La mutarea Parintelui nostru Avedis

Luandu-mi ramas bun de la Parintele Avedis Mandalian – Biserica Armeana din Constanta, duminica 25 martie 2012

Parintele Avedis Mandalian, preotul paroh al Bisericii Armene din Constanta timp de 26 de ani, va fi mutat la o alta parohie incepand cu 1 aprilie, impotriva vointei de suflet a credinciosilor. Duminica dansul a tinut ultima slujba la Constanta. Nu credeam ca voi vedea vreodata biserica intreaga plina de oameni cu ochii in lacrimi, unii plangand pur si simplu, altii inabusindu-si cu greu suspinele. Barbati si femei, tineri si batrani, copii privindu-si nedumeriti parintii. Chiar si in aceasta situatie dramatica, totul s-a desfasurat cu multa demnitate, de la preot pana la ultimul enorias. Parintele nostru s-a dovedit si de aceasta data un adevarat slujitor si marturisitor al lui Hristos, indemnand credinciosii sa-l sprijine pe viitorul preot. Viata noastra duhovniceasca este insa grav tulburata. Mi-e teama ca orice alt preot va veni, coeziunea comunitatii noastre va putea fi refacuta cu mare greutate.

In tot timpul slujbei mi s-a derulat in fata ochilor scena cutremuratoare a inmormantarii clopotelor din „Cele 40 de zile de pe Musa Dagh” al lui Franz Werfel, cand, in 1915, toti locuitorii din valea celor sapte sate armenesti s-au adunat la biserica pentru ultima liturghie dinaintea urcarii pe muntele unde urmau sa opuna rezistenta armata impotriva turcilor: …”Dupa ce se va termina slujba liturghiei, cele doua clopote aveau sa fie coborate din clopotnita, purtate in cadrul unei mari procesiuni pana la cimitir si ingropate acolo”.

Dumnezeu sa ne aiba in paza Lui!

La 6 luni de la plecarea lui Johnny

Cu Johnny Raducanu la Festivalul de la Costinesti, august 1985 Foto Radu Caulea. Albumul complet cu fotografii-document pentru acei ani il puteti vedea aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.2127014330075.2104113.1087424817&type=3

Maine se implinesc 6 luni de cand Johnny ne-a parasit. Azi am facut o slujba la Biserica Armeana din Constanta in amintirea parintilor mei Agop si Mariam (amandoi au murit in luna martie). Am pomenit si toate rudele plecate la Domnul (pe fratele meu, pe bunici, pe unchi si matusi). La pomelnic, alaturi de sirul numelor armenesti, am pus si numele de botez al lui Johnny: „Raducan”. Dincolo de legatura noastra sufleteasca, Johnny, brailean fiind, copilarise cu romani, greci, turci, evrei si, bineinteles, armeni. In Braila a fost o comunitate armeana importanta, exista inca o biserica foarte frumoasa.

In anii ’80 cand am inceput sa organizez concerte in Constanta, pe Johnny l-am invitat inca de la primul concert (1982) si bineinteles ca ne-a fost oaspete, acasa. Din prima clipa s-a inteles extraordinar cu maica-mea. Privindu-i (si auzindu-i) cum sporovaiau si sorbeau puternic, impreuna, cafeaua din farfurioara (era un adevarat ritual), simteai cum reinvia parfumul Brailei si Constantei de alta-data, la Portile Orientului. Sunt sigur ca sufletele lor s-au bucurat si azi, impreuna, in lumina.

Johnny si-a dorit foarte mult sa-l sarbatorim la cei 80 de ani pe care i-ar fi implinit pe 1 decembrie. Timpul nu a mai avut rabdare si a plecat dintre noi in septembrie. In seara de 30 noiembrie, la concertul pe care l-am avut la Constanta, l-am serbat si noi in felul nostru: prin cuvintele lui Sorin Antohi, prieten drag si pentru mine si pentru Johnny si prin piesa lui Johhny, „Tandarica”, pe care am cantat-o impreuna cu Corneliu Stroe. Puteti vedea acest moment in inregistrarea emisiunii ”arTV” de la TV Neptun: http://www.ntvonline.ro/emisiuni/artv/galerie-video/536