Jazz (?) la Garana

De la bun inceput muzica mea a declansat dispute aprigi. Pe acest fundal s-a desfasurat, aproape in intregime, drumul meu in arta. Astazi, la distanta de 35 de ani, imi dau seama ca acest context a fost, pana la urma, unul deosebit de fertil pentru mine.
In ultima vreme lucrurile se mai linistisera si incepusem sa ma cam culc pe-o ureche.
Dar iata ca a venit festivalul de jazz (?) de la Garana si, dupa atatia ani, am reintrat in normalitate.
Simt ca am intinerit.
Daca aveti rabdare, intrati pe linkurile de mai jos:

http://www.cotidianul.ro/raspopitul_tavitian_si_masinaria_americana_de_jazz-52368.html
http://www.adevarul.ro/articole/trei-zile-de-jazz-cu-ploaie-si-10-000-de-spectatori/361720
http://plindecuvinte.blogspot.com/2008/07/garana-2008-festivalul-basistilor.html
http://in-carouri.blogspot.com/2008/07/garana-jazz-festival18-20-iulie.html

FOTO - http://andreig.gapo.ro/detaliu_album/6487-BAD6M746W4Y9WP9/ 

Infruntarea dintre Ardeal si Dobrogea continua!

Vlaicu Golcea, la concertul nostru de vara trecuta de la Club Spice, din Bucuresti Foto Bogdan Dimitriu

2 august 2008 Duo Harry Tavitian (pian, voce) – Cserey Csaba (baterie, percutie), la Cetatea Miko din Miercurea Ciuc, ora 18 (in caz de timp nefavorabil, concertul va avea loc la Casa de Cultura).

8 august 2008 Balkan Trio: Harry Tavitian (pian, voce), Vlaicu Golcea (bas, instrumente electronice), Cserey Csaba (baterie, percutie) la festivalul „Complet Etno-Jazz” de la Spice Club, Vama Veche. Ora 20.

Fotografii din concertul Harry Tavitian & Orient Express din Austria

Harry Tavitian, Zsolt Meier si Jimi El Lako la St Veit, 12 iul 08 foto Iztok Zupan

Alte fotografii de la concertul nostru de la Festivalul din Sankt Veit, Austria, de saptamana trecuta:

http://www.jazzz.si/reportaze/rep_2008/rep_tavGurtu/

Autorul este Iztok Zupan, din Slovenia, un bun prieten al meu.

Scoala Ardeleana versus Scoala Dobrogeana

Cserey Csaba si Harry Tavitian la Festivalul „Scoala Ardeleana” 2007, Terasa Papa la Soni, Vama Veche (foto Gabi Mitroi)

Duo Harry Tavitian (pian, voce) – Cserey Csaba (percutie)

De la malul Marii…

• Miercuri, 16 iulie 2008 ora 21.30 Vama Veche – Papa la Soni Festivalul „Scoala Ardeleana vs. Scoala Dobrogeana”

la malul Muresului…

• 25 iulie 2008 ora 22.30 Targu Mures Festivalul Peninsula (Complexul Week-End, scena Zacusca) http://www.peninsula.ro/program/stage_zakuska/

Comentariul lui Adrin la concertul Tavitian – Cserey de la Soni, de acum un an: „absolutamente demential; recunosc cu mandrie ca am cerut al patrulea bis”

La Rascruce

Spuneam ca m-am simtit ca intr-o familie, la Garana: in fotografie e unul din prietenii dragi, Gigi Taus, patronul hanului La Rascruce http://www.la-rascruce.ro/ro/ (merita sa vedeti pozele!) in curtea caruia a inceput sa se organizeze festivalul de la Garana. In 2002 festivalul se organiza inca in curte. Publicul statea pe butuci de lemn, totul era foarte firesc. Gigi ne-a rasfatat cu palinca, gulas si pastravi afumati dupa o reteta proprie. Ne-am imprietenit si cu cainii pensiunii – un malamut de Alaska si un maidanez care simtea cu vreo ora inainte, ca venea furtuna. Se ascundea in cel mai ferit colt si incepea sa tremure ingrozitor (probabil ca se speriase de tunete, cand era pui).
Alti prieteni dragi, vechi fani de jazz si ei, care au avut mare grija de noi toti, sunt Radmila si Gabi Marinescu, pe care atunci i-am cunoscut si cu care am ramas foarte apropiati.
Garana se afla pe versantului nordic al muntelui Semenic, la o altitudine de cca. 1000 de metri. La inceputul sec. 19 au venit cateva familii din Boemia si au colonizat partea putin populata a muntilor Banatului. Locuitorii isi spuneau pemi si lucrau la taiatul lemnului pentru combinatul siderurgic de la Resita. Acestia au infiintat satul Wolfsberg – acum Garana (locul unde sunt cladite casele seamana cu o coama de lup). Dupa ’90 majoritatea pemilor au emigrat in Germania si au vandut casele mai ales timisorenilor.
Casele, transformate majoritatea in pensiuni, sunt o minunatie, la fel si peisajul.

De-abia astept sa ajungem la Garana si sa beau (nu o palinca!) ci o afinata. Pentru reintalnirea cu prietenii si cu publicul, pentru ca sa il ascult pe Charles Lloyd si pentru afinata merita ca sa urce Orient Express-ul pana la Garana!

Marsu’ Miresii in Orient Expresu’ de Garana

Garana, 11 august 2002: Johnny Raducanu, Ion Baciu Jr, Florian Lungu, Harry si Manuela Tavitian

Marsu’ Miresii: http://audio.neogen.ro/user/boy4women/t1hl0t05wu53cpblbbj3fv94htey12hv/

Duminica, 20 iulie 2008 Harry Tavitian & Orient Express la Garana Jazz Festival http://www.garana-jazz.ro/

La Festivalul de la Garana, Orient Express-ul va avea si vagon de Satu Mare: la percutie ni se va alatura Cserey Csaba.

Este a doua oara cand sunt invitat sa cant la Garana – prima data am fost in 2002.
Mosu (Florian Lungu), stiind ca aveam sa implinesc 50 de ani chiar in zilele festivalului, a insistat foarte mult sa merg. Eram foarte sceptic, nu aveam habar de festival si de zona. Surpriza a fost pe masura: publicul, atmosfera, peisajul si nu in ultimul rand gazdele, care ne-au ramas prieteni dragi.

Ziua mea de nastere, sarbatorita pe scena, tine deja de istoria jazzului romanesc.Inainte de ’89 Festivalul de la Costinesti pica de ziua mea, asa ca am destule amintiri – incepand cu primul Costinesti, din ’82. Totul a culminat in ’86, cand ziua mea s-a terminat la militie, unde am dat declaratii – impreuna cu Johnny, Mosu, Sorin Antohi, Ioan T. Morar pana spre dimineata (Johnny il batuse pe directorul statiunii, care il jignise – era beat mort). Din cauza incidentului, in ’87, activistii UTC de la Costinesti au mutat festivalul in septembrie…

Revenind la Garana de acum 6 ani, ziua mea de nastere am inceput-o si am terminat-o pe scena. Prietenii din jazzul romanesc au inceput sa ma sarbatoreasca chiar dupa 12 noaptea: Johnny a organizat un jam-session pe cinste. Recitalul meu a fost seara, nu fara peripetii: a inceput sa ploua torential, credeam ca nu voi mai putea canta fiindca ploua prin copertina, peste instrumente. In timp ce cantam si auzeam siroaiele de apa, nu vedeam daca in curte mai ramasese cineva sa ma asculte. Ropotul de aplauze de la sfarsit a acoperit ropotul ploii. Adapostiti majoritatea sub bucati de nailon, unii chiar uzi leoarca, oamenii ramasesera acolo si ma ascultasera. Nu va pot spune ce bucurie am simtit.

Am cautat acum pe internet si am gasit cateva cuvinte pe care le spusesem atunci:”Am petrecut o zi de nastere extraordinara si m-am simtit ca intr-o familie chiar si printre cei pe care nu-i cunosteam”

http://old.banateanul.ro/articol/ziar/timisoara/harry-te-pup-in-cur/1632/

AXIS MUNDI – Paradisul regasit

Putine bucurii mai are acum omul modern, intr-o lume desacralizata in care suntem tot mai departe de Dumnezeu. Viata nu mai este organizata in jurul unui centru, al unui model exemplar de origine divina. Satul inseamna pentru noi acel paradis pierdut si, odata cu el, bogatia si profunzimea traditiilor si nobletea sufletului simplu al taranului. Mircea Eliade, caruia Harry Tavitian ii dedica in 1984 piesa reluata pe acest disc, spunea: „Intorcandu-ma dupa o experienta de trei ani in India, am inteles importanta nu numai de a fi fost nascut si educat in spatiul carpato-danubian, in Romania, dar am inteles si importanta traditiilor noastre populare, a culturii rurale si a folclorului, care la noi, fata de Occident era inca destul de viu”. Pornind de la folclorul romanesc ca sursa de inspiratie, etno-jazzul Orient Express-ului sfarseste prin a deveni un mijloc de supravietuire a folclorului insusi in mediul urban. Nepreluand citate folclorice ca atare, grupul creeaza o muzica proprie, in spirit popular romanesc. Muzica formatiei recreaza spatiul spiritual romanesc cu respect fata de traditia autentica, prin mijloace de expresie caracteristice jazzului. Nascut tot ca o forma de folclor, jazzul pastreaza de la acesta creatia spontana ca mijloc principal de expresie. Cele mai multe din temele si ritmurile folosite provin din zona de sud-sudest a Romaniei, unde influentele balcanice sunt foarte puternice. Alaturi de acestea, apar teme si ritmuri transilvanene, din Maramures, Oas etc. Aceasta pentru ca spatiul spiritual romanesc este unul de sinteza intre Orient si Occident. „Asa cum trenul Orient Express lega Parisul de Istanbul, trecand prin marile centre culturale ale Europei, asa si muzica grupului Orient Express alatura gandirea occidentala si miresmele Orientului” (Harry Tavitian). Etno-jazzul, muzica post-moderna, este el insusi un mijloc de comunicare intre diverse culturi.
Bucuria pe care o naste muzica Orient Express-ului se datoreste credintei si dragostei cu care este facuta. Sfarsitul suitei vrea sa fie trezirea din haosul vietii moderne si invitatia de a cauta ceea ce pentru omul religios era Axis Mundi: stalp ce sustinea lumea si care lega Infernul, centrul pamantului si poarta Cerului, arbore cosmic cu putere de regenerare. Axis Mundi – Crucea jertfei Mantuitorului, pom al vietii, scara pe care sufletul omului urca la Dumnezeu. Axis Mundi – bucurie a Invierii.
Artemie Calus – Constanta, 1999, la Praznicul Inaltarii Sfintei Cruci (Textul de pe coperta CD-ului Axis Mundi)

Puteti asculta aici ultima piesa de pe Axis Mundi : La portile Levantului http://www.trilulilu.ro/chakaal/4a2c06b850825e

Veche Rapsodie din Balcani – din Alpi pana-n Semenic

Sankt Veit, Austria – Curtea Castelului Herzogburg

Ma pregatesc iarasi de drum… De data asta, cu Orient Express-ul din Alpi pana-n Semenic si cu Cserey Csaba de la malul marii la malul Muresului

http://www.harrytavitian.ro/noutati.htm

Despre turneul de acum o luna, slava Domnului, pot spune: «Very good playing all around». Sper sa postez in curand fotografii si mostre sonore de la concerte.

Cu Orient Express-ul suntem invitati din nou in Austria, la festivalul organizat la St. Veit an der Glan. Sankt Veit-ul este un orasel in Gurktaler Alpen.

12 iulie 2008 Harry Tavitian & Orient Express la Herzogsburg, St. Veit/Glan, Austria. www.burgkulturstveit.com/

Vor urca in Orient Express-ul pentru Sankt Veit prietenii mei Hanno Hoefer (chitara), Jimi El Lako (vioara), Edi Neumann (sax tenor), Zsolt Meier (sax alto), Octavian Barila Andreescu (bas), Mario Florescu (tobe). L-am invitat sa urce de la Budapesta si pe David Yengibaryan (acordeon).

Muzica noastra, in care Balcanii intalnesc Caucazul, va rasuna in curtea castelului Herzogburg si va fi urmata de un alt (fel de) Orient, cel al Indiei lui Trilok Gurtu.

La St. Veit vom canta si „Old Balkan Rhapsody”:
http ://www.trilulilu.ro/chakaal/0c2ddb296e1d45