Harry Tavitian la Concertul de Craciun din 27 dec 1988 foto Bebe Draia
Spuneam acum 10 ani, intr-o emisiune la televiziune, ca „au fost foarte multe lucruri pentru care eu nu am asteptat o revolutie ca sa le fac. Sunt lucruri care tin de o libertate interioara. Toata lumea spune ca la Revolutie ne-am castigat libertatea. Eu stiu daca o fi adevarat sau nu? Adevarata libertate este cea cu care te nasti, cea din tine”. Fusesem invitat la emisiune dupa Concertul de Craciun, un Atelier de improvizatie memorabil, care se numise „Praznic”. Intr-adevar, pot sa spun ca sunt „un veteran” al concertelor de Craciun (am organizat la Costanta ani de-a randul asemenea concerte, primul in 1982) si al prelucrarilor dupa colinde romanesti si armenesti (prima am facut-o in 1983). In ultimii ani am adaugat si gospeluri. Pentru suitele de Craciun pe care le prezentam in anii ’87-’89 am studiat obiceiurile legate de aceasta mare sarbatoare. Apaream cu texte de colinde, costumatie, instrumentatie adecvata, tot ce trebuie pentru a crea atmosfera de ritual. Partea de teatru instrumental era importanta in acele suite. Cu putinele mijloace pe care le aveam, incercam sa aducem putina lumina in suflete. Pe 20 decembrie se implinesc 20 de ani de la concertul de la Festivalul de jazz Brasov din 1987, in care am cantat prima oara Suita de colinde romanesti pe teme de Bela Bartok; la trei saptamani dupa Revolta de la Brasov – cand in oras inca mai era o atmosfera atat de apasatoare cum nu am mai vazut niciodata, nicaieri – am inceput suita cu textul „Sculati, sculati boieri mari, sculati voi romani plugari!” Cu toate ca era o suita de colinde, pastrasem dramatismul muzicii lui Bartok. Nu pot sa uit starea de spirit din sala si cum au venit la sfarsit oameni in toata firea la mine, cu lacrimi in ochi si mi-au zis : „Nu va dati seama ce ati facut pentru noi, in seara asta”. Imediat dupa concert, in cabina artistilor, a trebuit „sa dau explicatii”, ce semnificatie a avut suita. Ma asteptam la asta si venisem blindat: „Pai eu, armean, sa va explic dumneavoastra traditiile populare romanesti? Nu stiti ca se pleaca la colindat, in noaptea de ajun ? Deci, gazdele trebuie sa se trezeasca din somn. Textul pe care l-am spus e unul publicat in Anuarul Maramuresului”. Aveam anuarul la mine, le-am aratat si cartea „Colinda romaneasca” a Monicai Bratulescu, din care citase si Mircea Eliade. Le-am vorbit despre sincretismul artelor in teatrul popular, pe care incercam sa-l recreem in limbajul jazzului. Si m-au lasat in pace.
Asta vara am fost invitat la un festival in Brasov, la Clubul Blue Train. Nu-i cunosteam pe organizatori. Am pus pe blog cateva cuvinte si o fotografie de la concertul de acum 20 de ani. Patronul clubului, Dorin Pipos, mi-a povestit apoi ca pasiunea pentru jazz i s-a tras de la primul concert la care fusese: cel din 1987…
A fost o perioada lunga in care n-am mai facut suite de colinde. Asa cum s-a intamplat si cu bluesul, am spus ca facusem destul inainte de ’89. Dar in ultimii ani, am reinceput sa fac si colinde. Alergand dupa cele pamantesti, cred ca suntem in mare primejdie sa uitam de insasi bucuria marelui praznic al Nasterii Mantuitorului. Si sper din toata inima ca in aceste concerte – la Satu Mare, Sibiu si Brasov – sa fim intru impreuna praznuire.
Harry Tavitian's Blog 