Archive for Iulie 2009

Maine ma puteti asculta la radio

Iulie 30, 2009

Maine, vineri 31 iulie 2009 ora 14.05 puteti asculta in reluare la Radio Romania Cultural partea a doua din emisiunea pe care am facut-o in primavara cu Cornel Todea.
Emisiunea lui Cornel se numeste Cafeneaua Literar – Artistica. Am stat la taifas cu Cornel si am si „ilustrat muzical” live emisiunea.
Emisiunea se poate asculta si pe internet la adresa http://cultural.srr.ro/

De la bloguri adunate

Iulie 23, 2009

Cum am fost iar destul de ocupat in ultimele doua luni, am ramas iarasi in urma cu postarile pe blog.

Redau mai jos un articol din luna mai al lui Iulian Ignat, postat pe blogul lui: http://www.iulianignat.ro/news/?p=254

Harry Tavitian concerteaza in seara asta-22 mai-la sediul Institutului Cultural in cadrul unui proiect mai amplu,”Teach Me Tonight”. Anul trecut proiectul lui Grigore Lese de la ICR,”Ultimii rapsozi”, a insemnat un real succes, o treaba bine facuta. Acum e randul jazz-ului, iar invitatul lui Tavitian este de asta data saxofonistul bulgar Anatoli Vapirov. Cu ocazia asta va propun primul album dedicat unui artist roman la galeria “JAZZ & BLUES”. Contine fotografii facute anul trecut, pe scena in aer liber la Muzeul Satului, acolo unde Tavitian isi propusese sa cante singur, dar a sfarsit acompaniat de vreo 3-4 mierle si mierloi de prin copaci, plus foto de la Garana, unde, in ultima seara, Orient Express-ul sau a starnit o mica razmerita in public. Cu o seara inainte, Nightlosers cantasera pana la 3 dimineata, toata lumea s-a simtit bine, insa acum, in ultima seara a festivalului, dupa Orient Express fusese planificat – fara prea mare inspiratie – concertul Mike Stern si Yellow Jacketts. Cum nu se stabilise nici un termen de timp al recitalului si cum ii strange rareori pe toti muzicantii din trupa, Tavitian a gandit un concept de recital mai lung si a plojat in el, fara sa se mai gandeasca la ce-i in jur. Intre timp, Mike Stern a inceput sa faca pe primadona in spatele scenei, cu gesturi care puteau fi vazute din public, ca el nu mai canta daca nu urca in acel moment pe scena, ca a doua zi trebuie sa fie in Italia, etc. O parte din public ar fi vrut ca Orient Express sa continue, alta parte a inceput sa faca scandal de teama ca ramane fara Stern. Eu eram pe scena, pitulat dupa pianul lui Tavitian, imi placea muzica, habar nu aveam cat timp trecuse, si n-as fi avut nimic impotriva daca mai dura inca o ora concertul. Oricum, pe la 1 noaptea, la vreo ora dupa ce-si terminase concertul, Stern, care era foarte “high”, inca mai chitaia la o taraba incercand, cu o voce pitigaiata, sa-si vanda noul album. Am cumparat si eu unul,”Who Let the Cats Out?”,un disc bun in care cea mai tare piesa e cea imprimata cu Victor Wooten, omul nr.1 de la Garana. Cele mai noi foto cu Tavitian sunt din martie, cand am vazut pentru prima oara la lucru cuplul Tavitian – Corneliu Stroe, despre care auzisem ca a facut ravagii prin anii `80. Pian si tobe. Au fost grozavi, au “bagat” atat blues cat si free, improvizatie la greu. Puteti gasi aici programul urmatoarelor concerte ale lui Harry Tavitian http://www.harrytavitian.ro/noutati.htm

Fotografiile de jazz si blues ale lui Iulian: http://www.iulianignat.ro/portfolio_jazz.html

Arca lui Noe in Noaptea Institutelor Culturale

Iulie 8, 2009

Foto Cosmin Andrei

Pentru alte fotografii ale lui Cosmin Andrei clic aici.

Video de la concertul Orient Express din Noaptea Institutelor Culturale:

Alte imagini, pe pagina ICR, aici. (foto Mihai Cratofil)

Gandindu-ma cum am petrecut “Noaptea furtunoasa” de la ICR (ca sa citez dintr-un blog), mi-am adus aminte de Arca lui Noe si ce scria Varujan Pambuccian pe blogul lui

„Harry […] tot adună sunetele lumii într-o Arcă ciudata peste care îşi plimbă degetele lui lungi de scamator. Arca asta de sunete e demult pe Ararat. şi de-acolo de sub acoperişul degetelor sale ea ninge sau plouă sau se însoreşte peste tot ce se revarsă, da’uite că Harry nu se opreşte din adunatul ăsta de sunete, tot îndeasă în Arca lui, cu o încăpățânare de hârciog, o girafa de sunet şi un urs polar de sunet şi le pune lângă pelicanii de sunet aduşi de departe din Saint Louis, an după an Arca lui rodeşte specii de sunete nemaiauzite şi renaşterea asta a lor prin neuitare este probabil cea mai înțeleaptă înțelepciune de scamator cu care a fost el hărăzit.

Nu stiu cat de multe sunete am reusit sa strang eu si sa le daruiesc iarasi lumii, dar Dumnezeu ne-a strans pe toti – artisti – public – gazde, in Noaptea Institutelor, intr-o Arca miraculoasa, la Institutul Cultural Roman.

Seara a inceput linistit. Baietii din trupa ajunsesera cu totii, cu bine (Mario – de la Arad, Jimi si Barila de la Cluj). Facusem probele de sunet fara probleme, cu toate ca afara nu e usor de facut sonorizarea. Ascultam pasarile, intins intr-un fotoliu, si priveam curtea plina de verdeata, frumos aranjata, cu o familie de mierle care avea cuib intr-unul din copaci si pe care o cam suparasem cu sunetele noastre. Programul incepuse in sala, totul se desfasura firesc. Eram putin ingrijorati din cauza prognozei meteo. Pe masura ce ne apropiam de ora la care colegii de la formatia din Germania ar fi trebuit sa inceapa concertul, au inceput sa se adune norii. Nu ne-a venit a crede cum au inceput sa se reverse siroaie de apa cand s-au deschis baierele cerului. Mirosea nitel a apocalipsa, cel putin pentru muntii de scule ale baietilor de la sonorizare si pentru iarba din curte, inghitita de apa. Ca prin minune, pe la 12 noaptea, exact cand colegii nostri din Germania isi terminasera recitalul – mutat, din pricina potopului, in sala – ploaia a incetat.

Ne-am mobilizatat cu totii (echipa de la sunet, muzicanti, echipa de la serviciul administrativ al ICR-ului care tinusera mititeii calzi si berea la rece) si am dat drumul la concert, afara. Mare mi-a fost mirarea ca deodata, curtea institutului s-a umplut de spectatori, coborati, parca, de pe Arca lui Noe. O minune pe care a facut-o Dumnezeu in seara aceea! Mai jos, cateva glasuri coborate din Arca…

La ICR in curte era mare veselie: bufnite colorate la intrare, bufnite atarnate in copacul din curte, lumea dansa usor pe loc. Era un concert Harry Tavitian & Orient Express si ma simteam ca la Sziget Festival. E drept, mai insarcinata ca atunci, dar iarasi lume frumoasa, desi era foarte aglomerat nimeni nu dadea peste tine, nu te imbrancea, nu se auzeau injuraturi, lumea aplauda cu mare entuziasm dupa fiecare piesa si mai ales, nu se imbulzea la mancare sau la bautura. Si aici erau mici, friptura si bere din partea casei, dar nu era nici o coada, incat initial am crezut ca se platesc. Se pare ca eu eram o creatura exotica la 12 noaptea la ICR astfel incat oamenii se uitau la mine cu mare uimire: o gravida in luna a noua care se mai si bataia ca o rata de pe un picior pe altul incercand ceva ce semana a dans. http://bobulmeudeorez.blogspot.com/2009/06/girls-night-out.html

Multumita Ralucăi am aflat de noaptea institutelor culturale. Am cautat programul pe internet si am hotarat ca cel mai interesant ar fi sa merg la centrul cultural roman la concertul de jazz Harry Tavitian & Orient Express. Bineinteles ca a meritat din plin. Cu toate ca vremea nu a fost de partea noastra, a plouat destul de tare si a trebuit ca o parte din concert sa fie sustinut inauntru, apoi dupa ce s-a oprit, pe la aproximativ 12 PM sa fie din nou mutat afara. A fost o atmosfera extraordinara, iar spre sfarsit a urcat pe scena si Luiza Zan care a dat o lectie usturatoare de scat singing. Un plus pentru Centrul Cultural este ca s
-au gandit si la mancare si bautura, Mici si bere :)) si jazz experimental. Nu putea fi mai bine Am atasat cateva poze mai jos http://cepraga.wordpress.com/2009/06/28/noaptea-institutelor-culturale/

Ploaia a cam stricat socotelile la noaptea institutelor culturale. chiar şi aşa, în ICR era plin. Lumea ştia de concertul lui Harry Tavitian. Până una alta, concertau nişte nemţi, înauntru unde era prea cald şi înăbuşitor, aşa că am ieşit în curte. Tocmai la timp să aflăm că Harry va cânta totuşi afară […] Ne-am întors la ICR şi am tras nişte poze cu urechea lipită de boxa în care Harry Tavitian şi restul orchestrei pompau sunete. http://writeman.wordpress.com/2009/06/27/noaptea-institutelor-culturale/

Eram convinsa ca nu ajung la Noaptea Institutelor din cauza ploii, dar pe miezul noptii ploaia statuse si m-am hotarat sa merg la ICR. […] Jam sessionul cu Harry Tavitian abia se incingea. In curte l-am vazut pe Andrei Plesu in pantaloni scurti. http://chrismilla.wordpress.com/2009/07/01/puzzle-mail/

Curtea institutului a fost plina, pina mult dupa miezul noptii, cu un public eterogen, preponderent tanar, care a asistat in picioare la indelung asteptatul concert al trupei Orient Express, condusa de Harry Tavitian, urmat de un jam sesion la care au participat si tinerii de la Hyperactive Kid. http://clubliteratura.cotidianul.ro/node/2978

ICR a făcut-o lată din nou! (e de bine:)) Chermeză, petrecere subtilă cu iz oriental la ICR în curte la Noaptea Institutelor culturale. Într-o mare formă Harry Tavitian şi Orient Express. O supradoză de jazz oriental, o expozie de sunet şi stare de bine. Oameni plăcuţi la concert, genul de oameni pe care nu prea îi vezi ziua prin Bucureştiul prăfuit. Genul de oameni pe lângă care pot să mă bucur şi să spun că trăiesc şi eu la capitală! http://floringhinda.blogspot.com/2009/06/week-end-de-bucuresti.html

Comentariul de mai sus mi-a amintit de ceea ce imi spusese un prieten, prin 1988, cand organizam serialul de concerte «Atelier de Improvizatie» la Constanta : «Harry, de unde-i aduni pe oamenii astia la concerte, ca pe strada nu-i vad…»

Concluzia…

Putem să ne plângem de orice în Bucureştiul ăsta, dar nu că nu avem ce face. Cred că Bucureştiul se poate regăsi prin cultură. Cultura evenimentului inedit, a ieşitului noaptea la muzee, a spaţiilor neconvenţionale şi a temelor specializate. Şi prin cultul încercării. Prin oamenii mişto care habar n-au ce poate fi aia o „bibliotecă vie”, dar care merg să vadă, prin cei cărora nu le e teamă de penibil şi se duc la un flash mob, prin cei care dau o dimineaţă de Duminică pe un târg de antichităţi şi o seara ca oricare alta dintr-un club nearisit pe o noapte de galerii. Eu aşa vreau să mă gândesc la Bucureşti.http://parampampamm.wordpress.com/2009/06/21/bucurestiul-puls/