In duo cu „Țunțu” Baciu la Filarmonica din Bacau

La orice gen de spectacol legatura intre sala si scena este foarte importanta. La jazz insa este chiar esentiala, fiindca totul se naste acolo, in fata spectatorilor si impreuna cu ei. Dupa 40 de ani de concerte am ajuns sa simt imediat daca se creeaza sau nu acea legatura miraculoasa cu publicul, care te poarta dincolo de aici si acum. Sunt intrebat de multe ori despre publicul de jazz. Ca la noi ar fi mai putin, ca nu ar fi de calitate… Indiferent ca e vorba de un festival din Occident sau de un concert intr-un orasel fara traditie jazzistica din Romania, oamenii care au deschiderea sufleteasca si libertatea interioara sa vina la concert si se bucure de jazz, seamana intre ei. Si totusi fiecare loc are propria identitate, pe care cei de acolo o aduc cu ei. Am cantat cu „Țunțu” Baciu la doua piane, intai la Iasi si a doua zi la Bacau. Doua orase din Moldova, aparent asemanatoare. Pentru noi insa cele doua concerte au fost, fiecare, deosebit in felul sau. Scriam pe Facebook a doua zi dupa concertul de la Bacau: „Si eu si Ion Baciu jr. ne-am simtit extraordinar aseara la Filarmonica din Bacau datorita calitatii deosebite a publicului. Un sincer aplauz pentru eforturile organizatorilor – Uniunea Armenilor din Romania filiala Bacau si Consiliul Judetean si gazdelor noastre, echipa de la Filarmonica din Bacau. Am cantat pe doua piane de concert foarte bune in frumoasa sala ’Ateneu’ a Filarmonicii ’Mihail Jora’ iar sonorizarea si luminile de scena au fost excelente. Concertul a fost prezentat de Varujan Pambuccian. Multumim tuturor!”

 

Am primit in dar de la Cornel Agop, zurgalai, ca sa ii am la iarna pentru suitele mele de colinde. „Țunțu” Baciu a fost cucerit si el de caldura si ospitalitatea armeneasca de la Bacau si de la Iasi.

Cronica a lui Radu Ciobanu – bolnav de jazz inca din anii ’80, cu o colectie de inregistrari demna de invidiat. Dintr-un fin ascultator, Radu a devenit un rafinat si profund cronicar si comentator (specie pe cale de disparitie, la noi) al  jazzului.

Duel în Duet în Dialog. Epilog

Spectaculoasa înviere a naturii din acest început de primavara a consonat armonios cu evenimentul muzical de mare impact si rafinament desfasurat sub cupola Ateneului bacauan. Într-un fericit parteneriat rodat din precedentele recitaluri, Consiliul Judetean si Filiala Bacau a Uniunii Armenilor din România (UAR) ne-au oferit o reîntîlnire entuziasmata cu doi importanti exponenti ai curentului jazzistic românesc.
Pe deoparte Harry Tavitian, Jazzificatorul publicului bacauan, mic de stat dar avind o barba si (mai ales) o inima mare… debordind de pasiune si energie, campion al experimentului creativ si al expresivitatii muzicii negre, fie ca blues, ragtime, boogie-woogie, a avut un interlocutor de acelasi rang în persoana renumitului Ion Baciu jr.
Cei doi au plasmuit direct sub ochii nostri un dialog fertil, armonios, exemplar, manifestat simultan pe multiple paliere. Este o colaborare stenica între cei doi, apreciata în egala masura de scena jazzistica internationala si-binenteles de cea românesca. Muzicienii au în spate cariere impresionante, validate în multiplele ocazii si formule concertistice.
Harry Tavitian, un alchimist minutios si devotat influentelor folclorice armenesti, asiatice, balcanice, dobrogene si desigur românesti, a conversat muzical si ideatic cu Ion Baciu jr. Acesta din urma a fost multa vreme copilul teribil al distinsului si valorosului dirijor iesean cu acelasi nume, dar mai mult copilul teribil al jazzului nostru. Un lung si fast periplu suedez precum si studiul la Academia Regala de Muzica din Stockholm, colaborari fructuoase cu mari personalitati ale genului, i-au dezvoltat propensiunea clara spre zona armoniilor subtile, delicate, dar de maxima expresivitate, în siajul unicului, inegalabilului, pianist si compozitor Bill Evans.
Evident ca nu a fost vorba de vreun duel pianistic ci de rezonante empatice, elaborate sau spontane.
Prima piesa ,”Étude” a pianistului armean a schitat registrele evolutiei muzicale. Energicul, percutantul tuseu al lui Harry s-a exprimat preponderent in partea stinga si pe centrul claviaturii prin sustinutele linii de walkin’ bass, generind cadente sincopate pline de vigoare si dinamism. Cu gentilete moldava Tuntu si-a estompat prodigioasa virtuozitate, expunind scurte dar de mare efect “comentarii” ludice, complementare, de subtila coloratura, in registrul acut al pianului. Însa rolurile au alternat dinamic cu surprinzatoare “chei” si schimbari de replici muzicale, atit pe parcursul unei piese cit si în economia recitalului, ca o pledoarie vie, elocventa pentru virtutile muzicii de jazz.
Trebuie spus ca Tavitian este o mare autoritate în bluesul autohton, marcat de întilnirea istorica din tinerete cu legendarul Memphis Slim. Calitatiile sale pianistice se exprima deplin în acest gen muzical iar inflexiunile vocale au traire autentica si maxima acuratete. Cele trei bluesuri cîntate de el au ridicat temperatura salii la propriu si la figurat!
Cu mult curaj si profesionalism cei doi si-au asumat cîteva teme ,,clasice’’, de referinta, carora le-au conferit solutii muzicale originale, deosebit de convingatoare. Disponibilitatea spre improvizatie libera, deschisa, a fluidizat si armonizat discursul sonor.
Un moment remarcabil a fost acela în care cei doi au dezvoltat in mijlocul unei piese o parafraza pe teme folclorice românesti. Jazzul este mai mult o chestiune americana si ramine sa speram ca mai marii lumii nu vor amenda aceasta ireverenta, ba chiar o vor pune în valoare!
Compozitia lui Ion Baciu ,”Prayer” a generat un climax profund prin tensionari intense, expresive, gradate cu multa stiinta si rafinament.
Un moment de maxima emotie a fost prilejuit de interpretarea solo a pianistului iesean pe un grupaj binar reprezentativ de standarde. “Quiet Now” si “Groovin’ High” au autentificat sensibilitatea, subtilitatea si cerebralitatea solistului într-un omagiu limpede, înaltator pentru valentele lirice ale marelui Bill Evans. Cum acesta este o piatra de incercare a jazzului modern, cei doi pianisti au gasit noi resurse de elocventa si sensibilitate în tratarea bijuteriei sale componistice ,,Peace, piece”.
Doua mentiuni particulare. Daca relativ recentele incursiuni bacauane ale pianistului armean s-au desfasurat la nivele impresionante, putem totusi decela un anumit crescendo, fiecare aparitie a adaugat carate noi si nebanuite.
Fireste ca aceasta din urma s-a evidentiat printr-o armonie ampla, complexa, de o densa muzicalitate si policromie, la care au contribuit ce doi protagonisti, dar si acustica speciala si pianele de mare calitate, si mai ales reactiile calde, generoase ale publicului numeros.
Desi peste Tuntu s-au asternut niste ani si kilograme, am apreciat zîmbetul juvenil afisat aproape permanent si volubilitatea tehnica relaxata si neostentativa. Adeseori grimase spontane accentuau acorduri, solutii muzicale de efect, precum si bucuria actului muzical.
Aflat în fata comunitatii armene si a liderului ei, Harry a fost parca mai sobru. Poate ca pozitia mea în sala si barba i-au mascat dispozitia ludica! Lasind gluma la o parte este foarte tonic sa întilnesti oameni alesi care se dedica “meseriei” de a oferi splendori sonore vitale, fara mari recompense financiare.
Frecventa prezentelor pe scena Ateneului ne întareste speranta ca jazzul s-a impus ca fenomen captivant si pentru publicul bacauan si sa asteptam alte initiative fericite. Pîna atunci multumim pentru cea abia petrecuta! http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/05/07/duel-in-duet-in-dialog-epilog.html

Comentariu pe Facebook al Mioarei Iacob care patroneaza cochetul Salon de Piane din Bacau: „…la Ateneu a fost o seara magica de jazz… Doua piane “au trait” din plin povestea de dragoste, ura, cearta, pasiune, gelozie, dans, dominare, tandrete, impacare… Toate acestea, in ritmul muzicii, in tandem. Aplauze si multumiri pentru Harry Tavitian si Ion Baciu jr.” http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=299787826769464&id=100002147471986

Harry Tavitian şi Ion Baciu jr, virtuozitate în formă pură Filala locală a Uniunii Armenilor, în colaborare cu Consiliul Judeţean Bacău, a oferit un spectacol de vis pentru iubitorii de jazz şi blues din Bacău. Pe scena Sălii Ateneu au urcat Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. Vreme de oră şi jumătate am fost absorbit într-o altă lume. Cea a muzicii adevărate răsărite din clapele pianelor mânuite cu măiestrie de către cei doi muzicieni. Ar mai fi multe de spus, însă cuvintele sunt prea mărunte pentru a descrie ceea ce înseamnă o reprezentaţie Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. http://fermapolitica.ro/2012/05/05/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-virtuozitate-in-forma-pura/#more-3104

Stire despre concert, cu pareri ale spectatorilor: http://www.impulstv.ro/duel-de-jazz-la-ateneu/    „Spectatorii au venit în număr mare la Ateneu, cu amintirea de anul trecut când Harry Tavitian i-a cucerit cu naturalețea sa”.

Etichete: , , , , , , , ,

Un răspuns to “In duo cu „Țunțu” Baciu la Filarmonica din Bacau”

  1. Alina Says:

    Imi place ce am cititi aici, dar pe cand ceva nou pe acest blog?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: