Făgăraş şi Târgu Mureş

Inregistrarea partii a doua a concertului de la Ateneul Roman, cea in duo cu percutionistul Cserey Csaba e inca disponibila pe pagina TVR:

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?id=Concert%20de%20Colinde%20la%20Ateneu#

Ecouri dupa concertele de la Fagaras si Targu Mures:

Bucurii mici şi dese

,,Măi, dacă nu veneam să văd asta, nici nu ştiam ce pierd! Bine că am fost de faţă!’’. Nu vi s-a întâmplat ca, după ce aţi trăit o emoţie puternică, pricinuită de un eveniment artistic, solemn sau pur şi simplu omenesc la care aţi fost parte, să exclamaţi aşa? Mie mi s-a întâmplat de multe ori. De şi mai multe ori, am ratat asemenea acte, evenimente, reuşite. Din motive obiective, de program sau subiective, de…comoditate. Apoi, am aflat din gura altor martori oculari ce am pierdut. Am spus ,,Păcat!’’ şi mi-am promis ca data viitoare să nu mai ratez o asemenea ocazie. Ocazie de a-mi bucura sufletul, de a alunga rutina şi monotonia, de a-mi încărca bateriile, de a simţi, fie şi pentru câteva clipe, minute, ore, că sunt părtaş la ceva, dacă nu irepetabil, măcar memorabil.

Un astfel de moment l-am trăit duminică seara, în Cover Club, la concertul lui Harry Tavitian. Un concert nu poate fi povestit. Un concert, ca şi un meci de fotbal, nu poate fi savurat pe deplin decât pe viu, lângă scenă sau lângă gazon, în freamătul tribunei. La televizor sau pe DVD nu mai e acelaşi lucru. Se pot povesti în schimb reacţii, trăiri, sentimente pe care ţi le dă acel concert, acel artist. Iar sentimentul meu a fost unul de imensă bucurie, de preaplin sufletesc. Pentru că am avut norocul şi inspiraţia de a fi ATUNCI, ACOLO. Şi am văzut la lucru un artist excepţional, un virtuoz plin de inspiraţie şi umor, de energie şi sensibilitate, deopotrivă. Auzisem de Harry Tavitian, ştiam…cu ce se ocupă, dar nimic nu se compară cu o experienţă live. Trebuia să fi văzut feţele transfigurate de încântare ale celor prezenţi! Sau uralele la finalul fiecărei piese! Sau aplauzele asistenţei, în picioare! Ar fi fost mai elocvente decât orice comentariu! Şi din nou mi-am spus ,,Ce fraier aş fi fost să pierd asta! Bine că am fost aici!’’

Ce tot vreau eu să spun, de la începutul acestui articol şi nu am spus clar, în cuvinte. Oameni buni, nu ezitaţi atunci când vi se oferă asemenea ocazii de a vă bucura sufletul. Nu vă căutaţi scuze pentru a absenta de la ele! Faceţi pe dracu-n patru, lăsaţi-le naibii de alte obligaţii, faceţi o modificare în program şi nu pierdeţi asemenea ocazii! Pentru că sunt excepţionale şi sunt atât de RARE! Trăim într-un oraş mic şi astfel de evenimente nu ne răsfaţă prea des. Poate fi un concert, un film, o expoziţie sau poate fi doar o discuţie cu prieteni dragi, la un pahar de vin fiert.

Asemenea ocazii nu trebuie scăpate. Pentru că aceste mici bucurii ne fac viaţa mai suportabilă şi pe noi mai buni. Aşa cred eu. Nu trebuie să lăsăm blazarea şi rutina să ne ucidă! Viaţa e atât de scurtă! Iar dacă despre fericire se spune că nu e un sentiment de durată, ei bine eu, duminică seara, la Cover Club, pentru două ore, m-am simţit fericit. Şi aşa fericit, am scris aceste rânduri. (Dan Ciocoiu, Buna ziua Fagaras, 22 Decembrie 2009) http://www.bzf.ro/bucurii-mici-si-dese.html/comment-page-1#comment-947

Povesti despre jazz cu Harry Tavitian

Pianistul Harry Tavitian, cel mai apreciat jazzman român, împreuna cu percutionistul Cserey Csaba au onorat târgumuresenii cu prezenta si cu talentul pentru a treia oara în ultimii doi ani. 21 decembrie 1989 – ziua în care Harry Tavitian avea programate doua concerte la Palatul Culturii din Târgu-Mures, concerte amanate de focuri, de revolutie. Dupa exact 20 de ani, 21 decembrie 2009 – ziua în care Harry Tavitian s-a întors la Târgu-Mures si a concertat în Jazz’n’ Blues Club. „Îmi amintesc privirea omului ce a venit la noi si ne-a spus ca ceva nu miroase bine; lacrimile varsate la plecare, când auzeam din gara focuri de arme; cum nu stiam daca-i un vis urât sau chiar se întâmpla”, îsi amintea, cu voce tare, Harry Tavitian în timpul concertului.
O incursiune în istoria jazz-ului atât prin vorbe cât si prin sunet; despre cum s-a nascut bluesul, apoi jazz-ul, despre urmasii sclavilor negri din Ameica de Sud ce cântau worksong-uri care s-au transformat în blues, apoi în jazz, au trecut oceanul si au ajuns la urechile europenilor… au trecut pe jub gloante si au ajuns la noi. Un concert de nedescris iar daca m-as chinui sa vi-l explic ar fi în zadar. Vibratiile au ajuns la destinatie dupa ce au dansat mai mult de doua ore deasupra publicului prea cald. „Ati fost si sunteti un public extraordinar. Ma bucur sa constat ca publicul târgumuresean si calitatea lui a ramas aceeasi ca-n anii ’80 când veneam an de an, cu drag, la Târgu-Mures”, a marturisit Harry Tavitian.
O tema simpla lipita de improvizatii ce curgeau pe aceeasi linie, doi muzicieni extraordinari ce au reusit sa intre subtil în sufletele târgumuresenilor prezenti luni seara în Jazz’n’Blues Club. (Cristina GÂNJ, Cotidianul “Zi de Zi” – Targu Mures; 06 ianuarie 2010)

http://www.zi-de-zi.ro/detalii-articol/article/8c0476bccf/52245/pointer/1.html

Fotografii din concertul de la Targu Mures:

http://www.zi-de-zi.ro/index.php?id=1126&gal_id=679&gal_page=2&no_cache=1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: