Cel mai recent interviu Harry Tavitian – versiune integrala
– Ce mai face Harry Tavitian? Spuneti-le cititorilor cateva cuvinte despre activitatea mai recenta sau mai putin recenta.
– Cat mai multa lene si trandaveala. Din cand in cand se mai strecoara cate un concert. Dar nu vreau sa ma extenuez.
– Cum decurge o zi obisnuita din viata dvs.?
– Ma scol dimineata pe la 1. Adica 13.00. Beau un ceai negru cu miere si rom si il ascult pe Bill Evans sau pe Tristano. Apoi sotia pregateste masa si dejunam impreuna. Dupa odihna de dupa amiaza, tot sotia imi prezinta lista de mailuri la care trebuie sa raspund si cea a documentelor la care am de lucrat pe calculator. Spre seara o luam pe pisica noastra Bedros in brate si ascultam un Ornette sau un Ayler sau alte muzici demente inrudite dupa care vine vremea talk-showurilor de la TV, pentru ca nu vrem in nici un caz sa ne scape pulsul natiunii. Aceste talk-showuri le comentam apoi la cina. Si imi inchei ziua dand jos ceva muzici de pe net.
– Unde e mai bine, in studio sau pe scena?
– Pentru muzicantul de jazz scena este spatiul unde se petrece miracolul creatiei. Este imposibil de imaginat jazzmanul adevarat, rupt de publicul sau. Muzicantul de jazz si publicul de jazz sunt dimpreuna-creatori. Sigur ca exista nenumarate discuri de jazz valoroase, inregistrate in studio. Dar ceea ce are in plus un concert, este sarea si piperul si multe alte mirodenii. Si daca ai urechi (si alte chestii), poti face diferenta asta dintre un disc tras in studio si unul live. Diferenta e ca cel de-al doilea traieste, e cald.
– Harry Tavitian solo, in duet sau in septetul Orient Express?
– Ca jazzman e bine sa ai experiente cat mai multe si mai diverse care te vor imbogati si iti vor largi orizontul. Jazzul este o muzica individuala, foarte personala, particulara. Iar cei care-i urmeaza calea sunt niste oameni foarte subiectivi. Iata de ce fiecare noua combinatie in care canti inseamna o experienta noua (buna sau rea), o lume noua. Mai sunt si alte implicatii. Exista creatori foarte interiorizati, introvertiti. Altii sunt debordanti, explozivi. Asta face ca fiecare sa se simta bine intr-o anumita formula orchestrala, mai mare sau mai redusa. Dupa ce in peste 35 de ani de cariera jazzistica am trecut cam prin toate aceste formule, de la solo la octet, in ultimii ani concertele mele in duo mi-au provocat emotiile cele mai intense si mi-au adus bucuriile cele mai mari. Daca stii sa-ti asculti partenerul si sa comentezi, la randul tau, cand, cum si cat e nevoie, atunci dialogul, comunicarea in aceasta formula de duo pot fi plenare. Uneori, mai rar, simt nevoia sa fiu mai colectivist. Si atunci, septetul nostru „Orient Express” ne ofera logistica perfecta. Ca sa nu mai vorbesc de „Black Sea Orchestra”, in care suntem 11 muzicieni din toate tarile din jurul Marii Negre. Ati mentionat concertele mele de pian solo si trebuie sa va spun ca intr-o ordine a mea, subiectiva, ele ocupa un loc cu totul aparte. Aparent, intr-un recital solo, artistul este singur, cu gandurile lui. Pentru mine este momentul cand sunt in dialog cu Dumnezeu. Il vad cum ma priveste, imi trimite inspiratia Lui pe care I-o inapoiez in sunete.
– Cine va place si cine nu va place din muzica romaneasca? Ce va place si ce nu va place la muzica romaneasca (intrebarea nu se limiteaza doar la jazz)?
– Marele critic de film D. I. Suchianu nu scria decat despre ce ii placea. Asa de mult mi-a placut chestia asta, ca, uite, m-am molipsit si eu. Asadar: folclorul romanesc autentic, muzica psaltica, Ioan Caianu, Anton Pann, Enescu, Jancsi Körössy.
– Ce rol mai au studiile muzicale in creatia si in cariera unui muzician in 2008?
– Depinde despre ce muzica vorbim. In muzica clasica trebuie sa ai studii. Dar jazzul, care este de esenta folclorica, respinge organic academismul. Predarea jazzului in institutii de invatamant este o contradictie in termeni. Mi se pare ca si cum te-ai apuca sa inveti un nou-nascut sa spuna a, e, i, o, u. El va invata singur toate astea, la sanul mamei si in bratele tatalui. Si dupa aceste vocale va ingaima, tot singur, niste silabe, si tot asa, pana cand o sa inceapa sa vorbeasca in toata regula. Toti marii muzicanti de jazz au invatat muzica asta unii de la altii. Si asta e valabil si astazi, dupa 100 de ani de jazz.
– Ce rol mai are credinta in Dumnezeu in viata unui om in 2008?
– Tocmai credinta este cea care poate da un sens timpului, vremurilor. Este singura dimensiune care ne poate da puterea de care avem nevoie in viata. Tot restul pleaca de aici.
– Povestiti-ne o intamplare inedita traita pe scena sau in studio.
– In 2003 am fost invitat la Vama Veche, la Stufstock. In timp ce cantam (in duo cu Mihai Iordache) a cazut curentul. Se terminase motorina din generatorul armatei. In 2004 am fost iar invitat la Vama Veche, la Stufstock. In timp ce cantam (tot in duo cu Iordache) a cazut iar curentul. Iar se terminase motorina din generatorul armatei. De data asta, avand experienta din anul precedent, am tinut noi publicul in priza vreun sfert de ora – pana au realimentat generatorul cu motorina – cantand unplugged la saxofoane, fluiere, buciume, tobe, clopote, batand din palme si punand publicul sa ne raspunda, totul aproape in bezna. Incat la venirea curentului, toata lumea a fost dezamagita. Se terminase un happening grozav. Anul acesta sunt iar invitat la Vama Veche, la Stufstock. Cred ca am sa merg cu motorina de-acasa.
– Harry Tavitian scriitor? Harry Tavitian blogger? Detaliati-ne putin va rugam.
– Intr-adevar, am scris poezie, proza scurta, eseu, de pe la mijlocul anilor ’80. Unele chiar s-au publicat. Dar nu am pretentii de scriitor si le consider mai degraba niste accidente. E drept ca este genul de accidente care pot produce efecte dintre cele mai neasteptate si frumoase. Si daca tot am trait sa apuc si blogul, profit de el cat pot de mult. Cred ca mi se potriveste turnat. Pentru ca blogul promoveaza o literatura libera, democratica, alternativa si mai ales de underground. In ce ma priveste, sunt liber de cand ma stiu, fanii si chiar criticii mei m-au considerat totdeauna alternativ la jazzul vremurilor prin care am trecut, sunt chiar si democrat uneori, iar in underground sunt din nascare.
– Ce v-ati dori sa faceti si nu ati facut pana acum (dpdv muzical)?
– Sa urc la Muntele Athos si sa ascult linistea si slujbele de acolo.
– Care ar fi cele 5 CD-uri pe care le-ati lua pe o insula pustie? Care ar fi cele 5 CD-uri pe care le-ati duce pe o insula pustie si le-ati lasa acolo ca sa nu le auda nimeni niciodata?
– Pentru prima parte a intrebarii dvs: muzica primitiva, muzica
medievala, folclorurile primare ale popoarelor, majoritatea compozitorilor secolelor XVI – XVIII, Thelonious Monk, Lennie Tristano, Bill Evans, John Coltrane. In ceea ce priveste partea a 2-a a intrebarii, cred ca ar fi mai bine sa nu poluam sarmana insula pustie.
– Va multumim mult pentru interviu. Ultimul cuvant va apartine.
– Dragoste!
Versiunea aparuta in ziar e putin „ajustata”…
http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-02-25&id=233644
Harry Tavitian's Blog 