„Musique du Monde” cu Tavitian la Bruxelles

Bruxelles: Foto postata pe dor de duca de Centrul de Informare pentru Turisti din Bruxelles

La Bruxelles, in Belgia, pe 7 iunie, voi canta la la Centrul Cultural Espace Senghor http://centreculturel.be/cc/ccpages/agenda.php?re=a

Concertul, intitulat „Musique du Monde” va mai avea ca invitati muzicieni din Ungaria si Belgia.

http://www.agenda.be/fr/Event/173339/concert-de-musique-nomade-musique-du-mon…

Voi avea o parte solo si apoi ceva combinatii cu ceilalti muzicieni invitati, despre care stiu destul de putine lucruri. Concertul e organizat cu sprijinul Centrului Roman de Informare de la Bruxelles.

Hans Kumpf si Harry Tavitian, acum 20 de ani…

Hans Kumpf in concert cu Creativ la Costinesti 85

Hans este de asemeni si un apreciat ziarist, fotograf si eseist de jazz.

Iata mai jos istoria primei noastre intalniri (citez din liner notes la CD-ul „Open End” al duo-ului Tavitian – Kumpf):

Acum, pentru muzicienii din Est si Vest, nu mai exista nici o piedica pentru a canta impreuna. Dar la inceputul anilor ’80 Cortina de Fier era o realitate dura. Hans Kumpf a avut curajul sa mearga in Uniunea Sovietica (apoi si in Romania) pe cont propriu pentru a se intalni cu muzicienii din Est, pentru a canta cu ei si a produce LP-uri cu inregistrarile acestor concerte, pentru a scrie despre muzica Estului si pentru a aranja concerte ale muzicienilor din Est, in Occident. Cu multa generozitate si delicatete el a trimis chiar si pachete cu alimente colegilor sai muzicieni din fostele tari comuniste (inclusiv familiei lui Tavitian).
Aceasta inregistrare de acum 20 de ani este o amintire a primei calatorii a lui Tavitian in Vest. Cu acea ocazie, Kumpf a scris un articol numit „Wild about Harry”: Imprejurarile care l-au purtat pe pianistul roman Harry Tavitian din orasul sau natal Constanta, la Stuttgart, au fost cam ciudate. Totul s-a datorat lui Hans-Gerd Schwartz, seful serviciului de legislatie in constructii din Fellbach, care l-a auzit din intamplare pe pianist, in timpul vizitei sale in Romania. Schwartz i-a convins pe colegii sai din departamentul cultural al Primariei, sa sponsorizeze un concert al lui Harry la Fellbach. Acum Tavitian l-a intalnit pe clarinetistul Hans Kumpf, care a aflat de aceasta vizita, de la corespondentul Romaniei pentru revista Jazz Forum, Virgil Mihaiu. Kumpf si Tavitian au mers intr-un studio pentru a inregistra jazzul cu care Tavitian este cunoscut in Romania: avangarda provenind, printre altele, din muzica clasica europeana si folclor sud-est european. Fara a repeta in prealabil, cei doi muzicieni au gasit imediat un limbaj comun pentru a comunica”. (Revista Jazz Forum, 1985).
„Am devenit, imediat, prieteni apropiati. Hans mi-a facut o mare surpriza – a inchiriat faimosul Tonstudio Zuckerfabrik din Stuttgart pentru doua ore. Credeam ca visez. Acasa aveam discuri celebre ale unor mari muzicieni de jazz, inregistrate in acel studio. Si deodata, iata-ma in acel studio, pentru a face propriile mele inregistrari. Nu-mi venea sa cred. Muzica noastra s-a nascut firesc, spontan, ca si prietenia noastra. Inca din 1985 criticul est-german Bert Noglik a atras atentia asupra incercarii curajoase a lui Hans Kumpf de a crea punti intre diferitele culturi muzicale. Aceste punti sunt acum o realitate. Cand am fost in Germania in 1984, credeam ca regimul Ceausescu va fi vesnic. Intorcandu-ma acasa, nu mai aveam sperante sa vad iar Vestul. Ca sa nu mai zic, sa cant iar cu Hans. Si, totusi, se pare ca finalul este totdeauna deschis” (Harry Tavitian).
Revenit acasa, din Germania, ii scriam lui Hans: „Inregistrarile noastre in duo i-au impresionat puternic pe fanii de jazz din Constanta. Ei au fost foarte surprinsi de felul cum te-ai integrat in pasajele „romanesti”. Le-am raspuns ca jazzul este muzica libertatii si ca un jazzman adevarat nu are granite. Au mai apreciat comunicarea dintre noi si faptul ca fiecare piesa are o personalitate proprie”.

In 1985 si 1988 Hans a venit ca turist in Romania si a cantat ca invitat al formatiei mele „Creativ”. Inregistrarea concertului din 1988 de la Costinesti, tinut in fata a 3000 de spectatori (catalogat de criticul Virgil Mihaiu ca „recital memorabil, program furibund de muzica spontana si teatru instrumental” a fost imortalizata pe LP-ul East-West Creativ Combinations, scos de Casa Electrecord pe valuta si distribuit doar in Vest.
Hans urma sa se alature formatiei mele si la Festivalul de la Le Mans, din 1986. Noi n-am primit aprobarea sa parasim Romania; recitalul lui Hans de la Le Mans, intitulat „In memoriam Harry Tavitian”, s-a transformat intr-unul de solidaritate cu muzicienii romani. Iar drapelul Romaniei din fata salii de concerte a fost coborat in berna.
Hans Kumpf a scris articole in presa din Germania si in revista Prisma a ambasadei RFG la Bucuresti, despre colaborarea cu Harry, atat inainte cat si imediat dupa Revolutia din 1989.

Presa despre muzica duo-ului Tavitian – Kumpf:
„Este uimitor modul perfect in care s-au inteles Tavitian si Kumpf” (Sergiu Selian)
„Spectacol plin de prospetime, umor si culoare” (Mihai Hristu)
„Remarcabila usurinta si libertate de exprimare” (Milo Fine)
„Kumpf este un interpret sensibil, capabil sa se adapteze la situatii muzicale insolite, inclusiv la structurile ritmico-melodice de sorginte folclorica ale formatiei Creativ a lui Harry Tavitian. Muzica in perpetua stare nascinda, pulsatila si meditativa, exploziva si echilibrata…” (Virgil Mihaiu)
„Straniu univers antitetic sonor si vizual” (Mugur Popovici)

Duo Harry Tavitian – Hans Kumpf „20 Years After” in Germania

Hans, Harry si Ovidiu, Constanta 1985 foto Hans Kumpf

In Germania, pe 3 iunie, il voi avea alaturi pe clarinetistul Hans Kumpf http://www.allaboutjazz.com/gallery/hkumpf.htm

Concertul, intitulat „20 Years After”, este un eveniment emotionant pentru noi: ultima noastra intalnire pe scena a fost in Romania, in urma cu 20 de ani.Vom canta la Manastirea Comburg din Schwäbisch Hall, langa Stuttgart.

http://lehrerfortbildung-bw.de/lak/co/index.html

http://lehrerfortbildung-bw.de/lak/co/standort/kulturprogramm/hauskonzerte/

« Armenian Connection » la Cluj si Bucuresti in 2006

David Yengibaryan, in concertul de la Cluj in februarie 2006 Foto Luminita Dejeu

Filiera Armeana a lovit la Cluj cu ethno-jazz

« Armenian Conection » a fost, fara indoiala, evenimentul muzical al acestui inceput de an la Cluj ; […] o intalnire aproape magica […] Ce s-a intamplat in Roland Garros a avut toate ingredientele unei experiente inedite, greu de uitat. (Liviu Scripcaru, Ziua de Cluj)

Celebrul pianist Harry Tavitian a sustinut luni seara la Cluj-Napoca un recital de zile mari, alaturi de acordeonistul armean David Yengibaryan, clubul Roland Garros devenind neincapator pentru multimea de iubitori de jazz veniti sa asculte ineditul duet.
« Turneul acesta a necesitat un efort foarte mare din partea mea, l-am organizat singur in proportie de aproape 100%, insa a meritat. Am mai cintat impreuna cu David in Ungaria, am vrut sa experimentam si in Romania, insa nu ma asteptam la asa mare succes. Toate cluburile prin care am trecut au fost arhipline, nu mai erau locuri pentru toti, la Bucuresti unii chiar stateau linga noi, pe scena ». (Florentina Tatar, Monitorul de Cluj)

Cei doi muzicieni care au reusit sa umple sala pana la refuz. […]
Primul s-a nascut la Constanta in 1952, al doilea la Erevan in 1976, dar de cativa ani buni traieste la Budapesta. Amandoi insa reprezinta cu onoare „amprenta culturala” a tarii strabunilor chiar in conditiile in care natiunea lor traieste majoritar in diaspora.
Tavitian a gasit in Yengibarian un partener muzicalmente foarte interesant.
Spre deliciul auditorilor, ca „teren comun” au fost preferate temele de autentica sorginte armeana. Prin sine insele, ele contineau deja un dramatism intrinsec, asemanator celui acumulat intr-un pretios vin vechi. Dar dincolo de atractivul material tematic, dominat de melismatica orientala, se desfasurau improvizatiile tot mai audacioase ale pianului si acordeonului. Cele doua instrumente se completau si se impleteau, dialogand, chestionandu-se, urmarindu-se reciproc. Melodiilor emise in forta de catre Tavitian le raspundeau ezitantele contorsiuni ale acordeonului manuit de Yengibarjan. Acesta din urma si-a perfectionat o tehnica pe care as numi-o „organistica”, bazata pe schimbari de registre timbrale, pedale sonore cu rezonante de catedrala.
Din mentalitatea orientala, muzica armeana preia o raportare mai relaxata decat cea europeana fata de timp. De aceea, piesele de sorginte folclorica devin in varianta Tavitian/Yengibarjan mai curand pretextul unor suite bazate pe dialogul spontan, neafectat, dintre protagonisti. Asta lasa spectatorului senzatia ca asista la ritualul atat de specific numit vizita armeneasca. Un concept caracterizat, in primul rand, printr-o durata generoasa, ca baza a treptatei implicari afective din partea tuturor participantilor. Stress-ul si precipitarea de tip occidental sunt ignorate, daca nu total uitate, iar ascultatorul realizeaza ca in tot acest demers exista un crescendo interior, spre o gratificare finala, nascuta din treptate acumulari. Atmosfera e inrudita cu aceea a naratiunilor autoregenerative din Cele o mie si una de nopti… Sunt multe detalii pe parcurs prin care atentia e stimulata in continuare – uzitarea neasteptata a unor instrumente secundare (cum ar fi fluierele cu sunet de cimpoi, sau micile generatoare percusive, actionate de Tavitian), tremolourile insistente – redate „in oglinda” pe cele doua claviaturi – care evoca vibratia interiorizata a melos-ului armean, dar fac aluzie si la rotunjimile si asperitatile blues-ului.
Apoi insa si o piesa sculptata integral in regim liric, cu respiratia taiata, pentru al carei final pianistul recurge la un timid si rudimentar sunet de talanga. Brusc, imaginatia noastra e proiectata in acea tara de piatra dominata de Muntele Ararat, impodobita de stravechi biserici crestine, cantata de Komitas, redefinita arhitectural de Toramanian, pictata de Martiros Saryan. Acesta din urma, autor al unei veritabile transfigurari picturale a Armeniei, isi manifesta in 1906 – exact in urma cu un secol – mandria fata de monumentele istorice ale patriei sale, printre care „intalnim creatii impregnate de spiritul armean, sau, pentru a utiliza un termen arhitectural, de un stil armenesc pur.”
Tavitian/Yengibarjan, au potentialul de a transpune spiritul armean in edificii sonore de ampla respiratie jazzistica. (Virgil Mihaiu, Tribuna)

Armenian Connection la Bucuresti, in 2006

Joi seara, in Art Jazz Club, Harry Tavitian si acordeonistul armean din Ungaria, David Yengibarian, si-au incrucisat degetele pe clape intr-un concert plin de forta si pitoresc. Cei veniti sa-i asculte afirmau ca nu si-au inchipuit cit de bine pot cinta pianul si acordeonul impreuna. In Art Jazz Club, cei doi si-au miscat ascultatorii, care nu i-au slabit cu aplauzele decit dupa trei ore bune de concert. (Catalina George)

Ecouri la concertele cu David de pana acum

Ianuarie 2006, in timpul turneului, David Yengibaryan, Manuela si Harry Tavitian la Constanta, pe marea inghetata

In ianuarie 2006, pe un frig cumplit, am organizat un turneu in Romania cu David Yengibaryan. Insa, peste tot unde am cantat, atmosfera a fost foarte calda.

« Armenian Conection » la Constanta, in 2006

Despre partenerul sau de scena, Harry Tavitian a spus: „Este extrem de talentat, de muzical. Cu el am o colaborare foarte apropiata, in primul rand, sufleteste. Comunicarea noastra cea mai directa are loc la acest nivel. Practic, instrumentele noastre – pianul si acordeonul – devin o simpla prelungire a sufletelor noastre“.

Pentru David Yengibaryan, recitalurile sustinute cu Harry Tavitian reprezinta dialoguri intre doua inimi. „Chiar daca nu am fi vorbit aceeasi limba, am fi putut comunica, deoarece intre noi exista o puternica legatura sufleteasca. Inima, sentimentele, sufletul, dragostea, filosofia si religia sunt esentiale pentru a canta. Muzica inseamna mult mai mult decat instinct“, sustine jazz-man-ul, care considera ca publicul nu difera in functie de nationalitate. „Nu conteaza nationalitatea celor care te asculta, pentru ca muzica este un limbaj comun, un dictionar universal“.
Roxana CLINCIU (Cuget Liber)

David i s-a alaturat lui Harry pentru un concert exceptional, care a durat mai mult de doua ore. Improvizatia, ritmuri de jazz pe teme folclorice armenesti si romanesti si Astor Piazzolla, a lasat publicul sa aplaude indelung, cu incantare si dor, laolalta, in regatul condus de cei doi magicieni. (Alina Voiculescu, Observator de Constanta)

Desi se intampla mai rar astfel de momente cu auditie inalta, ar fi un gest frumos din partea organizatorilor sa exileze mai des – dar fara sfarsit ovidian – nume atat de respectate precum cel al lui Harry, care intotdeauna s-a inconjurat de tineri artisti la fel de intelepti muzical ca si domnia sa. Un sfarsit de ianuarie pe portativ… o seara in care am inghetat din cauza placerii de a fi ascultat o altfel de muzica. (Ana Nabul, Observator de Constanta)

„Armenian Connection”, in Austria

Harry Tavitian si David Yengibarian in concert la Satu Mare, 2006 Foto Czintzel Laszlo

Harry Tavitian European Tour, sub semnul libertatii si spontaneitatii jazzului

« Vestul are mare nevoie de spiritualiatatea estului, de autenticitate si deschidere sufleteteasca » (HT)

In Austria voi canta impreuna cu acordeonistul armean din Budapesta, David Yengibaryan; despre David am mai scris pe blog acum un an:
http://blog.360.yahoo.com/blog-gzGG0oIzdLQD79EA6qmCHeKGyEA-?cq=1&p=194

Programul concertelor:

– 30 mai la Viena, la renumitul Club „Porgy & Bess” http://www.porgy.at

– 31 mai la Rudersdorf, la Festivalul Limmitationes http://www.limmitationes.com

La taifas, despre concertul de la Muzeul Satului

Foto: Jazzo

La Muzeul Satului m-am simtit in largul meu. A fost prima colaborare si pot sa spun ca gazdele au fost persoane tot atat de primitoare cum sunt si casutele pe care le ocrotesc cu dragoste si reusesc sa le pastreze vii.
Am avut emotii fiindca nu prea aveam nadejde ca aceia care ar fi dorit sa ajunga la concert sa si reuseasca (era vineri, la ora la care toata circulatia spre nordul Bucurestiului e blocata). Slava Domnului, m-am inselat ! Au fost multi fani « cu vechime » dar si destule persoane pe care nu le stiam. Le multumesc.
Atmosfera m-a purtat dincolo de spatiu si timp. Tot ce imi amintesc din concert este stolul de mierle pe care probabil ca le starnise pianul si cu care am palavragit, lasand in piesa mea momente de liniste pe care ele le-au umplut cu muzica lor.

Puteti citi impresii de la concert, pe blogul lui Jazzo:
http://fr.blog.360.yahoo.com/blog-eyRBZTE1dKhMfVpedlAodA–?cq=1&p=1754

Cronica lui Iulian Ignat cu foto a lui Iulian de la concert – Formula AS:
http://www.formula-as.ro/2008/821/planete-culturale-30/saptamana-excelentei-9682

Cronica lui Florian Baiculescu, aparuta in Observatorul Cultural:
http://www.observatorcultural.ro/Harry-Tavitian*articleID_19760-articles_details.html

O pasare rara in Muzeul Satului … live!

Casuta noastra de la Valenii de Munte, cu peretii din impletitura de alun lipita cu pamant (prima atestare documentara – pe la 1880)

Invit prietenii jazzului la concertul pe care il voi avea, vineri, 16 mai, ora 17 la Muzeul Satului din Bucuresti.

Recitalul va avea loc in sala Gheorghe Focsa si este inclus in seria de manifestari dedicate aniversarii a 72 de ani de la inaugurarea muzeului. In caz de public numeros si vreme frumoasa, se va tine afara…

Cred ca nu intamplator am fost invitat la aceast eveniment. Am un deosebit respect pentru omul simplu de la tara. Pentru mine folclorul este un mijloc de traire iar Muzeul Satului este unul din locurile mele de suflet.

Cum am foarte putine concerte in Bucuresti si 99% din acestea sunt in medii care nu au nimic de-a face cu jazzul „oficial”, ma simt ca o „pasare rara” in gradina Muzeului Satului.

Sunt armean prin nastere si roman prin adoptie; ma simt acasa in ambele spatii spirituale – balcanic si caucazian. Influentele folclorului romanesc si armenesc au fost prezente inca de la inceputuri in muzica mea; m-am apropiat in mod firesc de traditiile populare. De-alungul anilor, folclorul a ramas unul dintre izvoarele mele cele mai importante de inspiratie. Ceea ce incerc sa fac este o sinteza intre diverse surse, pornind de la esente.

Iata mai jos cate ceva despre jazz, folclor si muzica mea:
„Preluarea folclorului in jazz devine, pana la urma, o modalitate de supravietuire a folclorului in muzica urbana. Jazzul insusi a aparut acum un secol ca o forma de folclor: o creatie orala, spontana; s-a transmis prin viu grai, creat de niste oameni care nu prea stiau multa carte. El a devenit o expresie a libertatii. Folclorul, la randul lui, este dintotdeauna, un fenomen spontan, creat dintr-o placere de a-l face. Si toate astea, la mine, se intalnesc”. (Harry Tavitian in dialog cu Nicolae Manolescu, 1999)

„Exista multi pianisti in jazz, dar Tavitian este unic. Folosirea de catre Tavitian a temelor traditionale romanesti este, fara indoiala, una din cele mai bune manuiri ale muzicii balcanice la ora actuala, facuta cu deosebita grija si dragoste, cu o tehnica superba si un simt dramatic fara egal. In concert, ca si pe disc, la talangi si fluiere romanesti, ne apare un om din care muzica pur si simplu izbucneste din strafunduri. (Eugene Chadbourne – SUA, 2004)

„Mult mai important decat preluarea ocazionala a unor teme folclorice, se dovedeste a fi faptul ca exista muzicieni improvizatori europeni, care reflecta si integreaza elementele folclorice intr-un stil personal. Este important ca in aceste cazuri e vorba mai ales despre muzicieni, cum ar fi Harry Tavitian, care provin din acele parti ale Europei in care mai exista o legatura relativ puternica si vie cu folclorul indigen.” (Bert Noglik – Germania, 1990)

Hristos a inviat!

Miniatura armeneasca (Evangheliar sec. 14-15); pictor anonim din Syunik

Sfintele Sarbatori de Pasti le-am petrecut cu bucurie, acasa, la Constanta. Biserica Armeana din Romania sarbatoreste Invierea Mantuitorului la aceeasi data cu Bisericile de rit bizantin, asa ca am facut o impreuna-praznuire. In Saptamana Patimilor, am mers la Deniile de luni, marti si miercuri la bisericuta din satul Poiana. Apoi, in Denia din Joia Mare am fost intai la Biserica Greaca si apoi la Biserica Armeana (unde, dupa ce citeste fiecare Evanghelie din cele 12, preotul armean stinge cate o lumanare de pe altar; la sfarsit, biserica ramane in intuneric si preotul canta din altar una dintre cele mai tulburatoare monodii ale muzicii religioase armene – Ur es Mayr Im? / Unde esti Maica Mea? Noaptea, dupa ora 11 am fost la Biserica Sfantul Mina, unde in fiecare an se face priveghere la Crucea Mantuitorului. In Vinerea Mare, dupa ce am cantat Prohodul la Biserica Armeana, am fost si la Denia Prohodului, la Biserica Sfantul Nicolae Vechi. La fel, la Slujba Invierii am fost intai la Biserica Armeana, unde Liturghia incepe mai devreme, seara si apoi la Biserica Sfantul Nicolae Vechi. (Un gand de mare admiratie si dragoste pentru Parintele Marius Mosteanu, de la Sfantul Nicolae Vechi, de care nu am pomenit pana acum pe blog). Ce pacat ca mai toata lumea vine doar «sa ia lumina» si se grabeste apoi spre casa, fara sa zaboveasca la Liturghia din Noaptea de Inviere!
In Saptamana Luminata am fost iarasi la slujbe. Sambata am avut parte de un dar deosebit: am participat la resfintirea Bisericii Armene din Galati, o minunatie construita acum 150 de ani.
Saptamana Luminata a trecut, dar, ca sa nu ne grabim sa ne intoarcem doar spre cele pamantesti, Praznicul Invierii tine 40 de zile, pana la Inaltare.
Asadar, sa nu uitam: Hristos a Inviat!

Imnul pe care il puteti asculta pe linkul alaturat reprezinta momentul din Sfanta Liturghie cand preotul inalta Sfintele Taine si binecuvinteaza cu ele pe credinciosi. Multe dintre manastirile armenesti si stelele crucifere pe care le veti vedea au o vechime de peste 1000 de ani.

http://www.youtube.com/watch?v=93q4Wq2KRTc