accesibile), dar a fost scoasă Icoana Sfântului Nicolae, de dimensiuni mari, din argint, iar toate celelalte Icoane menționate în memoriu au rămas tot dispărute.

    Aceste inițiative distrugătoare ale Arhiepiscopiei Tomisului lovesc acum și acest centru de spiritualitate – poate cel mai important din Constanța – format în jurul bisericii Sfântul Mina, de peste 20 de ani și care i se datorează exclusiv părintelui Nicolae Picu, neclintitei sale vocații preoțești, eficacității și rigorii sale în problemele administrative, credinței în valorile umanitare și culturale, implicării sale în problemele credincioșilor, pe care îi cunoștea, îi încuraja, îi apăra și ajuta (copii, tineri, bătrâni, bolnavi sau sănătoși) și, nu în ultimul rând, charismei sale.

    Sper din toată inima ca părintelui Nicolae Picu să i se facă dreptate și să-și recâștige drepturile furate de Arhiepiscopie și conducătorul ei, care, începând acest război, nu a ținut seama decât de interesele sale materiale și nici un pic nu i-a păsat de durerea și dezechilibrul spiritual pe care l-a provocat atâtor mii de credincioși care frecventau această biserică.

Maria-Tereza Cojocaru – 4 iunie 2013

Vom reveni cu date si fotografii selectate din documentele publicate in lucrarea „Catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta 1883 – 2008” (autori Doina Pauleanu si Virgil Coman).

Mobilizare generala la biserica Sfantul Mina, duminica 26 mai! Parintele Picu se intoarce!

mai 25, 2013

Parintele Nicolae Picu si Harry Tavitian

„…pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de rușine pe cei tari”. Sfântul Apostol Pavel (1Cor 1, 27)

Duminica 26 mai, in Duminica a 4-a dupa Pasti (a Slabanogului…), fac apel la toti constantenii care cunosc situatia inadmisibila de la biserica Sfantul Mina, sa vina alaturi de noi. Desi eram plecat din Constanta intr-un turneu de concerte, ma intorc acasa pentru ca sa fiu duminica la Sfanta Liturghie. Va asteptam incepand cu ora 10, pe pajistea dintre biserica si Centrul Arca pentru tineri cu handicap.

Parintele Nicolae Picu, ctitorul bisericii Sfantul Mina si unul dintre adevaratii slujitori ai lui Hristos si ai turmei Sale, se intoarce langa credinciosii sai. Impreuna cu Parintele trebuie sa hotaram ce vom face mai departe.

Biserica este a credinciosilor, Hristos este capul Bisericii si Casa Domnului nu trebuie sa fie transformata in „pestera de talhari” (Lc, 19).

Dragi credinciosi si preoti! Daca v-ati saturat sa fiti sfidati si considerati doar vaci bune de muls, va asteptam alaturi de noi!

Asociatia Sfantul  Mina face apel la societatea civila pentru a o sustine. Este vorba de un atac fara precedent la adevarata menire a Bisericii si la legile statului de drept.

Dati telefoane si emailuri si chemati-i duminica pe cei care il cunosc pe parintele Picu, iubesc biserica Sfantul Mina si pe ocrotitorul ei. Ne gasiti si pe Facebook, pe contul meu: https://www.facebook.com/harry.tavitian.7?ref=tn_tnmn pe contul Asezamintele Sfantului Mare Mucenic Mina https://www.facebook.com/asfmina.ro?fref=ts si Sustin biserica Sf Mina si pe Parintele Picu Nicolae https://www.facebook.com/pages/Sustin-biserica-Sf-Mina-si-pe-Parintele-Picu-Nicolae/463411733731818?fref=ts.

Despre adevarul privind situatia de la Sfantul Mina, informatii pe larg aici: http://asezamintelemareluimucenicmina.wordpress.com/

O clipă inima mi se făcuse cer

martie 20, 2013

Protest cu flori la Biserica Sfantul Mina

Biserica Sfântul Mina, Constanța – 17 martie 2013 Foto: Cotidianul „Liderul de opinie”

„O clipă inima mi se făcuse cer” (Părintele Arsenie Papacioc)

Ce s-a întâmplat duminică la Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina poate înțelege doar cine a fost cu noi în împreună-rugăciune sau a mai trăit astfel de clipe. Ține de iubirea nebună a lui Hristos. Dragoste, bucurie lumină, căldură. Curaj, solidaritate și mai mult decât atât. Clipe de  frumusețe sufleteasă. Fețe transfigurate sub puterea harului. Adevărata biserică, clădită de părintele nostru drag, Nicolae Picu, în suflete. Un crâmpei din credința despre care spune Mântuitorul că „nici porțile iadului nu o vor birui”. Adevărata Biserică a Sfântului Mina a rămas neschimbată și e unită în rugăciune.

Duminică 17 martie 2013. Duminica Izgonirii lui Adam din Rai și lăsata secului pentru Postul Paștelui.

ora 8.30 Mă trezesc ca să mergem la Sfânta Liturghie, la Biserica Sfântul Mare Mucenic Mina din Constanța. E vorba de biserica maramureșană de lemn de pe malul lacului Tăbăcărie. Sfântul Mina ne e patron la căsnicie iar părintele Nicolae Picu, ctitorul și parohul acestei minuni de biserică, părinte spiritual. Dânsul a avut parte de o îndepărtare nedreaptă și violentă din biserică și de un adevărat linșaj, datorită unei manipulări media de anvergură. Noi, credincioșii acestui lăcaș și toți cei care au avut bucuria să-l cunoască pe părintele Nicolae, ne-am trezit izbiți ca de un țunami și am rămas înmărmuriți de cele ce se întâmplă. Confuzia a cuprins mințile, iar îndoiala, inimile. Miercuri am asistat în direct la Antena 3 la drama părintelui Remus Dumbravă, Dumnezeu să-l odihnească cu drepții. Preot misionar la Arhiepiscopie și trimis să slujească împreună cu alți preoți Taina Sfântului Maslu la biserica Sfântul Mina rămasă fără slujitorul de drept, face comoție cerebrală și cade secerat, în momentul în care îmbrăca veșmintele ca să înceapă rugăciunea. Îmi dau seama imediat că nu mai e de stat la povești și fac un apel pe Facebook. Începe o luptă de gherilă cu știrile false care continuau să inunde spațiul public și care îl scoteau țap ispășitor tocmai pe cel care era victima – părintele Picu. Tot mai multă lume începe să dea mesaje de susținere și să comenteze pe Facebook și pe paginile ziarelor. Începem să ne venim în fire și să ne dăm seama că „cei autorizați” vorbeau doar de „intabulări”, statute și alte alea. Dar de noi, de sufletele noastre, nu vorbea nimeni. Apăi, Biserica e a noastră, a credincioșilor! Atunci am zis – ia să mergem noi să vorbim cu Sfântul Mina, duminică. Până acum se întâmplase așa cum spune la Evanghelie: „bate-voi păstorul și se vor risipi oile” Dar Hristos mai spune și „nu te teme, turmă mică”…

Ora 9.40 Descindem la fața locului. Pe malul lacului, purtătorul de cuvinte al Arhiepiscopiei. În jurul bisericii, plin de reporteri și cameramani. Pe alee, mașina Zip Escortului. Îi salut pe băieți, ei coboară geamul: „Să trăiți, nea Harry!”

Ora 10. Începe Sfânta Liturghie. Afară se aude, la difuzoare, slujba din biserică. Părintele Nicolae a făcut totul (slujbele, interiorul și exteriorul bisericii care e un ansamblu arhitectural de mare valoare) ca pentru Dumnezeu, nu ca pentru oameni. Chiar și sonorizarea. Toate acestea îi oglindesc sufletul precum se oglindește biserica în lac.

Ora 10.10 Apelul nostru către cei care îl cunosc pe părintele Picu și îl susțin fusese să ne întâlnim toți cu câte o floare în mână să ne rugăm la Sfânta Liturghie, pe pajiștea dintre biserică și Centrul Arca. Dacă părintele este scos din clădirea bisericii, suntem și noi cu el, în afara ei. La biserica Sfântul Mina venea lume de peste tot. Ne știam din vedere, dar de unde să-i iei? Mai ales că părintele ne sfătuise ca, dacă ne tulburăm la slujbă venind în continuare la Sfântul Mina și suntem ispitiți ca să judecăm sau să ne mâniem, mai bine să mergem la bisericile unde avem pace sufletească. Eu personal, de la plecarea părintelui, nu am mai fost la slujbe la Sfântul Mina. Nu sunt atât de puternic sufletește. Așa că, pentru a ne mobiliza în doar două zile, am făcut o campanie masivă pe blog și pe Facebook. Probabil că i-am căpiat pe cei care mă știu doar ca pianist de jazz și nu înțeleg ce se întâmplă în biserică. Scuze! Am avut mare noroc că o parte a mass-mediei a avut curaj să transmită apelul nostru. Respect!

Ora 10.15 Din ce în ce mai multă lume se adună, cu florile în mână. Mulți tineri care au aflat probabil de pe net dar și pe care părintele, cu delicatețea și bunătatea dânsului, reușise să îi apropie de biserică. Persoane mai în vârstă, care aflaseră de la TV. Sunt sigur că ne-a strâns  Sfântul Mina (am fost martor la multe minuni ale lui pe care tot amân să le mărturisesc). Cine nu a trăit astfel de lucruri, nu poate înțelege.

Ora 10.30 Îmi dau seama brusc că afară e soare și nu adie nici o boare de vânt. Ne temusem că vremea ne va fi potrivnică (se anunțaseră doar vreo 2 grade și cine a trăit la malul mării și a simțit cum te taie vântul și îți intră umezeala în oase, știe ce zic…).

Ora 10.40 Manuela, soția mea, vine cu o carte în mână. Părintele Arsenie Papacioc. „O clipă inima mi se făcuse cer”. Tocmai ne-o dăruise cel care o și alcătuise, Ieromonahul Benedict Stancu, fiu duhovnicesc drag al părintelui Arsenie. Părintele Benedict (pe atunci Felix) era și el cu noi, în 1994. Cum am mai povestit, în acele vremuri tainice ale începutului, eram câțiva oameni la crucea de lemn, la slujbele părintelui Nicolae. Să nu fie cartea, un alt semn? Sâmbătă seara a luat foc în chip inexplicabil prima pagină a deciziei de caterisire a părintelui Picu. De la candela care arde necontenit pe masă, în fața fotografiei marelui Arsenie Papacioc (unul dintre părinții spirituali ai preotului Nicolae și familiei dânsului), la Centrul Arca pentru persoane cu handicap din curtea bisericii.

Ora 10. 50 Crezul. Copiii zburdă în voie așa cum fac de ani de zile, ca și cum nimic nu s-a întâmplat. Oameni îngenunchiați pe iarbă. Liniște desăvârșită și împreună-rugăciune. Mare mângâiere sufletească.

Ora 11.45 Sfânta Liturghie se termină și în biserică părintele Maxim, trimis de la Arhiepiscopie să slujească, începe predica. Știind că noi anunțasem că după slujbă aveam să facem o rugăciune comună, reporterii și cameramanii încep să se grupeze. Începem și noi să strângem rândurile. Ani de zile cât a ctitorit biserica, părintele Picu a slujit afară. Așa stăteam și atunci și își găsea fiecare locșorul unde să asculte slujba și să se roage, împrăștiați pe aleile parcului. La fel ca la jazz, așa e și în adevărata biserică. Totul e pornit din suflet, autentic și spontan, cu mare libertate sufletească. Crește grupul, precum frământătura. Copilași cu flori în mână, tineri, bătrâni, oameni cu carte sau oameni simpli, copii și tineri cu handicap – unii în fotoliu rulant, mulți părinți cu copii în brațe, oameni în baston sau în cârje.

Mariana

Foto: Dana Lebed

Ora 12.45 Părintele Maxim încă se luptă cu predica, în speranța că lumea și presa or să plece.

Ora 13.10 Se termină predica. Reporterii și cameramanii pe poziții. Cu o zi inainte, Antena 1 și Antena 3 anunțaseră la ore de maximă audiență apelul nostru: „enoriașii vor cere întoarcerea părintelui Nicolae Picu la cârma bisericii Sfântul Mina cu o rugăciune comună, în curtea lăcașului de cult. Ca să audă toți: de la șefii Bisericii, până la Dumnezeu”. Precum  vârful turlei bisericii noastre maramureșene, am simțit că se avântă și rugăciunea noastră. Cu adevărat, și mie, păcătosului, o clipă inima mi se făcuse cer.

P1360615 [1600x1200]

Foto Dana Lebed

Brusc, volumul muzicii bisericești care se aude din boxe devine asurzitor. Mă readuce cu picioarele pe pământ. Ne ridicăm din genunchi. Reporterii și cameramanii, pe care îi simțisem și pe ei în împreună-rugăciune, uitând o clipă că suntem doar un subiect de presă. Atitudine ireproșabilă – au respectat apelul ca să nu tulbure rugăciunile noastre la Sfânta Liturghie și să aștepte declarațiile de la sfârșit.

Răspund la întrebările presei – înregistrarea audio o puteți asculta pe pagina Radio Constanța, în reportajul Danei Lebed, căreia îi mulțumim! Așa cum mulțumim tuturor celor din mass-media care au relatat cu profesionalism și fără părtinire tot ce s-a întâmplat. http://radioconstanta.ro/audio-actiune-de-sustinere-a-preotului-nicolae-picu-la-biserica-sf-mina-t2713.html

M-a impresionat în aceste zile solidaritatea extraordinară – nu doar constănțeni ci și persoane din străinătate care l-au cunoscut pe părintele. Sau care nu l-au cunoscut dar și-au dat seama de situație. Au trimis mesaje de susținere și chiar s-au rugat pentru dânsul. Cum spuneam presei duminică „și frați musulmani, evrei, lipoveni, armeni, greci ni s-au alăturat; au dorit să fie apărători ai dreptății”.

Nimic din toate acestea nu va rămâne nerăsplătit. Vom face o listă cu toate numele celor care s-au gândit la părintele Picu, indiferent de confesiune sau religie și părintele ne-a spus că îi va pomeni în rugăciune. Vom adăuga și pe cele ale potrivnicilor, cu nădejdea că în ceasul al 12-lea vor înțelege că fără apropiere de sufletul poporului credincios, totul este fără sens. „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”!

Ora 13.45 Plecăm spre casă. Lumea își ia la revedere, ne salutăm și mulți îmi spun: „ne vedem duminica viitoare”. Sunt o clipă descumpănit. Nu știu, vom vedea…

La sfârșit, crucea înconjurată de florile cu care fiecare venisem de acasă, puse toate în bună rânduială, așa cum îi plăcea părintelui. Înainte-prăznuire a Patimilor. Dă-ne Doamne să vedem și Sfântă Învierea Ta!

P1360614 [1600x1200]

IMG_2294 [1600x1200]