Teach me Tonight – cateva ecouri

Foto Bogdan Olenici

Alte fotografii:

http://noria.wordpress.com/2009/03/27/a-doua-lectie-de-jazz/

http://www.mediafaxfoto.ro/search.php?search_mode=list&search_keyword=+TEACH%…

Concertul a fost extra! Chiar ca pe vremuri. O caldura si un anume entuziasm pluteau in aer, public excelent si se vedea in mod clar ca Harry se simte in largul lui, ca si noi de altfel. Ar trebui mai dese aceste evenimente. Demult nu am mai fost la un astfel de concert jazz… Cand am plecat aveam in minte „uite ca se poate inca, cu toata criza lor cu tot” Bogdan.

Nu mi-am imaginat ca asa ceva poate fi posibil, prin „asa ceva” inteleg ceea ce ati facut dumneavoastra aseara. Iar daca ati spus ca publicul v-a primit cald, ceea ce ati simtit nu se poate compara cu ceea ce am simtit noi din partea si dinspre dumneavoastra…

Va doresc toate cele mai bune si astept sa ne revedem in 22 mai.

Cu multumiri si respect, Maria

Hello Mr. Tavitian,
My name is Matthew and I am an American on a Watson fellowship studying, as a jazz musician myself, the connection between Jazz and suffering in the Balkans. My research is basically to discover the essence of Jazz and understand how we can all relate through it. I have already been to the ex-yugoslavia, where I interviewed and interacted with many musicians, and actually came striaght to Bucharest to see your concert on Thursday. I was wondering if you might have any time to meet with me and perhaps chat about what it was like to be a Jazz musician in Romania, and about your passion for jazz as a form of self-expression. I was wondering if you might be available in the next few days. I am flexible enough to meet you anywhere in Romania, or even outside the country, depending on your travel schedule. Please let me know. Thanks. Matthew

traiasca prietenia armeano-maghiara !!Sorin

dragilor, iata dovada ca am fost prezent la concert prin imputerniciti!
Va transmit din partea lor felicitari si numai sanatate. Iata textul mesajului lor:

…a fost extraordinar. O surpriza tare placuta de arta autentica. A fost inceputul unei serii de sase concerte… istorie a jazzu-lui, experinta personala si multa, multa muzica de calitate.

Si eu va urez numai bine. Pe curand! Relu (din Satu Mare n.n)

Scrisoare deschisă pentru fratele Alexandru

Festivalul Stufstock de la Vama Veche, 2008 cu fratii Alexandru si Mihai Vakulovski si percutionistul Cserey Csaba

Din pacate, Alexandru Vakulovski are probleme:
http://www.rocultura.ro/?p=1552
http://mugurgrosu.blogspot.com/2009/03/scrisoare-deschisa-pentru-fratele.html

Cred ca putem sa il ajutam pe Alexandru semnand pe una din paginile de mai sus (deocamdata la „comentarii”) si cu orice gand bun al nostru.

Jazz la ICR joi 26 martie ora 18.30

Grafica afisului apartine lui Tudor Jebeleanu si prelucrarea computerizata, Emiliei Velcu

Concert Tavitian la ICR Bucuresti joi 26 martie

Duo Tavitian – Cserey Foto Sándor Levente

Teach me tonight: de la blues la etno-jazz cu Harry Tavitian

În 2009, Institutul Cultural Român îi invită pe iubitorii muzicii în lumea jazzului, într-o călătorie în care călăuză va fi pianistul Harry Tavitian. Intitulat Teach me tonight, programul cuprinde şase concerte cu Harry Tavitian şi invitaţi ai săi din ţară şi străinătate. Seria va fi deschisă joi, 26 martie, la ora 18.30, la sediul ICR (Aleea Alexandru 38, Bucureşti).

Invitat: percuţionistul Cserey Csaba.

Tema primei întâlniri este „Jazzul, fenomen al secolului XX“.

Aştept cu nerăbdare să mă reîntâlnesc cu publicul de jazz din Bucureşti şi sper ca prin concertele de la ICR să câştigăm noi fani de jazz. Prin ceea ce voi istorisi dar şi prin muzica pe care o vom oferi, sper să împărtăşim publicului ce înseamnă jazzul ca fenomen viu, ca artă care a marcat secolul 20. Elementul de baza al acestei muzici, improvizaţia, este sublimarea ideii de libertate. A singurei libertăţi adevărate – cea din tine. Nu voi face o prezentare exhaustivă, cronologică, cu informaţii care acum se pot găsi uşor pe internet sau în biblioteci ci voi împărtăşi din experienţa mea personală, rezultatul a peste 35 de ani de jazz. Pentru a te îndrăgosti de jazz, e esenţială participarea la concerte. Există o idee preconcepută: că jazzul e doar pentru iniţiaţi. Da! Jazzul este pentru nişte elite. Dar ştiţi ce fel de elite? Cele ale oamenilor normali, deschişi. Omul firesc, natural, este astăzi din ce în ce mai rar. Asta este elita jazzului.

Concertele vor fi deschise discutiilor cu publicul.

Va astept la concerte, astept si intrebari, comentarii pe blog sau email.

„Semnaturi Celebre” – Tavitian la Radio Romania Actualitati

Foto Radu Sigheti

Sambata, 21 martie ora 21.05 Radio Romania Actualitati

Emisiunea SEMNĂTURI CELEBRE: Harry Tavitian in dialog cu Gerard Gheorghe

Puteti asculta online emisiunea la adresa:http://actualitati.srr.ro/

Acum fix 30 de ani

Gheorghe Petcu, eu si George Manescu, acum fix 30 de ani

Dupa debutul meu cu un recital de blues la Festivalul de jazz de la Sibiu din 1974, am pus bazele grupului Creativ la Constanta in 1978, impreuna cu violonistul George Manescu. Asa cum spuneam ieri, acum exact 30 de ani – pe 19 martie 1979 – am sustinut primul concert. In 1980 Creativul avea sa castige premiul I pentru debut la Festivalul de Jazz de la Sibiu, devenind promotorul jazzului de avangarda in Romania. Muzica mea a avut inca de la inceputuri un puternic caracter etnic. Aparent in totala contradictie cu jazzul de avangarda pe care l-am promovat, am continuat sa cant si blues arhaic.

Grupul Creativ a functionat ca o structura deschisa, de-alungul anilor colaborand cu jazzmani romani si straini (contrabasistii Catalin Frusinescu, Ovidiu Badila, Catalin Rotaru si Reinhard Hammersmidt, saxofonistii Alexandru Ianos, Mihai Iordache, Martin Verborg, Jurg Solothurnmann, clarinetistul Hans Kumpf, cornistul Cristian Codreanu etc).

Corneliu Stroe a fost cooptat in Creativ in 1981. Tandemul Tavitian – Stroe avea sa fie nucleul Creativului intre anii 1985 – 2002.

In 1985 si 1986 Creativul a scos doua LP-uri la casa londoneza Leo Records. Fanii de jazz din Romania au primit vestea cu entuziasm, ca un semn al spargerii universului concentrationar al dictaturii Ceausescu. In Romania, primul LP al grupului („Creatiunea”, in formula Tavitian – Stroe) va aparea de-abia in 1991…

Harry Tavitian: Planurile mi le face Dumnezeu. Eu doar cant

Iulian Ignat: Ce a facut ca dintre toate formulele Creativului acest duo cu Stroe sa reziste atatia ani?

Harry Tavitian: Fiecare formula a Creativului a avut o identitate a ei, data de personalitatea fiecarui muzician cu care am colaborat. Totdeauna am cautat oameni deschisi, inventivi, „creativi”, lucru care a dat si a pastrat autenticitatea grupului de-a lungul anilor. Dintre toti, Stroe a fost cel mai longeviv si, de aceea, cel mai vizibil. Evolutia grupului, in cei aproape 25 de ani de existenta a fost precum a oricarui om, de la nastere si pana la moarte, trecand prin copilarie, adolescenta, maturitate si batranete.

I.I.: Ce asteptari aveti de la aceasta serie de concerte de la ICR?

HT: In ultimii 10 ani, din motive independente de mine, am avut foarte putine concerte in Bucuresti. Am fost foarte trist ca fanii mei de aici trebuiau sa faca tot felul de sacrificii pentru a ma asculta. Astept cu nerabdare sa ma reintalnesc cu publicul de jazz bucurestean, de data asta intr-un cadru deosebit, si sper sa castig noi iubitori pentru aceasta arta care nu cere decat un suflet deschis si liber.

I.I.: Alte planuri pentru aceasta primavara?

H.T.: Indiferent de anotimp, planurile mi le face Dumnezeu. Eu doar cant.

Fragment din articolul lui Iulian Ignat din Formula AS (13 – 20martie 2009)

Maine – 30 de ani de la primul concert al Creativului

Maine se implinesc 30 de ani de la primul meu concert de jazz la Constanta, cu formatia Creativ. Concertul a fost organizat de catre domnul Eugen Vasiliu, cu care aveam sa colaborez pana in ’89 la multe din concertele din Constanta, inclusiv la Atelierele de Improvizatie. Mai jos un articol al Alinei Bargaoanu Vasiliu – fiica domnului Vasiliu – despre concertul de la Gala Tanarului Actor, pe care anul trecut nu am reusit sa-l pun pe blog. Ma bucur ca in familia Vasiliu pasiunea despre jazz s-a pastrat. In articol, multe lucruri valoroase despre fenomenul „jazz”. Saptamana viitoare voi incepe un ciclu de concerte la ICR Bucuresti in care voi incerca sa spun ce inseamna jazzul, din perspectiva mea de slujitor al lui. Insa sunt sigur ca multi din fani pot vorbi despre jazz mai bine decat o voi face eu. Alina are dreptate – jazz-ul e o opera deschisa.

 

Spiridusul pianului

Alina BÂRGĂOANU-VASILIU

 

De mic copil, de când mă ducea tata la concertele lui Harry Tavitian, am simţit că omul acesta are o legătură specială cu pianul. Instrumentul este un fel de prelungire a propriei fiinţe şi Harry nu-l tratează cu respectul pe care îl au, spre exemplu, soliştii de muzică clasică. Nu i se prezintă în frac, ci cu picioarele păroase în papuci „între degete” şi în veşmântul său comod şi arhaic, o rochie-şalvari cu motive etnice. Mic, slab, negricios, puţin adus de spate, cu un bărboi imens, negru, cu ochelari mici şi rotunzi, se aşează să cânte şi ştii, cumva, că asta este activitatea sa firească, naturală, că asta este funcţia lui principală. Îşi mângâie pianul, dar îl şi chinuieşte, cântă cu degetele, dar şi cu pumnii şi coatele, orice sunet sau disonanţă sunt acolo unde trebuie să fie, fiecare notă este „articulată” distinct, cu claritate, instrumentul are viaţă atunci când autorul este acest spiriduş al pianului.

Nu ştiu dacă şi în muzică există teoria operei „aperta” a lui Umberto Eco, aceea că, desprinsă de autorul ei, opera literară este deschisă unei infinităţi de interpretări din partea cititorilor, că nu are nicio relevanţă ce a dorit autorul să spună, ci relevant este tot ce pot cititorii să înţeleagă, contribuind la clădirea unor noi sensuri. Free jazz-ul este, cred eu, responsabil de transpunerea, în muzică, a acestei teorii, de productivitatea textelor muzicale vechi, iar Harry Tavitian este, poate, cel mai bun practician. Lui muzica pare a-i vorbi ca unui „cititor” avizat.

Dacă aş fi regizor, aş face un filmuleţ pornind de la imaginea unui oarecare pianist profesionist care interpretează, în concert, de exemplu, „Dansuri populare româneşti” de Bela Bartok; spiriduşul pianului, Harry, preia tema şi pune stăpânire pe mâinile pianistului conducându-i-le pe claviatură pentru a crea o nouă viziune asupra muzicii culese de compozitorul maghiar. Asta era imaginea care mă bântuia alaltăseară, la Mangalia, ascultându-l din nou pe Tavitian, după mulţi, mulţi ani de zile.

Pe lângă bucuria de a-l revedea, am simţit şi regretul că nu mai cântă la Constanţa, dublat parcă şi de părerile lui de rău. Prelucrarea cunoscutului blues Kansas City, cu varianta lui Harry „Io mă duc la Constanţa, la Constanţa iată viu”, nu face decât să-mi aducă aminte că oraşul nostru nu-l merită pe Harry. Are prea mult bun simţ raportat la o prea mare valoare, iar pentru Constanţa îţi trebuie doar o căruţă de fiţe.(Cuget liber, 8 sept 2008)

http://www.cugetliber.ro/1220821200/articol/25668/spiridusul-pianului/

Teach me Tonight

Foto Radu Sigheti, Hard Rock Café Bucuresti 2 martie 2009

Despre jazz, cu Tavitian, la Institutul Cultural Roman

http://www.telegrafonline.ro/1236808800/articol/80175/sase_lectii_de_jazz_cu_…

(articol de Mirela STINGA)