Luandu-mi ramas bun de la Parintele Avedis Mandalian – Biserica Armeana din Constanta, duminica 25 martie 2012
Parintele Avedis Mandalian, preotul paroh al Bisericii Armene din Constanta timp de 26 de ani, va fi mutat la o alta parohie incepand cu 1 aprilie, impotriva vointei de suflet a credinciosilor. Duminica dansul a tinut ultima slujba la Constanta. Nu credeam ca voi vedea vreodata biserica intreaga plina de oameni cu ochii in lacrimi, unii plangand pur si simplu, altii inabusindu-si cu greu suspinele. Barbati si femei, tineri si batrani, copii privindu-si nedumeriti parintii. Chiar si in aceasta situatie dramatica, totul s-a desfasurat cu multa demnitate, de la preot pana la ultimul enorias. Parintele nostru s-a dovedit si de aceasta data un adevarat slujitor si marturisitor al lui Hristos, indemnand credinciosii sa-l sprijine pe viitorul preot. Viata noastra duhovniceasca este insa grav tulburata. Mi-e teama ca orice alt preot va veni, coeziunea comunitatii noastre va putea fi refacuta cu mare greutate.
In tot timpul slujbei mi s-a derulat in fata ochilor scena cutremuratoare a inmormantarii clopotelor din „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh” al lui Franz Werfel, cand, in 1915, toti locuitorii din valea celor sapte sate armenesti s-au adunat la biserica pentru ultima liturghie dinaintea urcarii pe muntele unde urmau sa opuna rezistenta armata impotriva turcilor: …”Dupa ce se va termina slujba liturghiei, cele doua clopote aveau sa fie coborate din clopotnita, purtate in cadrul unei mari procesiuni pana la cimitir si ingropate acolo”.
Dumnezeu sa ne aiba in paza Lui!
Etichete: Avedis, Biserica Armeana, Constanta, Harry Tavitian, Mandalian, Preot, Sfanta Maria
Harry Tavitian's Blog 
martie 27, 2012 la 4:51 pm |
Un gând bun, într-un moment greu!
Brăila, văzută cu ochii sufletului-
http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/08/in-orasul-cu-salcami.html
martie 27, 2012 la 5:44 pm |
Va multumesc mult! Cu atat mai mult cu cat inainte de a sluji la Constanta Parintele Avedis Mandalian a slujit la Biserica Armeana din Braila.
martie 27, 2012 la 5:45 pm |
Fotografii de la slujba de duminica, aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.399132773432333.103571.100000068428321&type=1
martie 27, 2012 la 6:04 pm |
O nedreptate ce ar trebui anulata ca sa nu mai sufere nimeni,va rog sa fiti tari,Dumnzeu va avea mila.
martie 27, 2012 la 7:24 pm |
Imi pare rau de suferinta comunitarii voastre. E cu atat mai greu cu cat peste grijile zilnice ale poporului nostru trebuie sa induram si ciuntirea sufletului. Ma intreb daca soarta noastra este de a indura la nesfarsit. Chiar sa nu se mai termine de atatea mii de ani ? Oricum ceea ce s-a intamplat de 20 de ani sigur mai garanteaza o suferinta de alte zeci daca nu sute de ani.
As dori sa iau si eu (daca ar fi posibil ) macar o farama din suferinta voastra si sa va fie mai usor.
Nu stiu daca ati remarcat aseara cum Luna a aparut deosebit de frumoasa si stralucitoare si mai mult deasupra ei Luceafarul de o stralucire rar intalnita . Sa fie oare un semn ca nu trebuie sa ne pierdem speranta si ca salvarea nu ne va ocoli intr-un timp greu de definit ?
Cu drag si fiti tari
Augustin
martie 27, 2012 la 8:45 pm |
Nu credeam ca reusesc sa plang la o actiune sau interactiune cu un preot. Nu inteleg nici acum de ce o fac. Parintele Avedis a venit in Constanta cand aveam 10 ani. Asadar, toate amintirile mele legate de Biserica sunt legate 100% de prezenta lui in acea cladire, langa acele icoane, indemnand corul, rostind cuvinte pe care abia le intelegeam (spre rusinea mea). Ce sa inteleg din aceasta mutare cu care am fost „binecuvantati”? Ca ierarhia tipica statului totalitar functioneaza perfect si in „imensa” noastra comunitate. Ca vocile noastre nu conteaza nici macar in ceea ce priveste relatia sacra si directa pe care o avem cu Dumnezeu.
Ce har mai mare ca acela de a-si apropia oamenii poate sa aiba un preot? Ce pacate sunt mai mari ca acest har, incat sa fie nevoie de o asemenea eliminare? Cine castiga, cine pierde?
Nu vreau sa mai intru in acea Biserica. Este goala. Ma abat de la credinta spunand aceste lucruri? Poate. Sunt insa cu sufletul impacat ca nu sunt vinovat de ceea ce simt, si chiar mai mult, un slujitor al Domnului m-a indemnat sa simt astfel, prin surzenia de care a dat dovada in fata strigatelor noastre.
Toata viata am fost mandru ca sunt armean. Acum mai putin, cand vad ce se intampla cu noi. Dumnezeu sa te aiba in paza Parinte, ti-ai slujit Domnul si oamenii cu mare dragoste la Constanta.
martie 28, 2012 la 6:02 am |
Un alt comentariu, scris cu sufletul la fel de trist ca si Arthur, am primit si la albumul cu fotografii, pe Facebook, de la doamna profesoara Arsaluis Gurau: „Mulțumesc Manuela și Harry pentru aceste ultime imagini din Biserica noastră. De acum am rămas mai săraci și mai împuținați sufletește. Chipurile noastre răvășite de o durere cu greu reprimată spun multe: despre tragismul unui destin care ne urmărește încă, despre suferința pe care ne-o adăugăm și singuri la neșansa noastră istorică, despre amărăciunea despărțirii : ‘Partir c’est mourir un peu!'”
martie 28, 2012 la 6:37 am |
http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-exclusiv-jale-la-biserica-armeneasca-din-constanta-enoria-ii-vor-ramane-fara-preot-126282
Articolul integral din ziarul Cuget Liber de azi, aici:
http://www.cugetliber.ro/stiri-cultura-educatie-jale-la-biserica-armeneasca-enoria-ii-raman-fara-preot-126387
martie 28, 2012 la 7:24 am |
Arthur zice mai sus ca ce s-a intamplat Parintelui Mandalian si comunitatii din Constanta tine de faptul ca „ierarhia tipica statului totalitar functioneaza perfect si in “imensa” noastra comunitate”.
Eu sunt om batran si nu pot sa inteleg cum niste persoane care nu au trait pe vremea comunismului sau care nici macar nu au trait in Romania pana acum, se comporta „cu gratie” exact ca in anii ’50!! In septembrie un autocar intreg de armeni din Constanta a mers la Bucuresti ca sa isi apere Preotul. Am asistat crucitzi in Catedrala Armeana de la Bucuresti la un proces tipic stalinist de demascare, facut Parintelui Mandalian, cu intentia de a-l umili.
Am primit zilele astea o hartie de la „centru”. Suntem convocati la o sedinta a Parohiei Constanta, intr-o limba de lemn demna de ultimii ani ai natioal-comunismului ceusist. Citez…: „Veniti sa ne aducem aportul cu seriozitate la lucrarile acestei sedinte unde participarea dumneavoastra va duce la construirea unui viitor luminos al comunitatii parohiale armene”. Adica dupa ce din motive imaginare un preot care ne-a slujit cu devotament 26 de ani e „mutat” (sa fie „rotatia cadrelor”?), eu sa „imi aduc aportul la construirea unui viitor luminos”?? Slava Domnului traim intr-o tara ortodoxa si sunt destule biserici romanesti unde suntem iubiti si respectati. Eu unul, ca si multi alti armeni din Constanta, pe la Biserica Armeana (deocamdata) nu mai calc. Pana nu se face curatenie ca sa iasa duhul comunisto-kaghebist, urat mirositor. Sfantul Apostol Pavel spune, „lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh”. Nu port vrajmasie celor care acum sunt ispititi de acest duh, dar nici nu ma pot face partas lor. Din cate declara Harry azi in ziarul „Cuget Liber”, inteleg ca si el o sa faca la fel. Tare rau imi pare Harry, draga ca in „Peninsula” nu va mai rasuna toaca ta si clopotele si nu o sa te mai aud cantand armeneste in cor. Poate ce s-a intamplat e un semn de la Dumnezeu ca noi, armenii de la Constanta, tinem deja de o lume apusa. Dar sunt sigur ca Domnul ne va avea in paza Lui.
martie 28, 2012 la 1:14 pm |
Sangele meu nu este armean insa sufletul, in pare parte …este. Si eu am plans si inca o fac de cate ori imi arunc gandul spre Parintele Avedis. Nedreptatea mi se pare atat de mare incat nu pot sa nu ma gandesc la faptul ca, poate n-au fost destule voci care s-o strige, sau poate din dorinta de se pastra intr-un registru al decentei si demnitatii, vocile n-au fost destul de vehemente. Sigur, este minunat ca a primit o placheta de multumire, este minunat ca unii enoriasi ii plang plecarea, sufera sau spun cuvinte minunate despre Parintele Avedis. Nimic din toate acestea nu cred ca atarna semnificativ fata de tragismul exilarii sale. Nu cred ca era lipsa de demnitate daca toate familiile de armeni din Constanta se uneau si protestau sustinut in fata acestei imense nedreptati, nu cred ca era lipsa de demnitate daca armenii din Bucuresti ( multi cu rude in Constanta) le-ar fi sustinut protestul. Din pacate, prea putine voci .. restul resemnare, lacrimi, iar pe alocuri… (fie-mi iertat) chiar indiferenta. Noi vom continua sa-l asteptam in casele si sufletele noastre cu paine, apa si sare.
martie 28, 2012 la 7:57 pm |
Comentariu pus – probabil din greseala – la postarea mea anterioara, despre Johnny (il copiez si aici)
Joan spune:
martie 28, 2012 la 11:50 am | Răspunde modifică
Nu sunt armean.
Din pacate,am litigii cu Parohia Armeana din Bucuresti,nascute ,de asemenea,dintr-o schimbare nefericita: Parintele Baronian a fost inlocuit de preotul Paul Jan Bogdan,care nu mai respecta vechile intelegeri.
Situatia creata m-a fortat sa lecturez ,,Statutul,, Bisericii Armene din Romania. desi textul il favorizeaza pe actualul vicar Parohial,care ,probabil,l-a si intocmit, va sfatuiesc sa-l studiati,fiind un document public,pe care-l gasiti pe site-ul Ministerului Culturii…
Acolo este ancorat un principiu clar,democratic :comunitatea religioasa este aceea care isi alege preotul si comitetul parohial. Uzati de dreptul Dumneavoastra de a decide,inainte de a
cauta cauza in alta parte,invocand motive obscure.
Nu face bine unei comunitati religioase,oricare ar fi aceea,sa aiba convingerea unei nedreptati,care rupe legatura de incredere intre preot si enorias,lasand loc unei tristeti ,obligandu-te sa eviti chiar locul unde mergi cu sufletul deschis,fara banuiala : biserica!
martie 29, 2012 la 3:46 pm |
V-am ascultat si admirat modul de a trai prin muzica…Cei dintre noi,care au talent,chemare,se bucura de iubirea si admiratia noastra !
Trecand in planul vietii cotidiene,chiar nu inteleg si nu sunt de acord cu modul vaicaros,lamentabil, in care acceptati schimbarea preotului,care a devenit ,in cei 26 ani,duhovnicul,prietenul si sprijinul celor care-i cauta sfatul,intelegerea.
Credinta chiar merita o lupta !
Repet mesajul,poate nu am fost clar: Statutul Organic al Bisericii Armene din Romania nu permite luarea unei decizii,fara consultarea membrilor sai. Acestia ,daca au drept de vot, fiind inscrisi drept cotizanti ai bisercii,decid daca un preot poate sau nu sa slujeasca in Parohia lor…daca doresc sa-l schimbe,etc..etc..
Nici macar Episcopul Armenilor din Romania nu poate fi numit fara votul reprezentantilor credinciosilor armeni .
Credinciosii sunt biserica si nu preotii care-i slujesc.
Reprezentantii de la Bucuresti,care iau decizii,sunt doi :
Episcopul,proaspat ales de reprezentantii Dumneavoastra , si preotul vicar Paul Bogdan. Acestia sunt obligati sa consulte enoriasii,sa ii informeze si sa supuna aprobarii orice decizie majora.
Discutati cu ei, discutati cu ceilalti armeni din Romania,si dati-le un avertisment :veti solicita convocarea adunarii generale a enoriasilor si-i veti trimite la plimbare . Adica vor deveni someri !
martie 29, 2012 la 9:09 pm |
Domnule Tavitian, mă mir că lăsați asemenea comentarii să apară în pagina dumneavoastră. Faceți acest lucru probabil pentru că nu îl cunoașteți pe Joan. Se pare că nici pe mine nu mă cunoașteți. Joan este patronul unei firme care are astăzu proces cu Parohia Bisericii Armene din București și este disperat pentru faptul că va avea de plătit aproximativ 60.000 de euro pentru că ocupă un teren(vecinătatea casei Ana Melic) al BISERICII fără a plăti chirie. Trebuie să spun că acel contract de închiriere care i-a dat acestui domn posibilitatea de a ocupa acel pământ a fost semnat de către parohie și o altă firmă înainte de ”schimbarea nefericită” a parohului de București.
Domnul Joan trebuie să știe că NICIODATĂ nu voi accepta ”vechi înțelegeri” prin care BISERICA pierde 800 de mp în centrul Bucureștiului.
Nici poliția, nici relații vieneze predecembriste, nici banii domniei sale, nici ”presiunile internetistice” nici antipatia unuia sau a altuia nu vor putea să mă abată din datoria mea față de Biserică.
În ceea ce privește ”Statutul de funcționare al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România”, într-adevăr există și este în vigoare.
martie 30, 2012 la 6:37 am |
Intr-adevar, nu stiam de aceasta ispita care va tulbura. Greu de razbit, mai ales ca BISERICA e adunarea credinciosilor uniti in duhul dragostei jertfelnice unul pentru altul, condusi de Domnul nostru Iisus Hristos spre Imparatia cea Cereasca.
La Evanghelia dupa Marcu, Mantuitorul spune: „De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre”.
Eu am mare incredere in Sfantul Mina, care este de mare ajutor in caz de nedreptati, procese (scrie la Acatistul Sfantului ca e „lumina celor pagubiti, caderea celor rapitori, vadirea viclesugului tainuit, aflarea aurului rapit”). Sfantul nu doreste rautatile oamenilor si ii povatuieste a vietui in unire si in dragoste. Doamne ajuta!
martie 30, 2012 la 5:31 pm |
Alte mesaje de pe Facebook:
Iuliana Ghidu „O mare pierdere pentru comunitatea crestinilor din Constanta. Postul acesta a venit cu incercari mari. Dumnezeu sa va ajute, Parinte Avedis si sa va ocroteasca ca sa mangaiati, in continuare, si alti credinciosi cu lumina harului lui Hristos!”
Sorina Asan Un om deosebit, un suflet mare. Nu pot sa vad Biserica Armeneasca fara domnia sa la altar…
aprilie 2, 2012 la 7:27 am |
„Deportarea şi masacrarea sunt mai uşor de suportat pentru că exilatul şi muribundul rămân sub paza Cerului, însă fudulia şi necredinţa ne-au îndepărtat pe noi de ocrotirea lui Dumnezeu. Dacă ai credinţă, pierderea celor iubiţi, a averilor, sănătăţii se repară de Tatăl Cel bogat în toate. Odată ce eşti sub ocrotirea lui Dumnezeu, nimeni nu va mai putea să te ia din mâna Lui. Copiii mei, multe necazuri veţi avea însă mergeţi cu gândurile, vorbele şi faptele sub paza Domnului Cel Atotputernic” Episcopul Eunic Abahuny despre Genocid (Ararat nr.5/ 2001)
Multumesc tuturor pentru mesajele din zilele acestea. Pentru mine, pentru comunitatea armeana si pentru Parintele si familia sa, au insemnat foarte mult.
Patimile si Invierea Mantuitorului sa ne fie spre ajutor, cu putere sfiintitoare.
aprilie 12, 2013 la 8:37 pm |
[…] și despărțit de turma pe care o păstorise cu dragoste timp de 26 de ani. Din pricini imaginare. https://harrytavitian.wordpress.com/2012/03/27/la-mutarea-parintelui-nostru-avedis/ Din duminica în care ne-am despărțit de părintele Mandalian, nu am mai putut intra în biserica […]