Archive for the ‘Tavitian la TV’ Category

A trecut si vara (6)…

Noiembrie 14, 2010

N-am mai continuat cu serialul pe blog fiindca vad ca s-a intors vara… Am profitat de vreme si am dat o fuga la Valenii de Munte, la Festivalul Tuicii. Am mai spart si niste lemne, ca se anuntase iarna grea.

M-am intors la Constanta si in ciuda caldurii de afara, continui azi cu amintirile de asta-vara. Vara care a trecut a insemnat si bucuria reintalnirii cu prieteni foarte dragi pe care nu ii mai revazusem de mult. Una dintre reintalniri, de-a dreptul magica, a fost cu buna mea prietena Klara Tamas care m-a invitat sa fac un recital cu prilejul expozitiei sale de la Sfantu Gheorghe:  https://harrytavitian.wordpress.com/2010/06/25/recital-la-vernisajul-expozitiei-klarei-tamas/

A fost foarte emotionant sa ne reintalnim dupa aproape 20 de ani.

Apropo de vremea cu nabadai, in seara vernisajului a fost o ploaie torentiala. Totul era pus sub semnul intrebarii – ma temeam ca nu va veni nimeni – si eram tare necajit gandindu-ma la eforturile foarte mari ale Klarei, pentru a face expozitia. Expozitia era gazduita de  Galeriile “Gyárfás Jenő“ iar concertul meu, care urma dupa vernisaj, de Muzeul National Secuiesc, sala  “Bela Bartók“. Galeriile si Muzeul erau la ceva distanta de mers pe jos. Mi-a mai venit inima la loc cand am intrat la Galerii si am vazut in hol o mare de umbrele lasate deschise, sa se usuce. Era, care va sa zica, public la vernisaj. Slava Domnului! Cand a inceput vernisajul, sus, in salile unde a fost gazduita expozitia, nu mai era loc, atata lume venise. Am plecat apoi spre Muzeu, ca sa ma pregatesc pentru concert, cu destula greutate – potopul de afara, continua. Sincer, nu prea credeam ca publicul o sa mai vina si la concert. Asa cum puteti vedea in fotografia de mai jos, sala a fost arhiplina si publicul, “ca pe vremuri” (am avut concerte memorabile la Sfantu Gheorghe, organizate de Kiss Bela si de Iuliu Musat).

Alte fotografii de la vernisaj si concert:

Pe pagina Muzeului National Secuiesc: http://www.sznm.ro/sznmr.php?o=tamas_klara_ro ; http://www.sznm.ro/sznmr.php?o=harry_tavitian_ro

Pe pagina Klarei: http://www.symbolgallerynyc.net/2page.html

Pe alte pagini:

http://picasaweb.google.com/agnes.kispal/2010_06_30_Tamas_Klara_Harry_T?authkey=Gv1sRgCNeUlNiIpoHDaw#

http://www.photoblog.com/adika1968/2010/06/30/harry-tavitian.html

http://www.photoblog.com/adika1968/2010/07/01/harry-tavitian-2.html

http://www.sepsiszentgyorgy.info/kepes-kronika/71-2010/463-harry-tavitian-koncert-sepsiszentgyoergyoen

Dupa concert am primit urmatoarele randuri, pe guestbook: „Dupa 20 de ani am avut ocazia sa va aud din nou la concert ieri la Sf. Gheorghe. A fost spectaculos si emotionant concertul!!! Va multumesc! Cu mult respect si cu nostalgia concertelor de jazz de la Costinesti (cand stateam cocotati pe pereti sa va auzim) si cu nostalgia anilor ’90 cand de asemenea va ascultam cu aceeasi sete la Brasov… va doresc Dvs. si sotiei (cu dansa am avut prilejul sa vorbesc ieri inainte de concert) multa sanatate si succese!” Melinda Kisgyorgy (Brasov-Sf. Gheorghe-Kecskemet)

Am pomenit mai sus de prietenii Kiss Bela si Iuliu Musat. Cu ocazia concertului, m-am reintalnit cu amandoi – au fost gazde extraordinare, la fel si dl. Vargha  Mihaly – directorul Muzeului National Secuiesc, muzeu pe care l-am vizitat si pe care vi-l recomand cu caldura.

Mai jos este un link la un reportaj inedit cu Klara, transmis la Duna TV. Este titrat in engleza. Muzica este din concertul meu de la Sfantu Gheorghe. Cred ca intalnirea cu Klara de asta-vara a fost o sarbatoare. Au sarbatorit impreuna si muzica mea si lucrarile Klarei ale caror fotografii au fost proiectate in timpul concertului; cred ca se simt foarte bine unele cu celelalte si in film…

Dupa ce s-a intors la New York, Klara ne-a scris: „A fost o revelatie pentru mine ca in timp ce eu imi schimbasem dimensiunile si culorile, Harry reproducea  misterul universului prin Balcan… Extinderea mesajului este misiunea noastra. Trebuie sa ne intilnim ca sa continuam, sa adunam energia magica. Sa dea Dumnezeu sa raminem sanatosi si inspirati”.

Filmul i se datoreaza lui redactorului Duna TV Csáky Zoltán si operatorului Géza Marossy.

Pe linkul http://www.dunatv.hu/musor/videotar?vid=672189&pid=609500 selectati in dreapta, “Arcélek – Csáky Zoltán műsora – Tamás Klára textilművész, grafikus”

Foto Kispál Ágnes-Evelin

My Way

Aprilie 17, 2010

Ateneul Roman Concert de Craciun Harry Tavitian - Cserey CsabaFoto: Ana Ramona Visan

Interviuri realizate de Maria Sangiorzan:

http://www.tv-net.ro/Video-Interviu-Cserey-Csaba-si-Harry-Tavitian-Jazz-16-03-2010+1486

Inregistrarea concertului nostru de la Cluj (clubul My Way, 16 martie 2010):

http://www.tv-net.ro/Video-Harry-Tavitian-si-Cserey-Csaba–My-Way+1470

Imagine: Dragomir Sangiorzan si Andrei Bejan. Montaj: Dragomir Sangiorzan.  Multumim, tv-net.

Tavitian la TVR si cronici dupa concertul de la Ateneu

Decembrie 28, 2009

Foto Aurelian Stroe

Marti 29 decembrie ora 23.20 TVR Cultural – Inregistrarea partii a doua a concertului de la Ateneul Roman (Harry Tavitian – pian & Cserey Csaba – percutie: „Christmas Cantata”) Realizator Doru Ionescu

Emisiunea de marti va fi reluata miercuri spre joi noaptea, la ora 2.05, tot pe TVR Cultural.

Tot miercuri spre joi – 30 spre 31dec – inregistrarea va fi reluata si pe TVR International care poate fi urmarit si online, de la 0.30 – ora Romaniei, la adresa:  http://www.tvr.ro/live_exclusiv.php

Miercuri 30 dec ora 16 pe TVR 1, la emisiunea „Convietuiri” retrospectiva programului de 6 concerte al ICR  „Teach Me Tonight” cu Harry Tavitian si invitatii sai. Realizator Carmen Stefanescu; producator TV Roxana Gheorghe

Observatorul Cultural – cronica a concertului de la Ateneu, de Roxana Nicolaescu

MUZICĂ. Învăţăturile lui Harry Tavitian despre iubire

Harry Tavitian este un artist care a făcut muzică indiferent de regim, nu ca o modalitate de a transcende o realitate mult prea greu de suportat, ci ca un mod de viaţă. Nu mică mi-a fost mirarea cînd, din poveştile armeanului, am aflat de festivalul anual de jazz de la Costineşti, un adevărat Woodstock autohton, unde iubitori de jazz şi de muzică în general, din toată ţara, se întîlneau în fiecare vară şi se bucurau de libertatea pe care le-o oferea jazzul. De cele mai multe ori sărbătoreau şi ziua lui Harry, care coincidea cu finalul festivalului, spre dis-perarea securiştilor adunaţi ghem să supravegheze mulţimea. Cîntarea lor de jazz nu era o metodă de disidenţă, era pur şi simplu o manifestare care a avut întotdeauna norocul să fie puţin înţeleasă de „neiniţiaţi“ şi, de aceea, puţin „luată la ochi“. Oamenii de vîrsta mea ar trebui să ştie lucrurile acestea şi să ducă vorba mai departe: în vremea lui Ceauşescu, se cînta blues şi jazz, muzici născute din suferinţă şi dorinţa de libertate. Ele poartă o semnificaţie frumoasă: dragostea şi libertatea interioară nu sînt tributare nici unui regim. Jazzul şi comunismul au fost două realităţi paralele care, prefer să cred, nu s-au întîlnit niciodată. Harry este dovada vie că am dreptate.

La 20 de ani de la revoluţie, la Ateneul Român, Harry, împreună cu prietenii săi, îşi încheie serialul care a debutat în martie anul acesta. Teach me tonight, organizat de Institutul Cultural Român, a fost o călătorie prin universul jazzului, de la blues, la etno-jazz, o acţiune introspectivă în viaţa şi experienţa muzicală a lui Harry, o adunare laolaltă a unei panoplii de jazzmani care pot scrie din voce şi mîini o istorie a jazzului. În sala unde, cu mai puţin de o săptămînă în urmă, Dan Puric propovăduia unei săli arhipline de-spre iubire, Harry Tavitian, Ion Baciu jr. şi Cserey Csaba au urcat pe scenă pentru a întregi acest sentiment.

Ion Baciu jr. nu mai cîntase niciodată cu Harry Tavitian pe scena autohtonă. Însă, de fiecare dată cînd cîntă împreună, cum mărturiseşte şi Harry, se întîlnesc două stiluri pianistice diferite: Harry este mai mult un Thelonious Monk, Ion Baciu Jr. merge pe linia lui Bill Evans. Deschiderea concertului de la Ateneu a marcat întîlnirea dintre feeling-ul lui Harry şi precizia şi limpezimea şcolii suedeze din degetele lui Ion Baciu jr. Au cîntat compoziţii proprii, iar vocea puternică şi melancolică a lui Harry a instaurat definitiv the feeling of the blues cu Cry me a river, pentru ca pianele lor să explodeze atunci cînd „s-au duelat“ în improvizaţii pe cea mai clasică dintre temele de jazz, „Take five“. Starea de bine era deja instalată. Nimeni din sala aceea plină ochi nu se aştepta să plece acasă în mai puţin de două ore, iar Tavitian şi invitaţii săi nu au niciodată obiceiul să dezamăgească nişte prieteni vechi, indiferent că sînt români sau de alte naţii.

A doua parte a serii a prilejuit o revedere: Harry Tavitian şi Cserey Csaba sînt deja un cuplu consacrat pe scenă, chimia muzicală dintre ei este binecuvîntată, iar spiritul ludic al lui Csabcsy reuşeşte întotdeauna să răcorească plăcut dramatismul muzical al lui Tavitian. La sfîrşitul lui 2008, au elaborat împreună Christmas cantata, un album de colinde româneşti arhaice, unele dintre ele culese de Béla Bartók, altele armeneşti şi din tradiţia bizantină, dar şi cîteva piese cunoscute sub numele de Afro-American negro spirituals, o serie de cîntece religioase care stau, de altfel, la originea jazzului.

Recunosc, în momentul în care secuiul cu alura masivă şi blîndă se instaurează la tobe, capăt un sentiment de linişte şi siguranţă, de familiaritate cu muzica şi de întoarcere acasă. Cserey Csaba este, probabil, cea mai naturală (şi mai rară) apariţie pe care a dat-o scena românească – şi este departe de mine gîndul de a formula judecăţi de valoare. Sînt pur subiectivă. Tobele sînt a doua lui natură, aceasta şi pentru că este un talent înnăscut, autodidact şi altruist. Bate la tobe din toată fiinţa lui, poate din acest motiv el şi cu Harry se iubesc atît de tare şi transmit şi publicului starea de plinătate a iubirii. Muzica le curge prin artere şi cred că aceasta este lecţia de suflet pe care Harry a predat-o pe parcursul acestui serial, Teach me tonight: jazzul nu se învaţă; se simte, la fel ca iubirea.

Alergăm prea mult şi prea repede, cîteodată uităm de ce, facem sex, şi nu dragoste, pentru că este mai scurt, trăim în mod regulat pentru a avea şi numai din snobism întru a fi. Nu ne cere nimeni să ne schimbăm modul de viaţă sau să ne căim pentru ce sîntem, doar că, din cînd în cînd, ar fi frumos să dăm televizoarele mai încet, să ne scoatem căştile din urechi şi să ne deschidem simţurile înspre puţinele personaje care încă mai trăiesc autentic. Feliz Navidad, Joyeux Nöel, Merry Christmas şi Buon Natale, Harry! Eşti binevenit în casele noastre!

http://www.observatorcultural.ro/MUZICA.-Invataturile-lui-Harry-Tavitian-despre-iubire*articleID_23004-articles_details.html

Cronica a lui Serban, pe blogul sau:

Anuntam  aici publicand un comunicat de presa ca pe data de 19 decembrie va avea loc ultimul concert din seria „Teach me tonight cu Harry Tavitian”.
Concertul a avut loc intr-adevar, la Ateneul Roman, intr-o atmosfera intima umpluta de muzica buna.
Seara a inceput in acorduri de jazz, alaturi de neobositul si inegalabilul Harry Tavitian si de invitatul sau Ion Baciu jr., un virtuos pianist al carui stil pare desprins din muzica de concert. Ambii au interpretat melodii atat din repertoriul international cat si compozitii proprii tinand publicul cu rasuflarea taiata. Minutele s-au scurs repede, asa cum trece orice lucru care iti place si prima parte a concertului a luat sfarsit, urmand ca dupa o scurta pauza, sa inceapa a doua parte a serii muzicale.
Al doilea invitat al lui Harry Tavitian, a fost percutionistul Cserey Csaba care a inceput a doua parte a concertului pe ritm (desi este destul de impropriu spus) de toaca, pentru ca mai apoi, sa treaca printr-o arie extinsa de ritmuri folosind toate instrumentele cu care venise.
In partea a doua, dedicata colindelor (adaptate excelent), sala s-a animat si mai mult, oamenii tinand ritmul, aplaudand, pe acordurile melodiilor „John the revelator” sau „When the saints go marching in”. Din nou, ca si la concertul anterior, momentele amuzante nu au fost neglijate. Unul dintre ele a fost acela in care Cserey Csaba a folosit o ratusca pentru a scoate niste sunete hazlii, ca acompaniament pentru o melodie.
Finalul a fost unul reusit, totul incheiandu-se, poate totusi prea repede, cu o gluma spusa de Harry Tavitian: „Intrebare la Radio Erevan: Cum se spune corect jazz sau jeazz? Raspuns: La ce?”.
A fost o seara superba, bine plasata intrucat sarbatoarea Nasterii Domnului este aproape, o seara in care m-am simtit extraordinar si am ascultat muzica buna. Felicitari Harry Tavitian si multumesc.

http://iqcor.blogspot.com/2009/12/concert-de-craciun-cu-harry-tavitian.html

Fragmente video din primul concert din seria „Teach Me Tonight” de la ICR, din martie: http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/concert-harry-tavitian-si-invitatii-sai-la-ateneul-roman.html?galerie=video#videos

Interviu pentru TVR Cluj, inregistrare video pe TV-net

Noiembrie 4, 2009

Tavitian - Cserey Frankfurt 30 oct 09 foto Kiki MelkonianDuo Tavitian – Cserey, Frankfurt 30 oct 09 foto Kiki Melkonian

La concertul de la Cluj „Pasi Inainte in ritm de jazz”, ne-am bucurat de sprijin din partea mass-media. Puteti citi mai jos transcrierea interviului pe care l-am dat inainte de concert pentru TVR Cluj si inregistrarea video a concertului, pe TV-net.

„Eu nu pot dovedi că sunt armean, altfel decât cântând cât mai bine” – interviu de Andreea GHIȚĂ (TVR Cluj)

A.G. : Ce v-a determinat să acceptaţi invitaţia la Cluj ?
Harry Tavitian: Pe de o parte, mi-a făcut plăcere să fac acest concert cu percuţionistul Cserey Csaba din Satu Mare, pe de altă parte, este un concert de binefacere organizat de Asociaţia Paşi Înainte, toate încasările fiind donate copiilor din Cluj, care suferă de autism. Ştiu că problema principală a acestor copii este comunicarea cu cei din jur, în timp ce arta pe care o practic eu, jazzul, este o artă a comunicării prin excelenţă. Jazzul înseamnă comunicare atât între interpreţii de pe scenă cât şi cu publicul din sală. Deci îmi dau seama de dramatismul situaţiei acestor copii şi a familiilor şi asta m-a determinat să răspund necondiţionat invitaţiei lansate de Fundaţia Paşi Înainte. În acelaşi timp, întâlnirea cu publicul clujean este o sărbătoare, mai ales că în ultimii ani vin mai rar. În anii 1980 veneam mult mai des, ba chiar unul dintre primele succese din cariera mea de muzician de aproape 40 de ani, a avut loc aici, la Cluj

A.G. : Ce ne puteţi spune despre valenţele armeneşti ale muzicii pe care o compuneţi ?
Harry Tavitian: Eu am o dublă apartenenţă: armean prin naştere, român prin adopţie. Aparţin ambelor culturi, simţindu-mă acasă în ambele tradiţii, cea românească în contextul mai larg, balcanic, şi cea armenească, în context caucazian. Amândouă fiind spaţiile unor mari sinteze între Orient şi Occident, de o parte şi de alta a Mării Negre. Deschise deopotrivă către gândirea occidentului şi miresmele orientului. Am considerat întotdeauna că nu pot rata acest mare dar de la Dumnezeu şi să nu mă inspir pe undeva. De fapt, putem vorbi de o inspiraţie în perioada de început a carierei mele, acum vreo 30 de ani şi mai bine, acum toate aceste influenţe sunt prezente în mod firesc în muzica mea, amestecate cu alte influenţe şi exprimate prin limbajul jazzului. Adică prin creaţia spontană – asta înseamnă jazzul. Motive precum cel al acestei frumoase balade armeneşti (cântă câteva acorduri) fac parfumul creaţiilor mele.

A.G. : O ştiţi de acasă, din copilărie ?
Harry Tavitian: Poate… Nu vă pot preciza când am auzit-o pentru prima oară. Toate acestea deja sunt amestecate în creaţia mea şi cu greu pot să spun că într-o lucrare a mea „de aici şi până aici” e folclor armenesc sau românesc…Toate sunt amestecate pentru că ceea ce fac eu este o sinteză pusă în slujba unui anumit mesaj. La urma urmei, tot ceea ce fac nu este de dragul de a cânta… A fost cândva, la începuturile carierei mele, dar acum cânt pentru a transmite un mesaj publicului care mă ascultă. Nu contează ce. Nu trebuie neapărat ca lumea să înţeleagă acelaşi lucru la care m-am gândit eu făcând acea compoziţie. Înţelegerea depinde de orizontul şi cultura fiecăruia, de tradiţiile şi fundalul fiecărui om în parte. Important este să transmit un mesaj, o idee, un sentiment, o imagine. Atunci consider că ceea ce fac are un rost şi se închide cercul. Finalul îl face cel care mă ascultă timp de cinci minute, o jumătate de oră, o oră, cât durează concertul. Eu las întotdeauna lucrările deschise.

A.G.: Ce înseamnă să fii armean în România ?
Harry Tavitian: Se ştie faptul că din cauza istoriei frământate, armenii au fost nevoiţi să ia calea pribegiei şi azi sunt împrăştiaţi în toată lumea. Aproape în fiecare ţară există o comunitate armeană mai mare sau mai mică. O mare calitate a lor a fost adaptabilitatea la condiţiile locului. Una este să fii armean în România şi cu totul altceva în America sau în Africa. Dar peste tot s-au adaptat foarte bine, înţelegând spiritul locului, faptul că trebuie să respecte tradiţiile locului şi, în acelaşi timp, să şi le păstreze pe ale lor. Din cauza asta peste tot unde am călătorit şi, Slavă Domnului, călătoresc destul de mult, armenii se bucură de respect pentru că în orice ţară se află, au dat şi dau oameni deosebiţi culturii, ştiinţei, sportului… Însă în ultima vreme, acum, aşa cum în muzica mea totul este adunat, topit şi sintetizat din cele două tradiţii armenească şi românească, şi eu însumi încep să mă simt aparţinând ambelor tradiţii şi nu mai simt nevoia să spun că sunt armean sau român. Consider că în condiţiile actuale din lume subiectul acesta e din ce în ce mai sensibil, mai delicat. Cred că sunt inutile gesturile de patriotism exagerat, de tipul „sunt armean” sau „sunt român”. Sunt armeni care consideră că trebuie să respectăm tradiţia armenească, dar sunt şi armeni care, din contră, spun că trebuie să respectăm mai mult tradiţia românească. Alţii spun că trebuie să le respectăm la fel pe amândouă. OK. Dar cred că indiferent de cum vrea, ce vrea, cum consideră fiecare, datoria supremă ţi-o îndeplineşti atunci când îţi respecţi meseria. Eu sunt pianist, dumneavoastră sunteţi redactor. Cu cât îşi face fiecare datoria mai bine, acolo unde este, cu atât îşi face mai bine şi datoria faţă de neamul căruia consideră că îi aparţine. Eu nu pot dovedi mai bine că sunt armean, decât cântând cât mai bine la concerte. Jazzul este o artă a momentului, iar eu încerc să dau maximum în fiecare concert, oriunde ar fi el, la New York, la Cluj sau la Vălenii de Munte. Şi în felul acesta consider că am dat dovadă de patriotism, şi nu mai e nevoie să spun că sunt armean sau român.

http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?care=10715

Inregistrarea video a concertului (autor Dragomir Sângiorzan de la TV-net) aici:
http://www.tv-net.ro/Video-Harry-Tavitian-si-Cserey-Csaba–9-oct-2009+1328

Reportaj de la concertul meu de la ICR, pe TVR

Aprilie 7, 2009

Reportaj de la concertul meu de la Institutul Cultural Roman din 26 martie ’09.

Maine, miercuri 8 aprilie 09 puteti vedea un reportaj de la concert in emisiunea „Convietuiri” de pe TVR1 (ora 16)

http://www.tvr.ro/program.php?c=0&d=4&z=0
Producator – Roxana Amzar Gheorghe

Emisiunea are mai multe rubrici – in program, reportajul este la cea de-a treia rubrica, cea de Muzica.

Concertul a fost primul din seria de concerte intitulate „Teach me Tonight” de la blues la etnojazz cu Harry Tavitian. Acest proiect este realizat in parteneriat cu ICR Bucuresti.

http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/teach-me-tonight-cu-harry-tavitian-de-la-blues-la-etno-jazz-m.html