George si bunica

Altarul Bisericii Armene din Constanta. Prima zi de Paste. Anul acesta.

Cand o dadeam in bara rau de tot, mama imi spunea: «Gandeste-te ca mai exista si moarte pe lumea asta».

Dupa turneul din martie, m-am odihnit cateva zile la Valeni. Am ajuns acasa, la Constanta, in Sambata lui Lazar. Floriile, Saptamana Patimilor cu slujbele de la biserica. Invierea si Saptamana Luminata. Si apoi, ca un traznet, vestea moartii lui George.

http://mugurgrosu.blogspot.com/2010/04/george.html

http://vakulovski.livejournal.com/106671.html

http://uhitto.wordpress.com/2010/04/11/erotica-la-taclale-in-memoriam-george-vasilievici/

http://alteratura.blogspot.com/2010/04/sa-sa-mi-dau-o-palma-doua-un-cap-de.html

http://vklvsk.blogspot.com/2010/04/george-vasilevici-1978.html

In sambata din Saptamana Luminata, George n-a mai avut rabdare. A plecat inante de Duminica Tomii, inainte de intaia innoire a Invierii, inainte de ziua a opta. S-a grabit spre vesnicie.

Mugur Grosu, Aurel Cogealac, Cornelia Untilov, Gili Mocanu, Mire, Stefan Caraman, Sorin Dinco, Marius Parlogea, Mircea Tuglea, Ileana Baja… generatia lui George. Cu indrazneala, cu libertatea, framantarile, intrebarile, cu cautarile lor. De fiecare data, la vernisajele sau la lansarile lor de carte pe care le faceam cu bucurie la clubul nostru de jazz, acum 10-15 ani, ma regaseam in ei. Eu, la varsta lor, ei, la fel si cu totul altfel. Mi-au daruit foarte mult. Stiam ca le va fi mult mai greu decat imi fusese mie.

Intamplator sau nu, in ultimii ani m-am apropiat sufleteste si de altii din grupul lor de prieteni:  Mihail si Alexandru Vakulovsky, Miki Vieru… Cu Miki m-am intalnit in martie, la concertul de la Oradea si mi-a luat un interviu. Nu ne gandeam ca o sa ne revedem asa curand, ca sa-l petrecem pe George, care se saturase sa fie in galceava cu el si cu lumea.

Miki Vieru: Care ar fi gâlceava artistului  Harry Tavitian cu lumea?

HT: Acum că mă apropii şi eu de 60 de ani, peste doi ani, ştii cu timpul începe să îţi vină o înţelepciune, oricât de bou ai fi tu cu viaţa ta, vârsta îţi aduce o oarecare gândire bună acumulată de toţi anii din spate. Îţi dai seama şi începi să râzi de cum te băteai de cum te luptai şi pentru ce? Şi la 60-70 le vezi ca pe nişte prostii. Vorbeai şi îţi dai seama că 80% din tot ce ai trăncănit puteai să laşi deoparte. Încet-încet încep să intru şi eu în etapa asta şi văd toate tâmpeniile şi bălăriile pe care le făceam. Îmi dau seama ce o să simt spre 70 de ani. Singurul lucru pe care vreau să îl simt este cum coboară de la Dumnezeu inspiraţia. Am avut câteva momente în care am simţit cum coboară în suflet. Toată lumea ştie de inspiraţie, dar cum vine, cum se manifestă, în ce mod, care e mecanismul. Acesta e un mister şi nici nu e bine să te gândeşti. Îmi doresc această inspiraţie. Câtă tehnică am îmi ajunge dar să am inspiraţie şi ceva de spus. Că e un sentiment, că e imagine. Publicul meu nu este obligat să înţeleagă ce am spus eu într-o piesă sau alta. El trebuie să îşi imagineze ce le trebuie lor să înţeleagă. Câteodată mi se spune şi rămân perplex de ce au putut să înţeleagă ei, în cel mai frumos sens cu putinţă şi de care eu habar nu aveam. Asta îmi doresc şi dragoste.

Dumnezeu i-a daruit lui George inspiratie. Apoi el a cautat-o, zdrobindu-se pe sine, pana dincolo de sine. Cuvintele indurerate de pe bloguri sunt dragoste.

Luni am fost sa-l petrecem pe George. Era pe sfert armean. Tanti Silvia, bunica lui armeanca, era nelipsita de la biserica. Parca o vad cu cata bucurie imi spunea acum cativa ani “pe George il primeste in Uniunea Scriitorilor”. Acum era impietrita de durere. Dupa ce sicriul lui George fusese acoperit de lespezile de piatra, parintele Mandalian o imbratisase cu mare durere in suflet pe tanti Silvia. L-am ascultat de multe ori pe parintele nostru slujind slujba pentru cei adormiti. Parca niciodata nu a fost asa de sfasietoare cantarea, ca luni, pentru George. Acum cateva ore mi-a dat telefon parintele. Tanti Silvia a murit azi de dimineata. Desi era inca in putere, nu a putut trece peste  pierderea lui George. Diseara o sa cantam iar “Hochehanchisd”-ul, slujba pentru linistea sufletului celor adormiti. De data asta, fara tanti Silvia. Dar pentru ea.

“Multmilostive Stapane,  miluieste sufletele adormitilor nostri in Ierusalimul ceresc, in corturile ingerilor, acolo unde Enoh si Ilie se afla imbatraniti in chip de porumbel” (din rugaciunea « Hochehanchisd »).

In Saptamana Patimilor am cantat cu tanti Silvia “Sourp Asdvadz” (“Sfinte Dumnezeule”): http://www.youtube.com/watch?v=OPLakAscHgU&feature=related

Etichete:

4 Răspunsuri to “George si bunica”

  1. Dan Iancu Says:

    O Doamne…

  2. harrytavitian Says:

    Ultimul numar al revistei online „Tiuk” – cel de vara, i-a dedicat lui George Vasilievici una din sectiuni:
    http://www.tiuk.reea.net/index.php?option=com_content&view=article&id=944

  3. harrytavitian Says:

    Alexandru Vakulovski despre ultimul roman al lui George: „Viseptol”: http://vklvsk.blogspot.ro/2012/02/viseptol-holocaustul-lui-george.html

  4. Trei ani fara George. George Vasilievici | Constanteanul.com Says:

    […]   Harry Tavitian’s Blog 2010 […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: