Balul Arhitectilor, Lasata Secului si globalizarea

Recital la Balul Arhitectilor, Teatrul National din Cluj, 8 martie 2008; Foto Radu Sigheti

La sfarsitul saptamanii trecute am fost invitat sa cant la Balul Arhitectilor, eveniment anual cu o traditie de peste 100 de ani, desfasurat anul acesta la Cluj. http://www.clujeanul.ro/saptamanal/amintirea-anilor-de-aur-ai-balurilor-2441217

In Romania, majoritatea concertelor mele de dupa ’89 au fost in medii paralele cu miscarea oficiala de jazz. Invitatii facute din suflet, organizate cu grija si respect pentru artisti, public cald. Ultimul concert nu a facut exceptie de la aceasta regula; si nu cred ca a fost ceva intamplator – dupa mine, arhitectura e o oglinda a armoniei ceresti, prin care spatiul capata sens. Cere multa sensibilitate si deschidere sufleteasca. S-a intamplat chiar o minune: am cantat pe un pian de concert – marca mea preferata « Petrof », in sala Teatrului National, plina de parfumul altor timpuri. In Romania jazzul are in continuare fata de muzica simfonica statutul de « cenusareasa » si a canta pe un pian de concert e o raritate.

La Cluj am fost impreuna cu fina Simona si cu finu Radu. Sunt stabiliti de cativa ani in Kenia. http://www.jurnalul.ro/articole/97761/un-roman-tine-africa–intr-un-aparat-foto Anul acesta, spre bucuria noastra, am reusit sa praznuim, de Lasata Secului, conform traditiei. Mai avem o pereche de fini care sunt stabiliti in Anglia si trei perechi de fini la Constanta, cu care, din cauza ca sunt pe drumuri mai tot timpul cu concertele, nu ne vedem atat de des pe cat am vrea. Ultimii nostri fini pe care i-am cununat in noiembrie sunt Mugur, http://www.tz-shirt.blogspot.com/ si Raluca. Mugur e in Constanta, Raluca lucreaza la Bucuresti…
Cat de tihnit se traia acum 50 de ani, cum era totul randuit in privinta sarbatorilor; si, apropo de spatiu si sens, cum suntem noi acum actori cu voie sau fara de voie in scenariul globalizarii… Dar Dumnezeu e milostiv: mai sunt si momente frumoase, cum a fost Balul Arhitectilor.