A trecut si vara (4)…

Foto Florin Andreescu http://www.florinandreescu.com/ caruia ii multumesc

Concertul de la Valeni a fost o adevarata sarbatoare a prieteniei intru jazz. Asa cum povesteam in anuntul pentru concert https://harrytavitian.wordpress.com/2010/08/12/poezie-si-jazz-la-valenii-de-munte-trialog-harry-tavitian-mircea-dinescu-si-adam-puslojic/ de Mircea ma leaga o veche prietenie. Atmosfera de la concert a fost extraordinara. M-a impresionat calitatea publicului – majoritatea spectatorilor au fost din Valeni, intelectuali dar si oamneni simpli, de toate varstele. S-au adaugat invitati de la cursurile Universitatii Nicolae Iorga, atat din Romania cat si romani dinafara granitelor. Si, cum spuneam ca a fost o sarbatoare a prieteniei, trebuie sa adaug ca au venit special pentru concert prieteni din Constanta, Brasov, Ploiesti, Fagaras, Bucuresti. Sala s-a dovedit si de aceasta data neincapatoare, desi au mai fost adaugate cateva zeci de scaune. S-a stat si in picioare iar tinerii au stat pe scarile salii.

Domnul profesor Vasilescu mi-a facut si de aceasta data bucuria de a scrie o cronica a concertului:

Din nou înfloresc bucurii în AMFITEATRUL MUZICAL…

„În verdele Văleni, pe prispa albă…”

Iată, a trecut un an! A sosit lumina sărbătorii creştine de Sfânta Maria. Pe platoul din piaţa oraşului se instalează comédii, bărcuţe, tarabe colorate. În parcul recent inaugurat se aude zumzetul pregătirilor. Alături, în clădirea Casei de Cultură, personalul pregăteşte, sub atenta consiliere a dnei. Iulia Mărgăritescu, găzduirea Cursurilor de Vară ale Universităţii Populare „Nicolae Iorga”. În tăcere, cu migală, cu respect pentru uriaşa personalitate a Cărturarului românilor, care aici a gândit şi a scris opere fundamentale pentru cultura română şi universală. Soseşte, frumos tipărit, programul cursurilor, şi aflăm că miercuri 18 august se va desfăşura un „Dialog al Artelor”, prin strădania omului minunat şi artistului de excepţie, pianistul Harry Tavitian. Invitatul său de onoare este poetul Mircea Dinescu. Pretutindeni, freamătul aşteptării.

Sala este plină. Au venit, alături de fraţii noştri din teritoriile vecine României – invitaţi la Universitate – şi elevi, studenţi, profesori, toţi însetaţi de bucuria frumosului artistic. Se deschide cortina! Instrumentele tavitiene se află la locul lor. Aşteaptă întâlnirea cu mâinile vrăjite. În dreapta scenei stau, aparent cuminţi, revoltate discret şi înţelepte, cărţile semnate de Mircea Dinescu. Apar „actorii”. Începe ritualul, căci dialogul dintre Muzică şi Poezie a avut statutul unui ritual.

Ce au „văzut”, ce au „auzit” spectatorii?

Tavitian ne-a introdus în atmosfera filmului mut, când ecranul era acompaniat de un jazzman interpretând scurte piese adecvate filonului narativ. Ne-a invitat apoi în orizontul folclorului balcanic, ilustrat prin „Rapsodia” sa, înflorind de ritmurile dansurilor noastre populare. Dinescu a citit câteva „cântece de vârstă” din volumul de început („Invocaţie nimănui” – 1971), remarcabil prin elegiile sentimentale de îndrăzneaţă noutate imagistică. Aerul trist, mascat de revolta juvenilă din tonul poetului, a fost argumentat de câteva cântece vechi armeneşti, dintre care a strălucit „Sub mărul înflorit”, cu ecouri care tresar şi în volumul „Elegii de când eram mai tânăr” – 1973. Poetul a conspectat pentru public motivele lirice din „Proprietarul de poduri” – 1976. Dinescu îţi citeşte textele cu grija de a le ocroti polenul metaforic şi pare uimit, fericit, de a le reîntâlni, peste ani, frumuseţea imaginilor. Aceeaşi trăire lăuntrică la Tavitian în „Capriciile pentru jazz”, compoziţii proprii de o migăloasă şlefuire ritmică. Între aceste „capricii” şi „Nocturnele pentru jazz”, Mircea Dinescu ne-a propus câteva texte ilustrând „spaima care ne doboară”. A fost un contrast de efect între unduirea leneşă a claviaturilor nocturne şi tremurul silabelor nervoase. S-a evocat urmărirea lui Tavitian la Constanţa, în ipostază de terorist, pe când, în ziua de Crăciun 1989, transporta un vas de sarmale confundat cu un obuz, spre socrii săi. Poetul a comentat evoluţia sa spre o poezie mai direct socială, „irascibilă şi chiar agresiv-politică” (Nicolae Manolescu) din „Moartea citeşte ziarul” – 1990. Un scurt popas în orizontul textelor din ciclul „O beţie cu Marx” – 1996, ni l-a arătat pe tribunul de la „Academia Caţavencu” cu pathosul, sarcasmul şi consecvenţa convingerilor sale. Îndemnul „Desfiinţaţi instituţiile de tristeţe!” a însemnat o invitaţie la întâlnirea cu tot ce este senin şi frumos. Cum zice Iorga: „Veselia omului e ca mirosul florilor: ea nu se înalţă din suflete veştede!” Sunt imperative iubite care s-au armonizat cu fiorul catifelat al muzicii lui Chopin… S-a înţeles că lumea actuală, cu tehnologia agresivă, cu natura strivită de proliferarea civilizaţiei materiale, are nevoie de vraja orfică a unui blues (Trăia în Tesalia, un cântăreţ pe nume Orfeu!…).

Cursanţii Universităţii şi publicul de la Văleni au mulţumit prin aplauze repetate, celor doi maeştrii care ne-au încântat. O ţară în care are loc un asemenea dialog între cele dintâi arte – Muzica şi Poezia – devine mai frumoasă, demnă şi puternică, având conştiinţa şi mândria valorilor ei.

Prof. Nicolae Vasilescu (Colegiul „Nicolae Iorga”), Vălenii de Munte – 20 august 2010

Am primit si pe guestbook cuvintele de mai jos, scrise imediat dupa concert:

Va multumim pentru ca ati adus in orasul marelui Iorga jazz-ul si ati deschis inimile valenarilor spre aceasta minunata muzica. Va aseptam cu noi lectii de jazz. Cu respect, Ruxandra Calinoiu (http://www.harrytavitian.ro/guestr.htm )

La sfarsitul concertului Mircea mi-a daruit o mostra din „Vinul lui Dinescu”. Eu i-am dat o sticla din celebrul cognac armenesc „Ararat” ( http://www.armenian-distribution.ro/)

Etichete: Casa de Cultura, concert, Harry Tavitian, jazz, Mircea Dinescu, Universitatea Iorga, Valenii de Munte