Archive for Septembrie 2008

Harry Tavitian da iar lectii de jazz la Valenii de Munte

Septembrie 30, 2008

Foto Gabriel Mitroi: Duo Tavitian – Cserey la Festivalul Peninsula Targu Mures 2008

Joi, 9 octombrie 2008, ora 19 Casa de Cultura Valenii de Munte

Concert extraordinar: „De la blues la etnojazz”

Harry Tavitian – pian, voce, fluiere

Invitat: Cserey Csaba (Satu Mare) – tobe, percutie

Biletele se gasesc la Casa de Cultura (tel 0244 280345)

Pianistul de jazz Harry Tavitian este foarte apropiat sufleteste de orasul Valenii de Munte nu doar prin faptul ca din anul 2000 are o casuta aici ci si datorita celor doua concerte organizate si gazduite de Casa de Cultura. Primul concert, in 2005, facut si cu sprijinul celor doua licee din oras, s-a numit „Lectia de jazz”. Succesul extraordinar de care s-a bucurat concertul a aratat ca pentru a te bucura de jazz indiferent de varsta, nu e nevoie de teorii muzicale sofisticate ci doar de deschidere sufleteasca.Cel de-al doilea concert, prilejuit de Universitatea de vara „Nicolae Iorga” din 2006, a fost un nou capitol din frumoasele legaturi spirituale intre marele savant roman si armeni.

De aceasta data Harry Tavitian nu mai vine singur pe scena Casei de Cultura ci impreuna cu tobosarul si percutionistul Cserey Csaba, din Satu Mare. Cei doi muzicieni ne vor calauzi in lumea minunata a ritmurilor. In prima parte a concertului ei vor prezenta folosirea tobei si a instrumentelor de percutie in jazz, iar in partea a doua va fi un recital din care nu vor lipsi prelucrarile dupa vechi melodii din folclorul romanesc, armenesc, unguresc si al negrilor din America.

Extrase din presa despre primul concert- cel din 2005, la Valeni al lui Harry Tavitian si despre duo Harry Tavitian – Cserey Csaba la Festivalul Stufstock de la Vama Veche din aceasta vara:

„Harry Tavitian a reusit, printr-un recital extraordinar care a cuprins – dincolo de interpretarile senzationale – si un discurs complex despre istoria jazzului, ceea ce isi propusese: ca publicul sa nu plece cu niste simple informatii ci sa fie cucerit de ceea ce este „fenomenul” numit jazz”. (Ioana Ionescu, in cronica la „Lectia de jazz”, in Telegraful de Prahova, 2005).

Stufstock 6 sau shock-uri kultur-ale la Vama Veche „In seara de jazz,16 august Harry Tavitian & Cserey Csaba iarasi au uimit si nu au mai uimit pe nimeni – la fiecare concert al maestrilor esti pur si simplu hipnotizat de scena, atat muzica lor, care transmite o bucurie imensa de a exista, cat si energia celor doi te tin in priza si te fac sa te simti ca participant la o conspiratie mondiala a celor alesi sa se bucure de muzica. Nu mai spun ca timpul e intotdeauna prea putin pentru un concert Harry Tavitian & Cserey Csaba si ca nu exista vreun concert care ii poate pune in umbra ” (scriitorul Alexandru Vakulovski in revista Tiuk septembrie 2008 http://www.tiuk.reea.net/a.vklvsk.stfstck.html )

Anunțuri

Emisiuni cu Tavitian la Radio si TV

Septembrie 28, 2008

Foto Claudia Marcu (in timpul interviului la Catedrala Armeneasca din Bucuresti, martie 2008)

– 2 octombrie 2008 intre orele 01.24-02.00 – ora Romaniei (noaptea de miercuri spre joi). Puteti asculta live pe internet un interviu facut de compozitorul Michael Fahres la Bucuresti. Locul unde am facut interviul a fost Catedrala Armeneasca Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Interviul este in limba engleza si va fi insotit si de piese de pe CD-urile mele si va fi transmis de Canalul 6 al Radioului National Olandez, in emisiunea Cazino Dacia la aceasta adresa: http://supplement.radio6.nl/2008/09/18/supplement-1-oktober-2008-cazino-dacia-2/

Pentru a asculta emisiunea live, dati click in partea stanga a paginii pe „Nu luisteren” si apoi pe „Luister online naar Radio 6”.

Emisiunea va ramane disponibila timp de o saptamana in arhiva. Pentru a o asculta din arhiva, dati click pe „Nu luisteren” si apoi pe „Luister naar laatste Supplement”.

Emisiunea incepe cu o scurta prezentare in olandeza si face parte dintr-o serie dedicata muzicii din Romania: http://supplement.radio6.nl/


– TVR Cultural: Miercuri 8 octombrie 2008 ora 23.15 – Harry Tavitian & Orient Express la Garana Jazz Festival-iulie 2008

Impresii de la Gala Tanarului Actor de la Mangalia

Septembrie 13, 2008

Foto: Gabriel Mitroi (Concert la Gala Tanarului Actor, Mangalia 6 sep 2008)

Pentru mine, reactiile dupa concert fac parte din ceea ce a fost acea intalnire intre mine si cei care si-au deschis sufletul ca sa ma asculte.

La Mangalia a mers totul foarte bine (desi ne aflam la malul marii organizatorii Galei – UNITER-ul si gazdele – Centrul Cultural Mangalia – au fost la inaltime). Publicul a fost unul foarte bun (participantii la Gala Tanarului Actor dar si oameni din Mangalia si fani din Constanta, veniti special pentru spectacol). Multi din ei nu ma mai ascultasera. A fost un contraexemplu la boala multora din Festivalurile de jazz, la care m-am referit in interviul din revista Coffee Break.

Am spus-o de nenumarate ori: pentru mine reactia publicului e extrem de importanta. In momente binecuvantate, granita intre scena si sala dispare. Daca acest miracol al impreuna-simtirii cu publicul in timpul concertului se petrece sau nu, lucrul asta se oglindeste in muzica.

Dupa concerte se intampla de multe ori ca persoane din public sa vina si sa imi vorbeasca despre ceea ce au simtit: ii ascult cu interes, asa cum m-au interesat totdeauna si ecourile din presa, indiferent daca erau de bine sau nu. Acum in media lucrurile sunt mult mai superficiale: de putine ori mai apar cronici si sunt si mai putine cele de substanta. Pe bloguri, insa, lucrurile sunt mai sincere si mai adevarate.

« Finalul Galei a fost unul excepţional – un recital Harry Tavitian » (din cronica Galei Hop semnata de Maria Sarbu in Jurnalul National) http://www.jurnalul.ro/articole/133062/gala-hop-mai-saraca

« Gala HOP 2008 s-a incheiat in uralele „smulse” asistentei de formidabilul recital al jazz-istului Harry Tavitian. » (din cronica Galei Hop semnata de Alice Georgescu in Suplimentul de duminica al Ziarului Financiar) http://www.zf.ro/articol_186752/teatru_sport.html

«In cea de-a doua parte a serii, UNITER a adus pe scena Casei de Cultura una dintre personalitatile de talie internationala ale jazz-ului: Harry Tavitian. Timp de o ora, sala a devenit neincapatoare iar la final aplauzele l-au adus pe artist din nou pe scena pentru a mai incanta publicul pentru cateva minute inainte ca decernarea premiilor sa aiba loc». (Luminita Matache) http://www.bizcampus.ro/vrei-sa-stii/gala-tanarului-actor-2008/ziua-4-jazz-em…

«Va multumim pentru dragostea din muzica dumneavoastra» – mi-a spus o doamna din public, la sfarsitul recitalului.

O cafea cu Harry Tavitian

Septembrie 8, 2008

Interviu de Mihaela Mardale (revista Coffee Break)

http://www.coffee-break.ro/index.php?page=afisare&aID=262

CB: Doar ce aţi cântat la Festivalul de Jazz de la Gărâna (pe 20 iulie, n.n.). Cum vedeţi rolul acestui festival – aflat anul acesta la a 12-a ediţie – din punct de vedere artistic şi cultural?

Harry Tavitian: M-am bucurat să regăsesc la Gărâna o parte din tipologia publicului cu care eram obişnuit în anii ’80 la festivalurile de la Sibiu, Costineşti, Cluj, Iaşi sau Braşov. Păcat, însă, ca directorii noştri de festivaluri (din toată ţara) nu au o strategie mai clară, pe măsura dimensiunii culturale ale acestor evenimente, care până la urmă eşuează într-un ghiveci de stiluri, muzicieni şi public (care din cauza acestui amestec se privesc unii pe alţii cu suspiciune, uneori chiar cu răutate). Festivalurile valoroase de jazz din Europa au în spate un om (sau un grup) cu o idee limpede despre ceea ce doreşte să propună publicului acel festival. Şi astfel, toată lumea care se adună acolo (muzicieni şi public deopotrivă), formează un grup mai omogen, în interiorul căruia există un dialog creator. Din păcate, organizatorii de festivaluri de la noi sunt o pradă uşoară în mâna impresarilor străini (în special americani) pentru care proprii lor muzicieni reprezintă doar o marfă, iar România, doar o piaţă nouă de desfacere. Scopul final este profitul. În bani, bineînţeles. Un alt punct sensibil al organizatorilor de festivaluri de la noi este că sunt foarte impresionabili la nişte nume (cu o rezonanţă cât mai anglo-saxonă) în jurul cărora este foarte multă (şi bine orchestrată) reclamă. Dar viaţa ne dovedeşte în continuare, că de la această reclamă şi până la realitatea de pe scena e cale lungă.

CB: De multe ori aţi avut concerte chiar de ziua dvs. de naştere. Cum este să vă sărbătoriţi ziua de naştere (11 august, n.n.) pe scenă?

HT: Emoţionant. Greu de descris. O asemenea manifestare de simpatie în masă a publicului şi, nu de puţine ori, a colegilor muzicanţi este cea mai mare răsplată pentru un artist, dar şi o probă greu de trecut. De fiecare dată gândul următor este dacă merit toate astea şi cât am făcut eu ca să fiu atât de răsfăţat. Ca să fiu sincer până la capăt, nu cred că un artist merită o asemenea manifestaţie „în câmp deschis”, înainte de a fi împlinit 70-80 de ani de viaţă.

CB: Credeţi că există un punct comun între gândirea occidentală şi “miresmele orientului”, ambele combinate în muzica grupului Orient Express?

HT: Singurul punct comun este Dumnezeu. Pentru unii asta nu înseamnă nimic. Pentru alţii înseamnă totul.

CB: Ce vă place cel mai mult la etno-jazz şi prin ce diferă el de jazz-ul “tradiţional” – dacă putem vorbi de aşa ceva…?

HT: De-a lungul a peste 100 de ani de existenţă, jazz-ul a trecut prin mai multe stiluri distincte. Fiecare nou stil a apărut ca o reacţie la cel anterior. În acelaşi timp, însă, jazzul a conservat ce a fost mai valoros în toate stilurile trecute. Apariţia mea în jazzul romanesc a avut loc în prima parte a anilor ’70 ai secolului trecut, adică atunci când jazz-rockul încerca să-şi găsească un loc în istoria jazzului. La început ascultam jazz-rock cu frenezie, dar nu a durat prea mult. Mi-am dat seama destul de repede că toate acele ritmuri şi instrumente electronice erau ceva artificial. Chiar de la începuturile mele jazzistice am folosit folclor în muzica mea. Şi cu toate revizuirile pe care mi le-am făcut periodic, acesta a continuat, sub o formă sau alta, să existe, pe lângă multe alte ingrediente. Faptul că astăzi, la 30 de ani distanţă, etno-jazzul este noul stil al jazzului, pentru mine nu înseamnă decât, eventual, o confirmare a jazzului făcut de mine – instinctiv – cu 3 decenii în urmă.

CB: Poate fi văzut jazz-ul ca o stare de spirit?

HT: Pentru mine jazzul este un mod de viaţă.

CB: Vi s-a întâmplat vreodată să vă fie teamă să urcaţi pe scenă?

HT: Odată trecut de inconştienţa ţinereţii, teama de a urca pe scenă devine o realitate pe care nu o mai poţi ignora. La un moment dat te gândeşti că nu mai e o joacă şi nu mai e o glumă. Eu tot sper să nu ajung la acest moment şi-mi prelungesc, cu disperare, starea de inconştienţă.

CB: Cu atâta experienţă în spate, vi se (mai) întâmplă să aveţi emoţii înainte de un concert?

HT: Şi emoţia este mai mare, cu cât experienţa este mai mare.

CB: Este vreun concert aparte pe care nu l-aţi putea uita niciodată, care v-a rămas în suflet?

HT: În primăvara 2000, preşedintele Armeniei, Robert Kocharian, a vizitat Bucureştiul, ocazie cu care am oferit un recital de pian la sala Auditorium a Muzeului Naţional de Artă, pentru preşedinţii Emil Constantinescu şi Kocharian. La cocktailul de după concert preşedintele Armeniei mi-a făcut invitaţia de a susţine un recital, la Festivalul Internaţional de Jazz de la Erevan. Visam de foarte multă vreme să am un concert în patria-mumă dar nu speram să mi se împlinească acest vis prea curând. Situaţia din Armenia era foarte grea şi ca să ajungi acolo, era o mică aventură. Aşa că m-am gândit că ar fi bine să accept invitaţia preşedintelui cât mai repede, până nu se răzgândeşte. Şi iată că veni şi ziua concertului: 3 iunie 2000. Am ajuns la Erevan în noaptea de 2 spre 3. Mi-a părut rău că nu am putut vedea Caucazul, dar n-am avut de ales. Cu o zi înainte avusesem concert la Munchen şi era singura posibilitate de a prinde festivalul de la Erevan în ultima lui zi. Reveneam în Armenia după 23 de ani şi nu puteam sta mai mult de 2 zile. Sala mare – „Aram Haciaturian” – a Filarmonicii din Erevan, cu 3 etaje de balcoane, era plină. Trăiam momente unice. O emoţie pe care nu o mai avusesem la niciun concert. Dacă nu m-aş fi lăsat cu totul în voia trăirilor mele intime şi aş fi judecat câtuşi de puţin şi cu capul, poate mi-aş fi dat seama că publicul armean de jazz îşi trăia anii de copilărie şi aştepta de la mine un jazz mai american. Iar eu îi pregătisem un program de prelucrări din cele mai frumoase teme armeneşti
. De care ei erau sătui. O socoteală simplă pe care am ratat să o fac. Greşeala a fost a mea. Dar ne-am comportat cu toţii civilizat: eu mi-am dus recitalul până la capăt, ei m-au aplaudat şi chiar am avut succes. Şi, pe deasupra, revăzusem şi Araratul şi Ecimiadzinul – întâia catedrală a creştinătăţii.

CB: Aţi fost numit de multe ori un “maestru al improvizaţiilor”. Câtă cunoaştere trebuie să existe în spatele unei improvizaţii?

HT: Improvizaţia jazzistică este sublimarea ideii de libertate. A singurei libertăţi adevărate – cea din tine. Şi ca s-o împărtăşeşti cu ceilalţi oameni, cred că nu îţi trebuie atâta cunoaştere, cât simţire.

CB: Ce rol are spontaneitatea în muzica şi în viaţa dvs.?

HT: Spontaneitatea în viaţa mea are următorul rol: a existat un anumit moment pe la începutul carierei mele, când a trebuit să aleg între muzică clasică şi jazz. Am ales jazzul. Pe atunci nu ştiam de ce. Aveam 25 de ani şi nu eram deloc copt. Acum ştiu de ce. Pentru că partiturile mă inhibau. Şi am vrut să fac, cu orice risc, propria mea muzică. Şi numai jazzul îmi oferea libertatea să fac ceea ce voiam eu să fac. Şi mai aveam o mare dorinţă: să fiu tot timpul proaspăt, nou, să evit rutina, inerţia, să nu mă ruginesc. Atunci am ales acest drum, şi până în ziua de astăzi mă lupt cu toate astea şi vă rog să mă credeţi că e foarte greu. Mărturisesc că nu ştiu dacă aş mai face a doua oară aceeaşi alegere.

CB: Cât de importante sunt titlurile compoziţiilor sau albumelor dvs.?

HT: Opera unui artist îşi găseste împlinirea prin mesajul transmis către publicul său. Pentru mine asta a avut, totdeauna, o importanţă majoră. Nu am vrut niciodată ca lumea să înţeleagă exact ce mi-am imaginat eu într-o anumită lucrare. Am vrut doar ca să înţeleagă ceva. Orice. De aceea, multă vreme nu dădeam titluri pieselor mele, tocmai pentru a lăsa pe fiecare să înţeleagă ceea ce poate, ceea ce doreşte din lucrarea mea. Sigur că exista şi situaţia inversă, a unor compoziţii de a căror idee am fost atât de ataşat încât le-am dat un titlu care să-l ducă pe ascultător direct la esenţa lucrării.

CB: “Open End” este unul dintre albumele dvs., înregistrat la Stuttgart în ’84. De unde numele acestui album, ce semnifică pentru dumneavoastră un sfârşit deschis?

HT: Într-adevăr, acest disc este înregistrat în urmă cu 24 de ani, în prima mea ieşire în Vest. Pe drumul întoarcerii acasă mă întrebam, cu uşoară tristeţe, dacă voi mai putea călători în Occident. Şi totuşi, într-un moment de optimism, mi-am zis că finalul poate rămâne deschis. Era, deci, un titlu cât se poate de ancorat în realităţile vremii. Astăzi aceste realităţi s-au schimbat. Dar nu prea mult. Am cunoscut şi comunismul şi capitalismul şi pot spune că amândouă reprezintă acelaşi parastas. Mi-a rămas doar bucuria de a simţi că omul care mi-a acordat câteva clipe din viaţa lui pentru a-mi asculta o lucrare, îi va pune el punctul final. Dacă va dori, dacă va şti, dac 9; va putea. Dacă nu, poate următorul.

“Drug Ula Blues” de pe CD-ul “Open End” – H. Tavitian / Hans Kumpf duo (1984)

http://www.imeem.com/people/epoCvny

CB: Ne puteţi spune ceva despre planurile dumneavoastră de viitor legate de muzică?

HT: Eu cânt. Planurile mi le face Dumnezeu.

CB: Pe ce muzică v-ar plăcea să vă treziţi dimineaţa?

HT: Cea mai frumoasă muzică este liniştea.

CB: Ce vă face azi extrem de fericit?

HT: Dragostea.

CB: În încheiere, ce reprezintă pentru dvs. o pauză de cafea?

HT: Sunt un armean degenerat. Nu beau cafea deşi îmi place enorm aroma cafelei pe care o bea soţia mea dimineaţa. Pentru ambii mei părinţi cafeaua era un ritual. Mie, însă, mi-au plăcut ceaiurile. Bănuiesc că ceea ce reprezintă pentru dumneavoastră pauza de cafea, pentru mine ar fi ceaiul negru cu miere şi rom, de dimineaţa (spre prânz).

Recital la Gala Tanarului Actor, Mangalia

Septembrie 1, 2008

„Orgasm” la Teatrul Toaca, 2001 (Liliana Pana, Laurentia Barbu, Vlad Zografi, Harry Tavitian). Foto: Radu Sigheti

6 septembrie 2008 Ora 19.30 Recital Harry Tavitian la Gala Tanarului Actor. Casa de Cultura Mangalia. Intrarea libera!
http://www.cugetliber.ro/1220216400/articol/25267/harry-tavitian-invitatul-de…

Invitatia la Gala Tanarului Actor de la Mangalia nu este intamplatoare: de peste 20 de ani Harry Tavitian este pasionat de sincretismul artelor. Foloseste elemente de teatru instrumental si costum in concertele sale si a facut muzica de scena (live) la piesele “Furtuna” de Shakespeare in regia regretatei Kovacs Ildiko (1988), “Melissa” de Kazantzakis, la Tetrul Bulandra, cu Victor Rebengiuc in rolul principal (1995) si “Orgasm” de Vlad Zografi (2001), in regia Nonei Ciobanu. A concertat si la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamt (2001), Saptamana Festivalului International de Teatru “Atelier” de la Satu Mare organizat de Teatrul de Nord (2006), Colocviilor teatrale ale minoritatilor din Romania de la Gheorghieni (2007) (comentariu de Artemie Calus).

Impresii de la Stuf si Proetnica

Septembrie 1, 2008

Concert Festival Stufstok, 2008 Foto Mihai Vakulovski

Video de la Stuf: http://video.bestmusic.ro/module.php?module=content_detaliu&id_content=14000120

Cel mai mare soc pentru urechile celor neavizati a fost insa, clar, Harry Tavitian. Cine l-a mai ascultat a zambit ingaduitor si a ciulit urechile la pianul avangardist al mosuletului misterios si supt la fata, cu ciupilica si haine ciudate (ca si tobarul satmarean Cserey Csaba). Muzica lui ne-a amintit cand de jazz-ul new-yorkez, cand de un copil care a descoperit pianul bunicii. http://metropotam.ro/La-zi/2008/08/art2739730713-Cum-a-fost-la-Stufstock-2008/

Cine n-a fost la PENINSULA poate că a fost surprins (plăcuuuuuuuuuuut!) de concertul lui Harry TAVITIAN şi Cserey CSABA, dar noi, ceilalţi, ne-am mai bucurat o dată de concetăţenii noştri (aproape incredibil, la cît de buni sînt, chiar în comparaţie cu cei mai buni cîntăreţi de jazz din lume!). La Peninsula a fost un concert mai de club, totuşi, mai intim, parcă, mai cald, mai sentimental, dar pe această scenă mare de rock, pe care cu cîteva ore în urmă cîntau cei de la Kultur Shock şi d’EUS, Tavitian & Csaba au arătat şi mai măreţi, şi mai convingători, şi mai stăpîni pe sunete, aproape incredibil, dar adevărat. Harry TAVITIAN şi Cserey CSABA au susţinut concertul serii, chiar dacă Jean-Luc PONTY e – evident – un profesionist desăvîrşit […] http://vakulovski.livejournal.com/36668.html

…dupa Farfarello a venit Harry Tavitian cu pasaje complexe si spirtualitatea specifica din muzica lui. http://www.metalfan.ro/forum

Harry Tavitian si Cserey Csaba au dat-o intr-o improvizatie cu iz de Orient de au lacrimat, probabil, toti ochii mici si oblici ai tatarilor dobrogeni http://www.metalhead.ro/Recenzii-Cronica_Stufstock_Ziua_III___Jazz_sub_eclips…

Harry Tavitian & Orient Express – Incantatii pe scena si hora in public

Cine intelege muzica lui Harry Tavitian? Atmosfera din Piata Cetatii nu lasa nici un loc de tagada: muzica lui Harry Tavitian este inteleasa de toata lumea: minoritari, majoritari, turisti si localnici, mici si mari. Pentru ca este si foarte erotica, e limpede ca binomul barbati-femei nici nu se mai pune la socoteala.Pornit intr-o nesfarsita calatorie prin universul muzicii, a poposit ieri seara in Piata Cetatii din Sighisoara Orient Express-ul din care Harry Tavitian a salutat pe toata lumea in stilul sau caracteristic dupa care a impartit daruri in stanga si-n dreapta: daruri muzicale de prin toate locurile prin care (l)-a dus Orient Expresul, cu o energie debordanta care a „contaminat” pe toti cei care au primit aceste daruri. Si n-au fost putini pentru ca Piata Cetatii era plina de fani care-l asteptau infrigurati (desi aseara a fost destul de cald), stiind sigur ca vor primi daruri. Iar in final oamenii n-au mai vrut sa-l lase sa plece, insa Orient Express-ul, ca orice tren, are un orar bine stabilit care trebuie respectat. Asa ca Harry Tavitian s-a suit in Orient Express si a pornit mai departe, catre o alta destinatie unde avea la fel de multi oameni care-l asteptau si carora trebuia sa le ofere din prea plinul sau.In Piata Cetatii muzica lui Tavitian & Co. A declansat o adevarata hora. Si hora asta, doamnelor si domnilor, are puterea de a transforma o populatie intr-o comunitate. Vorba lui Nicu Mihoc, prezentatorul. Mai poftiti si-n alta seara! La hora. Mihaela Herbel – Agora Comunitatilor Etnice (ziarul festivalului Proetnica), 22 august 2008

„Imi place festivalul. Sunt aici pentru prima data, dar sunt sigura ca nu pentru ultima data. Mi-a placut foarte mult concertul lui Harry Tavitian si Orient Express. Pentru mine a fost o revelatie. Tineti-o tot asa.” (Simona din Zalau) Agora Comunitatilor Etnice (ziarul festivalului Proetnica), 23-24 august 2008 http://www.proetnica.ro/index.php?care=93&lang=ro