
Icoana armeneasca pentru biserica din Gherla. Autor: prietenul Mircea Tivadar din Cluj
Fiindca suntem inca in perioada de pana la Inaltarea Domnului …
http://www.trilulilu.ro/viomor/09309190218724
Fiindca una din bisericile unde am fost la Denii si la slujbele de Paste este biserica Sfantul Mina si pentru ca parintele Picu ne e duhovnic …
http://www.catavencu.ro/parintele_picu_dumnezeu_m_a_indemnat_pe_drumul_lui_dar_mi_a_dat_si_palmuta-7413.html
Fiindca aseara am avut concert impreuna cu Csabcsy la Bruxelles…
http://crib.mae.ro/index.php?lang=en&id=83827
Fiindca din pricinile de mai sus nu am reusit sa raspund la leapsa lui Madelin (vezi comentariu la post anterior), incerc acum… Leapsa cu carti o dau mai departe celor care vor trece pe aici si vor citi.
Eu cu cititul am anumite probleme – de exemplu nu am reusit sa citesc prea multe romane la viata mea. Imi era ciuda ca era asa si am gasit o explicatie: in muzica timpul e foarte concentrat, asa ca citesc mai degraba poezie sau interviuri. Sau cel mai lesne, ascult muzica…
Uite ca mi-am adus aminte si de un roman pe care l-am citit: «Cele Patruzeci de Zile de pe Musa Dagh» de Franz Werfel. Am povestit despre el in Suita « Musa Dagh », la Festivalul de la Costinesti, in 1986.
Despre poezie ar fi multe de spus. Un lucru care imi vine in minte acum – după 9 ani de existenţă a primului club de jazz pe care l-am organizat, acesta a trebuit să îşi înceteze activitatea. În 1987 în urma unei restructurări de personal din Cultură, postul meu de la Biblioteca Judeteana Constanta, unde tineam clubul, a fost desfiintat. În finalul ultimei întâlniri a Clubului, in 10 martie 1987, am citit poezia Corabia de Matei Vişniec:
Corabia se scufunda încet noi ziceam
şi ce dacă se scufundă corabia şi mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi şi ne strîngeam mîinile
ne luam rămas bun
dar corabia se scufunda atît de încet
încît după zece zile noi cei care
ne-am dat mîinile încă ne priveam
ruşinaţi şi ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar pînă la urmă se scufundă iat-o
dar corabia se scufunda atît de încet
încît după un an încă ne era ruşine
nouă celor care ne-am dat mîinile şi
în fiecare dimineaţă ieşeam unul cîte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur
dar corabia se scufunda atît de încet
încît după o viaţă de om încă
mai ieşeam unul cîte unul şi priveam
cerul şi măsuram apa şi scrîşneam din dinţi
şi spuneam asta nu e o corabie
asta e o…
asta e o…
După asta am ascultat ultima piesă la Clubul nostru de Jazz – “Memories of You”, cu Thelonious Monk. Cu asta se mai încheiase o pagină din viaţa mea.
Special pentru Madelin, un cuvant si despre o carte de jazz; « intamplator » e de interviuri…
Koffi KWAHULÉ, Gilles MOUELLIC, Fraţi de sunet (discuţii despre jazz, teatru şi scriitură), traducere de Roland Szekely, editura Grinta 2008
http://www.ziarulfaclia.ro/Arte-Jazz-si-teatru+13793
Citind cartea, am simtit ca spunem aceeasi poveste…