O scrisoare pierdută

icoana-maicii-domnului-prodromita-2

                                               Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa“ de la Muntele Athos

Azi – 12 iulie – este prăznuită în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa“ de la Muntele Athos. Ea se află în Schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos și este făcătoare de minuni. La Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța se află o copie a icoanei, pictată tot la Muntele Athos și adusă la Constanța cu mare evlavie de către Episcopul Gherontie în anul 1935. Icoana Maicii Domnului, împreună cu alte icoane de la catedrală și întreg interiorul acesteia, au pătimit și ele de pe urma ispitelor mari care dau târcoale, din păcate, Arhiepiscopiei Tomisului.

Icoana Maicii Domnului e acum desfigurată, lipsesc o mulțime de icoane și obiecte de preț iar icoanele și mobilierul rămas sunt mutate din loc, fără a se ține seama de planul inițial al Arhitectului Ioan Mincu.

Așa cum probabil multă lume știe deja, de patru luni protestăm pașnic cu flori în fiecare duminică pe pajiștea de lângă biserica Sfântul Mina din Constanța pentru ocuparea abuzivă a bisericii de către Arhiepiscopia Tomisului și caterisirea fără nici o vină a părintelui nostru duhovnic Nicolae Picu.

Într-una din duminici am primit de la doamna profesoară Maria-Tereza Cojocaru cele de mai jos. Doamna profesoară a locuit lângă Catedrala Sfintii Apostoli Petru și Pavel și a asistat cu tristețe la degradarea interiorului acesteia, în ultimii ani. A considerat că e de datoria dânșii să încerce să facă ceva în apărarea patrimoniului spiritual al Constanței. Așa cum arată mai jos, doamna profesoară s-a adresat mai întâi, încă din 2007 (în 4 rânduri!) Arhiepisopiei Tomisului. A primit un răspuns uluitor, doar la ultima scrisoare, din 2008.  S-a adresat apoi Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Răspunsul l-a primit de la… Patriarhia Română (unde nu scrisese, „având îndoieli asupra eficacității demersului”), prin care i se aducea la cunoștință că scrisoarea sa a fost trimisă spre cercetare… Arhiepiscopiei Tomisului!

Doamna profesoară Maria-Tereza Cojocaru a adăugat un text emoționant în care își exprimă durerea că „aceste inițiative distrugătoare ale Arhiepiscopiei Tomisului lovesc acum și acest centru de spiritualitate – poate cel mai important din Constanța – format în jurul bisericii Sfântul Mina”.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pe noi, păcătoșii!

Memoriul adresat Ministerului Culturii:

Domnule Ministru,

Subsemnata Maria-Tereza Cojocaru, profesor, domiciliată în Constanța, vă aduc la cunoștință următoarele:

    Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța a fost construită între anii 1883-1885, după planurile renumitului arhitect Ioan Mincu, care a proiectat și interiorul: catapeteasma, strane bogat sculptate, candelabre, policandre și sfeșnice, lucrate la Paris, dintr-un aliaj metalic din bronz și alamă.

    Pictura inițială a fost executată de C. D. Mirea și refăcută în frescă, între anii 1959-1961, de celebrul Gheorghe Popescu, ajutat de Niculina Dona Dellavrancea, în stil neo-bizantin, cu o coloratură românească, astfel încât Catedrala era de o eleganță și de un bun gust desăvârșit, iar Icoanele și întregul mobilier canonic erau poziționate astfel încât să întregească unitatea arhitecturală și picturală. Dintre acestea strălucea Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Prodromița, de dimensiuni mari, cu ferecătură din argint, pictată la Durău și adusă „la cererea Ei, exprimată prin vise unor persoane diferite”, la Constanța, „într-un vagon deschis regal, iar prin localitățile pe unde trecea și era coborâtă, era întâmpinată de autoritățile locale cu tot poporul. Ajunsă pe peronul gării Constanța, la ora 2 după-amiază, după două săptămâni de la plecare, în vagonul împodobit cu brazi, din care se auzeau cântările maicilor și ale călugărilor, a fost întâmpinată de Primarul Constanței, de toate autoritățile, de armata Marinei cu lumânări aprinse și toți preoții în odăjdii, cu cădelnițe. În salve de tun și clopote de la toate bisericile, muzica militară a intonat „Tatăl nostru”, iar peste covoarele așternute pe jos până la Catedrală, Icoana a fost condusă, cu slavă deosebită, prin mijlocul poporului cu lumânări aprinse și care arunca cu flori și așezată de Episcopul Gherontie, cu deosebită grijă, la loc de cinste, în fața altarului, astfel încât oricine putea să o vadă de cum intra în biserică”.

    Această minunată Icoană, de o frumusețe dumnezeiască, ocrotioarea Constanței, după ce, în 2008, a fost mutată pentru prima dată de la locul ei în diferite alte zone, mai lăturalnice, din biserică (schimbări pe care, deși nu le-am aprobat, le-am crezut doar conjuncturale) este astăzi desfigurată, căci în martie 2010 a fost ștearsă parțial pictura Feței, atât a Ei cât și a Pruncului, după care s-a încercat o „recondiționare” – probabil pe plan local – total nereușită (menționez că Icoana s-a păstrat, până anul acesta, în condiții optime, fiind protejată de o vitrină de sticlă), astfel încât, în prezent, această Icoană, obiect de patrimoniu, este distrusă iremediabil (ulterior s-a înlocuit și ferecătura), iar alte Icoane au fost luate, acoperite sau repoziționate într-un mod absurd, îngreunându-se și limitându-se accesul credincioșilor la ele.

    Astfel, au dispărut:

– Icoana Sfintei Parascheva,

– Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, din argint filigranat aurit,

– Icoana din argint a Sfinților Auxentie și Simeon Stâlpnicul,

– două Epitafuri mari, lucrate cu fir de argint, înrămate, care se aflau pe perete, de o parte și de alta a intrării,

– altă Icoană a Maicii Domnului, din argint, tot mare,

– Icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din argint,

– Icoana mare a Mântuitorului, din argint, de la iconostas (iconostasul nu mai există, spațiul fiind folosit pentru desfășurarea Ierarhiei vremelnice).

    Au fost repoziționate:

– Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, de dimensiuni mari, din argint, cu ancadrament special, aflate la dreapta și la stânga, în fața intrării, care întâmpinau credincioșii, în locul lor fiind puse două sfeșnice mari ce își aveau locul – foarte bine gândit de arhitectul Mincu – la terminarea stranelor, dar și stranele au fost repoziționate, stricându-se astfel orice unitate stilistică, armonie și rigoare,

– Icoana Sfântului Nicolae, din argint, de dimensiuni mari,

– racla din argint care conține moaștele Sfântului Pantelimon, împreună cu Icoana sa din argint,

– nu mai ai acces la Icoanele Sfântului Mina și Sfintei Filoteia, pentru că spațiul din fața lor este ocupat de două sicrie care conțin câteva falange din moaștele Sfinților Epictet și Astion, iat în firidele din dreapta și din stânga se află, în locul Icoanelor, mici relicve, în racle prea mari, care ocupă prea mult spațiu.

    S-a reușit ca imaginea de ansamblu a interiorului Catedralei să fie de înghesuială și dezordine, față de eleganța și spațialitatea care existau înainte. Mai mult, Catedrala arată în prezent ca un minister, în care adevărata evlavie dispare încet-încet, fiind înlocuită cu ambiții și mărire deșartă.

    Menționez că toți preoții care au slujit în această biserică s-au îngrijit de valorile istorice și patrimoniale ale Catedralei, neînstrăinând nimic din bunurile ce au aparținut acestui mare lăcaș de cult, important monument istoric și emblemă a Constanței.

    Începând cu Preotul Iconom Stavrofor Nicolae Cănănău care a păstorit în epoca cea mai grea a comunismului și totuși, prin strădania lui, a reușit realizarea unicat a picturii bisericii și gospodărirea acestui sfânt lăcaș – fiind de o perfectă verticalitate morală, de o autentică noblețe, de o cultură uriașă – și  terminând cu preotul paroh Picu, care a fost mutat peste noapte la o altă biserică, cănd Catedrala a devenit mănăstire, în 2001, preoții de aici au menținut spiritualitatea acestui spațiu sacru, încărcat de înalt spirit duhovnicesc, virtute și cultură. Astăzi, toate acestea au dispărut, căci nu mai există omul care să sfințească locul, în schimb proliferează „evlavia incultă și opacă”.

    Mai adaug că, atunci când a început desfigurarea Catedralei, în numele multor credincioși, vechi locuitori ai Constanței, am sesizat, în mai multe rânduri, conducerea Arhiepiscopiei: 5 martie 2007, 25 septembrie 2007, 27 noiembrie 2007, 5 mai 2008, primind doar la ultimul memoriu următorul răspuns din partea Vicarului administrativ: „Pentru toate aspectele la care vă referiți este folositor să vă adresați preotului duhovnic în cadrul Tainei Mărturisirii” – ceeace m-a umplut de uimire și suspiciune, căci nu am înțeles de ce aceste probleme de interes public ar constitui o „taină” și de ce nu mi s-a dat nici o explicație teologică sau practică referitoare la cele sesizate (respectiv, dispariția Icoanelor și schimbarea mobilierului canonic), cu atât mai mult cu cât păstrarea tradiției și a canoanelor este însăși esența ortodoxiei.

Maria-Tereza Cojocaru – iulie 2010

La acest memoriu, trimis Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, am primit un răspuns de la Patriarhia Română, Cancelaria Sfântului Sinod, Biroul de sesizări și scrisori (unde nu scrisesem, având îndoieli asupra eficacității demersului), prin care mi se aduce la cunoștință că scrisoarea mea a fost trimisă spre cercetare… Arhiepiscopiei Tomisului!

   De puțin timp au reapărut în Catedrală cele două Icoane ale Mântuitorului și Maicii Domnului, din argint, filigranate (bineînțeles că nu pe vechile amplasamente, unde se vedeau și aveai acces la ele ci în niște locuri întunecoase și foarte greu accesibile), dar a fost scoasă Icoana Sfântului Nicolae, de dimensiuni mari, din argint, iar toate celelalte Icoane menționate în memoriu au rămas tot dispărute.

    Aceste inițiative distrugătoare ale Arhiepiscopiei Tomisului lovesc acum și acest centru de spiritualitate – poate cel mai important din Constanța – format în jurul bisericii Sfântul Mina, de peste 20 de ani și care i se datorează exclusiv părintelui Nicolae Picu, neclintitei sale vocații preoțești, eficacității și rigorii sale în problemele administrative, credinței în valorile umanitare și culturale, implicării sale în problemele credincioșilor, pe care îi cunoștea, îi încuraja, îi apăra și ajuta (copii, tineri, bătrâni, bolnavi sau sănătoși) și, nu în ultimul rând, charismei sale.

    Sper din toată inima ca părintelui Nicolae Picu să i se facă dreptate și să-și recâștige drepturile furate de Arhiepiscopie și conducătorul ei, care, începând acest război, nu a ținut seama decât de interesele sale materiale și nici un pic nu i-a păsat de durerea și dezechilibrul spiritual pe care l-a provocat atâtor mii de credincioși care frecventau această biserică.

Maria-Tereza Cojocaru – 4 iunie 2013

Vom reveni cu date si fotografii selectate din documentele publicate in lucrarea „Catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta 1883 – 2008” (autori Doina Pauleanu si Virgil Coman).

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: