A trecut si vara (3)…

Primul concert de asta-vara a fost la Praga, cu formatia mea Orient Express (foto: www.9bran.cz).

„Harry Tavitian este un exemplu perfect al convieţuirii dintre doua entităţi aparent opuse: avangarda şi traditionalismul” (Lucian Ştefănescu, Radio Europa Libera, Praga).

M-am bucurat sa-l revad pe Lucian Stefanescu si sa stam de vorba in tihna, la Praga.

http://www.europalibera.org/audio/audio/274896.html (aici puteti asculta interviu pe care mi l-a luat Lucian)

De ani buni, Lucian lucreaza la Praga la Radio Europa Libera. A reusit sa pastreze pasiunea pentru jazz pe care i-o stiu din anii ’80 de la concertele mele de la Cluj si de la Festivalurile de la Sibiu si, desi la Praga, a tinut aproape de jazzul romanesc incercand sa-l promoveze in emisiuni. Sufletist incurabil, a fost autorul comemorarii a 30 de ani de la moartea lui Cornel Chiriac (acum 5 ani), unde m-a invitat sa fac un recital la patru maini cu Johnny Raducanu.

http://www.europalibera.org/soundslide/765.html – foto & muzica din concert (slideshow de Lucian Stefanescu)

Pavel Chalupa, directorul Festivalului culturii ceho-germane-evreiesti „9 Porti” de la Praga: „Festivalul a fost initiat in anul 2000 si numele lui vine de la titlul unui roman al lui Jiri Mordechai Langer, in care acesta descrie trairile mistice avute in timpul unei calatorii catre tarimul evreilor hasizi. Ne-am inspirat din opera acestui autor pentru ca el a avut curajul sa se intoarca la radicinile ortodoxismului evreiesc, si la fel ca el am dorit sa ne intoarcem la traditii, la origini, dar nu neaparat la ortodoxie, ci la acele traditii frumoase ale culturii ceho-germano-evreiesti, la acele momente cind aceasta cultura inca nu pierduse componenta evreiasca si germana.

Lucian Stefanescu: Tema editiei a 11-a este Romania? De ce?
Pavel Chalupa: Impulsul principal a fost acela ca regizorul muzical al festivalului, Jan Schneider, a venit cu ideea sa-l invitam pe Harry Tavitian. Plecand de aici ne-am gindit ca la urma urmei de ce n-am dedica o editie intreaga a festivalului nostru culturii evreiesti din Romania. Si dupa ce am inceput sa studiez aceasta cultura am descoperit ca este fantastica si  avem de unde alege”.

Desi nu sunt evreu ci armean, prezenta mea si a Orient Express-ului la Festivalul de la Praga nu a fost intamplatoare. Foarte multa lume mi-a spus ca in muzica Orient Express-ului sunt ecouri de muzica evreiasca.

Mi-a placut foarte mult ceea ce spunea criticul Dac C. Mihailescu in emisiunea „Inapoi la Argument” despre cele doua cartiere bucurestene, armenesc si evreiesc, care pe vremuri se invecinau: „Intr-o parte erau  armenii care dadeau o culoare si un ce mustos, amestecul ala de cafea, de aur, toata orfevraria lor si dincolo evreii, subtili, cu afacaceri in care totul se leaga pe dedesupt… acea alogenie stralucitoare”. Horia Roman Patapievici adauga ca orasul modern romanesc e prin natura lui cosmopolit. Elementele minoritare au patruns cu greu la tara.  La oras cei de alte etnii dadeau „structura culturala, sufleteasca. Asta face parte in mod esential  din creuzetul romanesc, asa a crescut modernitatea romaneasca”. Orient Express-ul este parca o oglinda a orasului romanesc de inceput de secol 20. Suntem un amestec de etnii: romana, saseasca, armeana, evreiasca, svaba, tiganesca, lipoveneasca, maghiara. Cand am inchegat Orient Express-ul am facut-o pe afinitati muzicale si de-abia apoi ne-am dat seama de acest amalgam. Muzica evreaisca, la randul ei o muzica urbana, a preluat elemente din toate muzicile traditionale balcanice cu care a venit in contact.

Despre muzica Orient Express-ului spuneam in interviul de la Europa Libera ca: „la fel ca batrinul tren care pleca din Paris si ajungea la Constantinopol, trecind prin cateva focare culturale ale Europei, noi traversam toate aceste culturi,  centrindu-ne pe spatiul romanesc plasat in context balcanic, dar cu deschidere in ambele sensuri, spre vest si spre est. Mircea Eliade atribuia spatiului romanesc dimensiunea de sinteza intre Orient si Occient. Si noi, ca atare, avem privirile deschise si inspre gandirea Occidentului si inspre mistica si miresmele Orientului. De asemenea muzica noastra este o pendulare continua intre cele doua stravechi spatii spirituale de la stinga si dreapta Pontului Euxin, spatiul balcanic si cel caucazian”. (fragment din interviul de la Europa Libera, de care pomeneam mai sus)

Intr-o discutie cu scriitorul Nicolae Manolescu, acum 11 ani, in emisiunea PRO TV – „Profesiunea mea, cultura” spuneam ca noi, de fapt, reprezentăm preluarea folclorului în muzica urbană. Majoritatea temelor noastre sunt creaţii ale noastre în spirit folcloric. Corpul principal al unei piese de jazz este improvizaţia, creaţia spontană, iar la noi aceste improvizaţii vin să întregească felul în care noi gândim preluarea folclorului în muzica noastră. Aşa cum jazzul însuşi a supravieţuit în cursul existenţei sale de un secol împrumutând permanent elemente din alte muzici, din alte arte, la fel, iată, acum, folclorul devine o inspiraţie pentru noi muzicienii de jazz şi până la urmă cercul se închide, asta devenind un mijloc de supravieţuire pentru folclorul însuşi. Noi nu facem acest jazz cu influenţe folclorice ca pe o modă. Pentru fiecare dintre noi folclorul este un mijloc de trăire. Fiecare dintre noi are, la rândul său, un mod personal de abordare a folclorului, iar noi ne-am apropiat de el în mod natural. Jazzul însuşi a apărut acum 100 de ani ca o formă de folclor: o creaţie orală, spontană, s-a transmis prin viu grai, creat de nişte oameni care nu prea ştiau multă carte, devenind o expresie a libertăţii. Folclorul, la rândul lui, este dintotdeauna, prin definiţie, un fenomen spontan, creat in deplina libertate, dintr-o plăcere de a-l face. Toate astea, la noi, se întâlnesc in intentia noastra de a imbina jazzul cu traditia balcanilor.