Concertul de Craciun de la Ateneu – video pe net! si o alta cronica

Daniela Bezerian & Harry Tavitian inainte de concertul „Roots” dedicat bluesului (Institutul Cultural Roman – noiembrie 2009)

O lecţie de jazz cu maestrul Harry Tavitian

A scrie despre maestrul Harry Tavitian este o onoare, dar a scrie despre PRIETENUL Harry Tavitian este infinit mai greu.

Am avut privilegiul de a-l cunoaşte pe distinsul maestru cu ocazia penultimului spectacol susţinut la Institutul Cultural Român, cînd visul meu din adolescenţă a devenit realitate.

Atunci mi-a fost dat să întîlnesc un om de o modestie aparte, înzestrat cu un umor nespus de fin şi am asistat – cu multă emoţie în suflet – la ultimele pregătiri dinaintea spectacolului.

Însă mult mai frumoasă a fost ultima lecţie de jazz, ale cărei acorduri miraculoase au învăluit sufletele tuturor celor prezenţi la Ateneul Român, în seara zilei de 19 decembrie 2009.

Într-o splendidă înlănţuire a notelor muzicale, publicul auditor a fost martorul discret al superbului „duel” dintre cele două piane, la care doi „rivali”, dar şi doi inseparbili prieteni – Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. – s-au luat la întrecere, armonizînd cu o măiestrie de nedescris cele mai delicate partituri jazzistice clasice sau contemporane.

Surpriza serii a venit în a doua parte a spectacolului, cînd Harry Tavitian, împreună cu percuţionistul Cserey Csaba, au dăruit publicului cel mai frumos cadou de Crăciun: BIRTH – A CHRISTMAS CANTATA.

Un  maraton  jazzistic  de  o rară frumuseţe, în care vechi colinde romîneşti – unele culese de Harry Tavitian din colecţia lui Bela Bartok – s-au împletit cu cîntece armeneşti şi negro spirituals într-o îngemănare perfectă, creînd un tablou de iarnă cum doar în poveştile de odinioară se mai întîlnesc.

Am închis ochii încet şi m-am lăsat purtată pe aripile melodiilor cristaline, rememorînd o foarte dragă imagine din trecut:  eu, cocoţată vitejeşte pe o săniuţă magică, pe care mama mea o trăgea sus, sus, pe dealul din faţa bisericii Creţulescu, de  unde  ulterior mi-am dat drumul la vale, aterizînd „strategic” într-un colosal om-de-zăpadă, al cărui trup precar s-a năruit peste mine, acoperindu-mă complet !

A fost o seară cu adevărat feerică, mai ales că afară reîncepuse să ningă.

Dacă vreţi să redeveniţi o clipă copii, dacă vreţi să retrăiţi acele clipe dulci ale „zăpezilor de altădată”, vă sfătuiesc să ascultaţi BIRTH (Naşterea) în inegalabila interpretare a maestrului Harry Tavitian şi să vă lăsaţi inima şi sufletul cuprinse de pace, linişte şi armonie.

Daniela   BEZERIAN

Concertul se poate vedea online (nu stiu pentru cat timp!…) pe pagina TVR la adresa:

http://www.tvr.ro/inregistrari.php?id=Concert%20de%20Colinde%20la%20Ateneu

Tavitian la TVR si cronici dupa concertul de la Ateneu

Foto Aurelian Stroe

Marti 29 decembrie ora 23.20 TVR Cultural – Inregistrarea partii a doua a concertului de la Ateneul Roman (Harry Tavitian – pian & Cserey Csaba – percutie: „Christmas Cantata”) Realizator Doru Ionescu

Emisiunea de marti va fi reluata miercuri spre joi noaptea, la ora 2.05, tot pe TVR Cultural.

Tot miercuri spre joi – 30 spre 31dec – inregistrarea va fi reluata si pe TVR International care poate fi urmarit si online, de la 0.30 – ora Romaniei, la adresa:  http://www.tvr.ro/live_exclusiv.php

Miercuri 30 dec ora 16 pe TVR 1, la emisiunea „Convietuiri” retrospectiva programului de 6 concerte al ICR  „Teach Me Tonight” cu Harry Tavitian si invitatii sai. Realizator Carmen Stefanescu; producator TV Roxana Gheorghe

Observatorul Cultural – cronica a concertului de la Ateneu, de Roxana Nicolaescu

MUZICĂ. Învăţăturile lui Harry Tavitian despre iubire

Harry Tavitian este un artist care a făcut muzică indiferent de regim, nu ca o modalitate de a transcende o realitate mult prea greu de suportat, ci ca un mod de viaţă. Nu mică mi-a fost mirarea cînd, din poveştile armeanului, am aflat de festivalul anual de jazz de la Costineşti, un adevărat Woodstock autohton, unde iubitori de jazz şi de muzică în general, din toată ţara, se întîlneau în fiecare vară şi se bucurau de libertatea pe care le-o oferea jazzul. De cele mai multe ori sărbătoreau şi ziua lui Harry, care coincidea cu finalul festivalului, spre dis-perarea securiştilor adunaţi ghem să supravegheze mulţimea. Cîntarea lor de jazz nu era o metodă de disidenţă, era pur şi simplu o manifestare care a avut întotdeauna norocul să fie puţin înţeleasă de „neiniţiaţi“ şi, de aceea, puţin „luată la ochi“. Oamenii de vîrsta mea ar trebui să ştie lucrurile acestea şi să ducă vorba mai departe: în vremea lui Ceauşescu, se cînta blues şi jazz, muzici născute din suferinţă şi dorinţa de libertate. Ele poartă o semnificaţie frumoasă: dragostea şi libertatea interioară nu sînt tributare nici unui regim. Jazzul şi comunismul au fost două realităţi paralele care, prefer să cred, nu s-au întîlnit niciodată. Harry este dovada vie că am dreptate.

La 20 de ani de la revoluţie, la Ateneul Român, Harry, împreună cu prietenii săi, îşi încheie serialul care a debutat în martie anul acesta. Teach me tonight, organizat de Institutul Cultural Român, a fost o călătorie prin universul jazzului, de la blues, la etno-jazz, o acţiune introspectivă în viaţa şi experienţa muzicală a lui Harry, o adunare laolaltă a unei panoplii de jazzmani care pot scrie din voce şi mîini o istorie a jazzului. În sala unde, cu mai puţin de o săptămînă în urmă, Dan Puric propovăduia unei săli arhipline de-spre iubire, Harry Tavitian, Ion Baciu jr. şi Cserey Csaba au urcat pe scenă pentru a întregi acest sentiment.

Ion Baciu jr. nu mai cîntase niciodată cu Harry Tavitian pe scena autohtonă. Însă, de fiecare dată cînd cîntă împreună, cum mărturiseşte şi Harry, se întîlnesc două stiluri pianistice diferite: Harry este mai mult un Thelonious Monk, Ion Baciu Jr. merge pe linia lui Bill Evans. Deschiderea concertului de la Ateneu a marcat întîlnirea dintre feeling-ul lui Harry şi precizia şi limpezimea şcolii suedeze din degetele lui Ion Baciu jr. Au cîntat compoziţii proprii, iar vocea puternică şi melancolică a lui Harry a instaurat definitiv the feeling of the blues cu Cry me a river, pentru ca pianele lor să explodeze atunci cînd „s-au duelat“ în improvizaţii pe cea mai clasică dintre temele de jazz, „Take five“. Starea de bine era deja instalată. Nimeni din sala aceea plină ochi nu se aştepta să plece acasă în mai puţin de două ore, iar Tavitian şi invitaţii săi nu au niciodată obiceiul să dezamăgească nişte prieteni vechi, indiferent că sînt români sau de alte naţii.

A doua parte a serii a prilejuit o revedere: Harry Tavitian şi Cserey Csaba sînt deja un cuplu consacrat pe scenă, chimia muzicală dintre ei este binecuvîntată, iar spiritul ludic al lui Csabcsy reuşeşte întotdeauna să răcorească plăcut dramatismul muzical al lui Tavitian. La sfîrşitul lui 2008, au elaborat împreună Christmas cantata, un album de colinde româneşti arhaice, unele dintre ele culese de Béla Bartók, altele armeneşti şi din tradiţia bizantină, dar şi cîteva piese cunoscute sub numele de Afro-American negro spirituals, o serie de cîntece religioase care stau, de altfel, la originea jazzului.

Recunosc, în momentul în care secuiul cu alura masivă şi blîndă se instaurează la tobe, capăt un sentiment de linişte şi siguranţă, de familiaritate cu muzica şi de întoarcere acasă. Cserey Csaba este, probabil, cea mai naturală (şi mai rară) apariţie pe care a dat-o scena românească – şi este departe de mine gîndul de a formula judecăţi de valoare. Sînt pur subiectivă. Tobele sînt a doua lui natură, aceasta şi pentru că este un talent înnăscut, autodidact şi altruist. Bate la tobe din toată fiinţa lui, poate din acest motiv el şi cu Harry se iubesc atît de tare şi transmit şi publicului starea de plinătate a iubirii. Muzica le curge prin artere şi cred că aceasta este lecţia de suflet pe care Harry a predat-o pe parcursul acestui serial, Teach me tonight: jazzul nu se învaţă; se simte, la fel ca iubirea.

Alergăm prea mult şi prea repede, cîteodată uităm de ce, facem sex, şi nu dragoste, pentru că este mai scurt, trăim în mod regulat pentru a avea şi numai din snobism întru a fi. Nu ne cere nimeni să ne schimbăm modul de viaţă sau să ne căim pentru ce sîntem, doar că, din cînd în cînd, ar fi frumos să dăm televizoarele mai încet, să ne scoatem căştile din urechi şi să ne deschidem simţurile înspre puţinele personaje care încă mai trăiesc autentic. Feliz Navidad, Joyeux Nöel, Merry Christmas şi Buon Natale, Harry! Eşti binevenit în casele noastre!

http://www.observatorcultural.ro/MUZICA.-Invataturile-lui-Harry-Tavitian-despre-iubire*articleID_23004-articles_details.html

Cronica a lui Serban, pe blogul sau:

Anuntam  aici publicand un comunicat de presa ca pe data de 19 decembrie va avea loc ultimul concert din seria „Teach me tonight cu Harry Tavitian”.
Concertul a avut loc intr-adevar, la Ateneul Roman, intr-o atmosfera intima umpluta de muzica buna.
Seara a inceput in acorduri de jazz, alaturi de neobositul si inegalabilul Harry Tavitian si de invitatul sau Ion Baciu jr., un virtuos pianist al carui stil pare desprins din muzica de concert. Ambii au interpretat melodii atat din repertoriul international cat si compozitii proprii tinand publicul cu rasuflarea taiata. Minutele s-au scurs repede, asa cum trece orice lucru care iti place si prima parte a concertului a luat sfarsit, urmand ca dupa o scurta pauza, sa inceapa a doua parte a serii muzicale.
Al doilea invitat al lui Harry Tavitian, a fost percutionistul Cserey Csaba care a inceput a doua parte a concertului pe ritm (desi este destul de impropriu spus) de toaca, pentru ca mai apoi, sa treaca printr-o arie extinsa de ritmuri folosind toate instrumentele cu care venise.
In partea a doua, dedicata colindelor (adaptate excelent), sala s-a animat si mai mult, oamenii tinand ritmul, aplaudand, pe acordurile melodiilor „John the revelator” sau „When the saints go marching in”. Din nou, ca si la concertul anterior, momentele amuzante nu au fost neglijate. Unul dintre ele a fost acela in care Cserey Csaba a folosit o ratusca pentru a scoate niste sunete hazlii, ca acompaniament pentru o melodie.
Finalul a fost unul reusit, totul incheiandu-se, poate totusi prea repede, cu o gluma spusa de Harry Tavitian: „Intrebare la Radio Erevan: Cum se spune corect jazz sau jeazz? Raspuns: La ce?”.
A fost o seara superba, bine plasata intrucat sarbatoarea Nasterii Domnului este aproape, o seara in care m-am simtit extraordinar si am ascultat muzica buna. Felicitari Harry Tavitian si multumesc.

http://iqcor.blogspot.com/2009/12/concert-de-craciun-cu-harry-tavitian.html

Fragmente video din primul concert din seria „Teach Me Tonight” de la ICR, din martie: http://www.icr.ro/bucuresti/evenimente/concert-harry-tavitian-si-invitatii-sai-la-ateneul-roman.html?galerie=video#videos

Diseara, concert Tavitian – Cserey la Targu Mures

Acum 20 de ani, pe 21 decembrie 1989, aveam concert la Filarmonica din Targu Mures…

Detalii despre istoria de atunci si acum, in articolul lui Alin Zaharie din cotidianul muresean „Zi de zi”:

http://zi-de-zi.reea-hosting.ro/detalii-articol/article/4dc2f3a6be/52063.html

Diseara, concert de Craciun Tavitian – Csaba la CoverClub Fagaras

Gazda noastra: Viorel Morarescu

Un interviu cu Viorel despre ce se intampla in acest sfarsit de saptamana la CoverClub, puteti citi aici:

http://www.bzf.ro/nu-vreau-sa-mai-aud-ca-in-fagaras-nu-se-intampla-nimic.html

Duel pianistic Ion Baciu jr. – Harry Tavitian, la Ateneu

La probele de sunet, pe scena salii Radioului austriac, Viena 2007  Fotografia e facuta de Emilian Tantana – unul din prietenii nostri „vinovati” de intalnirea de la Viena

Ion Baciu Jr.:  „Harry?  E un bun balcanic”.

Harry Tavitian: „Ion Baciu jr. este un maestru al armoniei, cu un feeling de jazz deosebit”.

Cu „Ţunţu” Baciu  mai cantasem „la patru maini” in jam-sessionuri prin festivaluri, în anii 80, până să plece el din ţară. Ne-am reintalnit la doua piane, de-abia in 2007 la Festivalul de la Viena.

Noi doi avem stiluri pianistice complet diferite – eu pe linia lui Thelonious Monk, Ion Baciu jr. pe linia lui Bill Evans. Cand am pornit acest proiect am avut nevoie de mult curaj. Acum pot spune ca aceasta intalnire a contrastelor a fost deosebit de stimulatoare pentru amandoi. Ne bucurăm să putem prezenta si in Romania aceasta formula inedita.

Aici https://harrytavitian.wordpress.com/2007/09/05/1984/ am postat atunci o fotografie de la jam-sessionul din 1984 de la Sibiu (la chitara bas cu Johnny Raducanu!)  si am povestit cum am pregatit recitalul de la Viena… Acum Ţunţu e pe drum, vine cu masina din Suedia, o sa treaca pe la Iasi sa ia un pian electric, ca sa putem repeta putin, pentru Ateneu.

„Nu puţini sînt aceia care şi-ar dori un dialog jazzistic între Ion Baciu jr. şi Harry pe o scenă ieşeană”. (Florin Cântec, istoric – Revista Dialog – Iaşi, decembrie 1984) Uite cum le randuieste Dumnezeu! visul fanilor români de jazz de acum 25 de ani devine realitate; pe scena Ateneului.

Compozitorul Dumitru Capoianu scria in 1986: Fără să ai în buzunar rezolvate „rebusurile” armoniei clasice, fără să fi dezlegat „cuvintele încrucişate” ale tehnicii variaţionale, fără să fi frecventat cu asiduitate anagramele formelor muzicale, ale construcţiei sonore, ale discursului muzical e greu de crezut că poţi face paşi înainte. Ca dovadă, ascultaţi-i acum pe unii ca Ion Baciu jr şi pe mereu altul şi în acelaşi timp el însuşi întotdeauna Harry Tavitian.

Concertul din 2007 a fost aşteptat cu deosebit interes de publicul de jazz austriac: „Harry Tavitian, un pianist cu totul deosebit, unul din initiatorii Noului Jazz est-european, va cânta cu renumitul pianist Ion Baciu.” (Reinhard Seifert – compozitor, Austria)

Ecouri după concertul de la Viena:

Au urmat alti doi muzicieni de orientari stilistice diferite: avangarda si blues in cazul lui Harry Tavitian, lirism si sensibilitate poetica la Ion Baciu jr. Initiativele melodico-ritmice i-au aparţinut in special primului, iar cele armonice mai curand celui de-al doilea. (Virgil Mihaiu, critic de jazz)

Concertul din aceasta seara a fost unul fantastic. A doua jumatate a concertului a fost foarte, foarte interesanta – un dialog muzical de exceptie intre Harry Tavitian si Ion Baciu jr. Pe Tavitian nu l-am mai auzit niciodata cu un repertoriu atat de american si de aceea prestatia lui a fost extrem de interesanta. Un dialog muzical perfect al celor doi muzicieni diferiti. (Eva Pernes – manager cultural, Austria)

Excelenta ideea de a-i reuni pe acesti muzicieni, deoarece sunt artisti care au demonstrat ca muzica, acest limbaj universal, creeaza legaturi remarcabile. (Harald Albrecht – jurnalist muzical, Austria)

Ion Baciu jr. (n. 1959, Iaşi). E absolvent al conservatorul din Iasi. De la debut, din 1977 pana in 1987 a participat la majoritatea festivalurilor din tara, in formule proprii, apoi in formatia saxofonistului Dan Mandrila.  In 1987 a parasit Romania, luind-o de la capat in Suedia, unde a  a absovit Academia Regala de Muzica din Stockolm şi a devenit un nume cunoscut publicului de jazz suedez cantand alaturi de numeroase nume consacrate ale jazzului din Suedia. A făcut parte din Norrbotten Big Band, formatie cu care a avut ocazia sa cante cu mari muzicieni ai lumii cum sunt Toots Thielemans, Bob Brookmeyer, Palle Danielsson si altii. Cu Palle Danielsson a colaborat ulterior in formatii restranse, avandu-l ca oaspete si in Romania.
Incepand cu 2002 Ion Baciu jr revine tot mai des pe scena romaneasca si reprezentand nu de putine ori jazzul romanesc peste hotare in evenimente promovate de Institutul Cultural Roman. In 2008 fondeaza cvintetul Ion Baciu jr, din care fac parte trei muzicieni suedezi si unul din Austria, cu care a concertat la Paris, Varsovia, Viena, Stockholm, etc.

Concert de Craciun cu Harry Tavitian la Ateneul Roman

Grafica afisului: Tudor Jebeleanu Foto: Iztok Zupan

Sambata 19 decembrie 2009 la ora 19.00 Ateneul Roman.

In prima parte recital la doua piane Ion Baciu Jr. si Harry Tavitian In program: compozitii proprii, blues, teme clasice de jazz.

In a doua parte, duo Harry Tavitian (pian)  si Cserey Csaba (percutie) – suita de colinde “Christmas Cantata”

Biletele se gasesc la casa de bilete a Ateneului Roman, tel: 021 315 68 75.

Concertul incheie proiectul Institutului Cultural Roman din acest an „Teach Me Tonight cu Harry Tavitian”.

Au fost foarte multe lucruri pentru care eu nu am asteptat o revolutie ca sa le fac. Pot sa spun ca sunt „un veteran” al concertelor de Craciun (am organizat la Constanta ani de-a randul asemenea concerte, primul in 1982) si al prelucrarilor dupa colinde (prima am facut-o in 1983). In iernile intunecate dinainte de ‘89 incercam sa aduc putina bucurie in suflete cu concertele de Craciun. A fost o perioada lunga dupa 1990 in care n-am mai facut suite de colinde. Asa cum s-a intamplat si cu bluesul, am spus ca facusem destul inainte de ’89. Dar in ultimii ani, am reinceput sa fac si colinde. Alergand dupa cele pamantesti, cred ca suntem in mare primejdie sa uitam de insasi bucuria marelui praznic al Nasterii Mantuitorului. Sper din toata inima ca in concertul de la Ateneu sa fim intru impreuna praznuire.

Cu Ion Baciu Jr. am cantat pentru prima oara la Viena pe  scena Radiodifuziunii austriece. Noi doi avem stiluri pianistice complet diferite – eu pe linia lui Thelonious Monk, Ion Baciu Jr. pe linia lui Bill Evans. Cand am pornit acest proiect, in anul 2007 am avut nevoie de mult curaj. Acum pot spune ca aceasta intalnire a contrastelor a fost deosebit de stimulatoare pentru amandoi. Ne bucuram sa putem prezenta si in Romania aceasta formula inedita.

In Cantata de Craciun care va fi prezentata in partea a doua a concertului se intalnesc colinde (fie arhaice romanesti – unele din ele din colectia Béla Bartók – fie de traditie bizantina, fie armenesti) cu Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul insusi s-a nascut. Voci din alt timp, plin de veselie si frumusete. Cantata a fost imortalizata la sfarsitul anului trecut pe CD-ul “Birth”.

Cserey Csaba imi este un partener foarte drag. In ultimii sapte ani am cantat impreuna in numeroase concerte, in Romania, Ungaria, Belgia si Germania.

Dupa concertul de la Ateneu vor urma alte doua concerte de Craciun cu  Cserey Csaba la CoverClub Fagaras (20 dec) si Targu Mures (Club Jazz&Blues, 21 dec). Pentru mine concertele de la Fagaras si Targu Mures sunt la fel de importante ca acela de la Ateneu. Fiecare e special, in felul sau. In privinta Fagarasului, asa cum am mai spus, ma simt foarte bine la concertele din orasele mici fiindca legaturile intre oameni sunt mult mai profunde si publicul foarte cald. La Jazz & Blues Targu Mures am mai fost si acum un an. Spectatorii in majoritate tineri au avut o participare deosebita. Pentru mine e si o coincidenta extraordinara: acum 20 de ani Revolutia m-a prins in turneu prin tara. Pe 21 decembrie urma sa avem concert la Filarmonica din Targu Mures. In timp ce amplasam instrumentele au inceput sa vina coloanele de manifestanti si sa se traga. Asa s-a terminat turneul nostru din decembrie 1989, cu un nou inceput pentru Romania. Dupa 20 de ani va fi iarasi un turneu de Craciun care se va incheia la Targu Mures. Sper ca nu tot cu o revolutie!

http://www.youtube.com/watch?v=7jhFdIe5rcI – Colinde cu Tavitian & Csaba