Ajunul Craciunului armenesc

Nasterea si Botezul Domnului – miniaturi armenesti, sec. 13-14

Dupa ce am sarbatorit Craciunul romanesc si Anul nou, iata-ne ajunsi in Ajunul Craciunului armenesc. Armenii praznuiesc Nasterea odata cu Botezul Domnului pe 6 ianuarie, din motivele pe care le-am scris aici: https://harrytavitian.wordpress.com/2007/01/05/craciunul-armenesc-2/

In aceasta seara va fi Sfanta Liturghie a Ajunului de Craciun. In biserica va rasuna si colindul “Avedis” (“Vestea cea buna a Nasterii Mantuitorului”). In vremea comunismului obiceiul colindatului la armeni nu se mai practica. Dupa ’90 am inceput sa intreb batranii si am reusit sa reconstitui vechiul colind si chiar sa facem un grup de colindatori. Imi amintesc cu mare emotie bucuria batranilor care ne primeau cu lacrimi in ochi. Aceeasi emotie o simt de fiecare data cand, in suita de colinde “Christmas Cantata” pe care o fac in perioada sarbatorilor, cant “Avedis”-ul, pe care il puteti asculta aici in varianta de pe CD-ul “Birth”: http://www.trilulilu.ro/artemie/62bb2f8b4f9145

Iar daca in public sunt multi armeni – asa cum s-a intamplat si in decembrie, la concertul de la Filarmonica Pitesti, e ceva aparte.

De Craciun daruim si primim daruri. Ce dar mai frumos mi-as putea dori dupa atata colindat decat niste cuvinte cum sunt cele de mai jos:

– Harry Tavitian la Piteşti – blog „Pasarea Cetii” (al poetului Ion Toma Ionescu) http://pasareacetii.blogspot.com/2011/12/harry-tavitian-la-pitesti.html

Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite de care ţi-este legat trupul bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar cu puterea lui Dumnezeu. E atăt de aproape Crăciunul…

Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte aseară pe scenă, într-un spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian, botezându-l Noe al sunetelor. Am simţit că voi fi martorul unui miracol.

Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul imens ca o corabie, am ştiut că după ce s-au retras apele, corabia lui a rămas proptită pe stănci undeva pe un vârf de munte. Soarele arzător a înviat vegetaţia pe grohotişuri, păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute.

Doar atunci, după ce s-a închinat, a deschis zăvorul la fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele.

A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei de alamă şi tălăngi, să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute.

Armonizând un amalgam de teme vechi armeneşti, balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din care s-a născut jazzul , izbucnind apoi dramatic în bucuria colindelor, Harry Tavitian ne-a deschis sufletul mohorât de vremi, oferindu-i clipe luminoase de sărbătoare şi artă.

Mulţumim bravi armeni că ne-aţi adus aminte de Romania noastră.

– Blog Incertitudini http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/12/o-sa-ploua.html

Auzisem că ar fi concertat de câteva ori la Club Hush, nimic altceva.

„Noe, mă Noe, Ia vino până la gard să-ți spun o vorbă …”

Așa  l-a invitat Varujan  Pambuccian pe Harry Tavitian. 

Și el a venit!

Armean prin naștere, român prin adopție, Noe sau Sisif – cum l-a numit prezentatorul –  laolaltă și separat – cărându-și povara pasiunii până sus de tot, revărsând-o de la înălțimea trăirii arzând, către noi, pământenii.

Un fenomen! Deloc sofisticat, suflet pe clape, mângâiate în ritmul lumii, cu toate ale ei,  cadențe imposibil de prins în cuvinte, susur, șoapte, triluri, povești în poveste, iubiri pierdute și regăsite, clopoței, ieri și astăzi în tonuri îngerești, colinde vechi, armenești și românești, în armonii moderne, blues arhaic și nou, departe și aproape, într-o fascinantă curgere, public amuțit, dezlănțuit într-o clipă, în picioare, toată sala!

Cine a spus că jazzul este doar pentru elite?

– Noe al sunetelor (Cronica de Adrian Simeanu)
Aşa l-a numit, inspirat, deputatul Pambuccian, în prezentare. Şi zău că n-a greşit. Căci Harry adună de mulţi ani încoa’ crâmpeie sonore de pretutindeni, le trece prin sensibilitatea sa creatoare, le plămădeşte pân’ le nimereşte precum îşi doreşte şi le dăruieşte. Cu evlavia celui pentru care muzica-i un sanctuar. Are un simţ improvizatoric brici, ritmu’ colcăie-ntrânsul ş-un foc lăuntric nu-i dă pace defel, ţâşnind în juru-i, incandescent. Astfel fu vineri, pe sară, când poposi la Piteşti. Adus, mulţumim, de armeni. Dornici să-şi pună şi pe aci cultura-n valoare, bine-venit şi pe merit. Sperăm să continue treaba frecvent, că sigur au ce-arăta. Tavitian făcând safteaua, să zicem. E mare şi tare pe clape, mai dă şi din gură sau zurgălăi, armonios copios, încât nu l-ai lăsa să plece deloc de pe scenă. Jazzul fiind pentru el un motiv. Să caute muzica prin orice colţuri de lume. Să strângă teme celebre ori nu şi să le-ntoarcă chipeşe-n plus. E virtuoz, creativ, original în destul şi cu impact unanim. Eu i-am propus să vie degrabă-ndărăt, într-un concert cu a noastră jună orchestră. Va fi de muncă, nu spun, da’ va ieşi triumfal. Că are varii resurse şi poate duce genul înspre simfonic, ireproşabil. Va reflecta, a promis, şi va decide cumva…
Închei încântat şi-afirm răspicat: „Wave Marimba Quartet”, Cristian Sandu, Viniciu Moroianu şi Harry Tavitian fură oferta a mai de soi în patru luni duse din stagiunea în curs. Dea Domnu’ ca ea să sporească necontenit…
Argeşul, 20 dec 2011 http://issuu.com/arges/docs/s748 – Sagetatorul nr 748

Concertul de la Pitesti a fost organizat de Filiala Uniunii Armenilor condusa de domnul profesor Eduard Asadurian (caruia ii multumesc pentru toate eforturile, la fel si bunei noastre prietene, Ines Budan). Gazda deosebita si partener de nadejde la organizare a fost Filarmonica Pitesti. Domnul director Jean Dumitrascu: firesc, modestie, caldura sufletesca si nu in ultimul rand, profesionalism. Prin eforturi supraomenesti dansul alaturi de colegii din Filarmonica au reusit ca in cei 4 ani de functionare sa faca adevarate miracole. In conditiile din ce in ce mai vitrege din ultimii ani in care alte orchestre simfonice (cum este de exemplu cea din Constanta) s-au desfiintat, Filarmonica din Pitesti a reusit sa mearga mai departe, chiar daca nu are o sala proprie – concertele se tin in Sala Casei de Cultura a Sindicatelor (parca induhovnicita si ea sub vraja muzicii). Oglinda acestor eforturi e publicul de foarte buna calitate pe care au reusit sa-l formeze (lucru pe care l-am simtit si la concertul meu).  

Fotografii foarte bune de la concert, aici:

http://felixcuceanu.blogspot.com/2011/12/recital-harry-tavitian.html

Cu ocazia concertului de la Pitesti am ajuns si in ziarul Cancan: http://www.cancan.ro/actualitate/intern/harry-tavitian-are-drept-mc-un-deputat-198859.html

Au dreptate si chiar mai mult decat atat: Varujan e recidivist – a facut-o prima oara in 1999 la Bucuresti, la Sala Radio, cand am lansat albumul Axis Mundi al formatiei mele Orient Express si de mai multe ori, de atunci pana acum.
Compatriotilor mei armeni, Shnorhavor Nor Dari iev Surp Dznunt!

4 Răspunsuri to “Ajunul Craciunului armenesc”

  1. aurel gherghel Says:

    O seara linistita, meritata de poporul tau si de tine, unul dintre cei mai mari armeni ai Romaniei!

  2. Fotografia tăcerii | Teologie pentru azi Says:

    […] armenesc jazzizat și două icoane armenești de la Harry […]

  3. incertitudini Says:

    La mulți ani, cu sănătate!
    Mă bucur că prin dumneavoastră am descoperit acel strop de frumusețe, rar întâlnită!

  4. incertitudini Says:

    O legendă a jazzului
    De o viaţă de om, Harry Tavitian îşi construieşte,
    cu migală şi cu un inimaginabil talent, o carieră de
    muzician afl at la răspântia dintre sound-ul ancestral al
    folclorului balcanic şi, desigur, armenesc şi avangarda fenomenului numit JAZZ. Pentru a defi ni explozia
    provocată de Harry Tavitian în elitista lume a acestui
    gen muzical, pentru a contabiliza succesele sale de pe mai
    toate meridianele, nu ne-ar ajunge spaţiul a cel puţin trei
    numere ale acestei reviste. E destul să spunem că numele
    muzicianului a devenit, peste tot pe unde a electrizat
    sălile de concert, un sinonim al valorii. E , deasemenea,
    destul să spunem că discurile lui se vând ca pâinea
    caldă şi că, în ţară, cei care-l iubesc pe formidabilul
    show-man regretă prea lungile sale turnee prin ţări
    lumii, unde, întotdeauna, este mai apreciat, poate, decât
    acasă. În acest context, trebuie să spun că, într-adevăr, se
    întâmplă destule cazuri în care un om extrem de valoros
    să nu intre ca atare în mentalul tău şi al altora, tocmai
    pentru că l-ai văzut de multe ori, pentru că îl ştii aproape
    şi a intrat în reperele tale cotidiene.
    Tocmai de aceea trebuie salutată reparaţia morală
    pe care edilii Constanţei i-au făcut-o, în seara Sfântului
    Andrei, omului de cultură Harry Tavitian, conferindu-i
    titlul de Cetăţean de onoare al Cetăţii. Chiar şi acest act
    a fost făcut public într-o manieră mai puţin obişnuită. În
    locul discursurilor, Harry şi un grup de apropiaţi au oferit
    un adevărat regal pe scena Tetrului „Oleg Dannovski”.
    Împreună cu fenomenalul saxofonist Anatoly Vapirov,
    Cornelizu Stroe, Delia Pavlovici şi Aida Tavitian, sutele de
    oameni care au umplut sala până la refuz au intrat într-o
    dimensiune celestă, care s-a petrecut, parcă, sub bagheta
    unui maestru vrăjitor. Am înţeles, atunci, că Harry Tavitian
    nu este numai cetăţean de onoare al Constanţei, ci şi al
    Europei şi al lumii.
    George Caranfi l
    Marginalii la festival Joi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: