Press on Tavitian – Vapirov duo

Foto Czinzel Laszlo; Filarmonica din Satu Mare 2006

Harry Tavitian: De la bun inceput intalnirea mea [din ’90] cu Vapirov a insemnat, de fapt, intalnirea a doua spatii foarte diferite: balcanic si slav. Aparent doua traditii care se ciocnesc. Dar noi am constatat ca din asta rezulta lucruri foarte interesante, demne de continuat. Cu fiecare concert am simtit ca intervine ceva nou, dialogul nostru era din ce in ce mai viu, mai aprins. Cred ca si dupa atatia ani de colaborare, mai avem inca multe de gasit impreuna.

Vapirov/Tavitian duo: mica licoare a serii. (Paul Kanitzer – L’Alsace)

Departe – geografic si artistic – de isteria alienata si sterila al Occidentului, cei doi muzicieni isi construiesc cu tact si inspirandu-se cu intelepciune din nesfarsitele comori ale folclorului lor, o lume proprie. Deopotriva fermecatori si profunzi, jucausi si hotarati.

Rusul Anatoly Vapirov si armeanul Harry Tavitian se asculta unul pe altul si actioneaza impreuna. Folclorul este implicat intr-un context jazzistic de sine statator. (Jazz Podium)

Jazzul duoului Tavitian – Vapirov este un adevarat spectacol al intuitiei. (Ana Maria Munteanu)

Tavitian si Vapirov si-au vrajit publicul prin profunzimea si lirismul cu care se inconjoara, aflat intre forta unui Hamba Khale si melancolia folclorurilor Europei Centrale (Jazz Magazine)

In fata mea se aflau doua stele: Anatoly Vapirov si Harry Tavitian; sclipitori, seducator-ironici, cu mult spirit national, foarte romantici, cu citate si pseudocitate clasice. (Nicolai Dmitriev – Rossiskaia Muzicalnaia Gazeta, Moscova)

Interviu al criticului Dimitri Ukhov cu Harry Tavitian la Radio Moscova
DU: Amandoi aveti un simt comun al formelor. Ma refer in special la curgerea ca un suvoi, fluxul continuu al ideilor. Nu folositi structurile mici. Si desi ai multe in comun cu Anatoly, totusi in concertul de aseara i-ai oferit si multe antiteze. Nu mergeti pe ideea de a va identifica unul cu altul, prea mult.
HT: Lucram foarte mult in contrast.
DU: A fost foarte frumos si cred ca esti cel mai bun partener pentru Anatoly, din cati am ascultat pana acum.

Tavitian si Vapirov la Europalia, Bruxelles

Foto Czinzel Laszlo; Filarmonica din Satu Mare 2006

Duo Harry Tavitian (pian, fluiere, percutie) – Anatoly Vapirov (saxofoane) la festivalul Europalia. Music Village, Bruxelles. 7 noiembrie 2007, ora 21.

http://www.europalia.be/event.php?id=465

Harry Tavitian si Anatoly Vapirov sunt nume de prima marime ale Noului Jazz Est European. Au avut o contributie hotaratoare la crearea scolilor nationale de jazz din tarile lor. Au un puternic stil personal, nascut din sinteza intre jazzul de avangarda si spiritualitatea spatiilor carora ei le apartin. Muzica pe care o fac este spontana si bazata pe o comunicare deosebita.

Destinele celor doi muzicieni si istoria colaborarii lor sunt paradigmatice pentru multiculturalitatea europeana dar si marturii ale istoriei framantate a secolului XX.
Tavitian este nascut la Constanta, in Romania, din parinti armeni; Vapirov este jumatate bulgar, jumatate rus si e nascut in Ucraina, la Berdiansk; traieste acum la Varna, in Bulgaria.
Colaborarea celor doi muzicieni a inceput in iunie 1990 cand s-au intalnit pentru prima data la Festivalul de Jazz de la Chisinau. Desi nu se cunoscusera pana atunci, Anatoly Vapirov si Harry Tavitian erau familiarizati fiecare cu muzica celuilalt: aveau amandoi editate albume – inainte de 1990 – la Casa londoneza de discuri “Leo Records”, care promova muzicieni din lagarul socialist. Acel prim concert a fost urmat de peste 30 de concerte in Romania, Bulgaria, Rusia, Moldova, Lituania, Franta, Italia, Germania. Au inregistrat impreuna un compact disc “There’s Always A Hope ” si o caseta cu titlul “Last Romantic” (materialul inregistrat urma sa fie editat ca LP de Casa de discuri “Melodya” dar puciul de la Moscova din 1991 a pus capat acestui proiect). Cei doi jazzmani au cantat atat in formula de duo cat si in formatii mai extinse, precum Balkan Project, cu alti muzicieni din estul Europei.

Festivalul artelor europene, „Europalia” se desfasoara odata la doi ani, la Bruxelles. La Festival sunt invitate toate statele europene. Romania si Bulgaria sunt prezente acum pentru prima data la Europalia.

De ce nu mai organizez concerte la Constanta

In fotografie: Anatoly Vapirov. Info despre Anatoly in sectiunea „Anatoly Vapirov” a paginii http://www.vsjf.com/frameset-1024x768_E.htm

Spuneam ca ma gandesc cu nostalgie la anii dinainte de ’89. Unul din lucrurile frumoase care s-au petrecut atunci au fost concertele pe care le organizam la Constanta.

Ma pregatesc zilele acestea pentru 2 concerte cu Anatoly Vapirov, la Bruxelles si la Varna. Pregatesc si un nou CD, in duo cu Anatoly. Inregistrarea muzicii CD-lui este de la un concert al nostru la Varna, in decembrie 2001.

Ultimul concert pe care l-am organizat in Constanta, si care era programat sa aiba loc a doua zi dupa concertul de la Varna care va apare pe disc, s-a lasat cu… cantec. In noiembrie 2001 ma intalnisem cu Anatoly la Festivalul de jazz dedicat Balcanilor, de la Castelul Elmau din Alpii Germaniei. http://www.schloss-elmau.de/elmau_menue/index/index_hotel.html

Ne-am gandit ca trecusera 10 ani de la primul nostru concert. Si ne-a venit ideea sa sarbatorim in ajun de Craciun, cu doua concerte, unul la Varna si altul la Constanta. Primul concert de Craciun in Constanta l-am organizat in 1982. In anii de pana in ‘89 creasem deja o traditie a acestor concerte. Am avut de la inceput « ispite » cu cele doua concerte pe care le planuisem. S-a pus viscolul si spre Varna circulatia a fost inchisa. Anatoly, care e angajat al Primariei din Varna ca organizator al Festivalului de jazz de acolo, a obtinut de la Directia de Cultura o masina care m-a luat de la granita, de la Vama Veche. Am tinut concertul la Varna si a doua zi am venit (cu aceeasi masina) amandoi la Constanta. N-am intrat bine in tara, ca m-am trezit cu un telefon ca presedintele Consiliului Judetean, Stelian Dutu, ne suspendase concertul care urma sa aiba loc la Muzeul de Arta. A urmat un adevarat cosmar, demn de o nuvela de Kafka sau de romanele lui Orwell. Am picat la mijloc intr-o reglare de conturi politice. A fost un abuz grav, calificat de presa drept un adevarat atentat la cultura. http://www.ziua.ro/index.php?data=2001-12-22
http://www.adevarulonline.ro/2001-12-22/Cultura/jazz-cu-scandal-la-constanta-…

Asa ceva nu mi s-a intamplat niciodata inainte de ’90. In 1987, la trei saptamani de la revolta de la Brasov, la festivalul de jazz de acolo, am facut o suita de colinde care incepea cu « Sculati sculati boieri mari, sculati voi romani plugari »… Sau pe 10 mai 1988 l-am avut invitat pe Mircea Dinescu la « Atelierele de improvizatie » – concertele pe care le organizam pe atunci la Constanta; Mircea a recitat poezii din volumul « Moartea citeste ziarul », care-i fusese interzis de cenzura. Si atunci erau probleme cu aprobarea concertelor de catre cei de la Partid, dar nimeni nu a mers asa de departe, incat sa interzica vreun concert al meu.

Pentru publicul constantean si de rusinea lui Anatoly, am mers la Consiliul Judetean ca sa vorbesc cu Stelian Dutu cu care nu ma cunosteam si care, bineinteles, nu fusese vreodata la un concert de-al meu. S-a incuiat in birou, asa cum a facut si prefectul. Presedinta Directiei de Cultura – cantareata de opera Florenta Marinescu, presedintele Comisiei de Cultura a Consiliului Judetean s-au purtat lamentabil. Am tinut totusi concertul la Clubul Phoenix, dar n-a mai fost Concertul de Craciun.

Atunci m-am « trezit » ca eu de fapt traiam in alt timp, dupa alte valori. Cu regret pentru publicul constantean pe care il iubesc, de atunci nu am mai organizat concerte la Constanta. Am cantat doar cand am fost solicitat.

Ce sa fac? Sunt « nostalgic » !

Jazz la Cluj, atunci si acum

Fotografia este facuta de Vali Hara, la Clubul CFR din Cluj, in 1985

Recunosc. Ma gandesc de multe ori cu nostalgie la anii dinainte de ’89. Cultura in general si jazzul, nu in ultimul rand, au insemnat modul nostru de rezistenta la nebunia comunista. Si nu o rezistenta tacuta si nici o rezistenta de unul singur. Momente precum cele de la concertele de la Cluj, din anii aceia, in care la Casa Studentilor era public inclusiv pe culoare si in fata salii ramaneau 2-300 de oameni afara, dezamagiti ca nu putusera intra; momente de concert in care public si artisti deopotriva, eram un stigat de libertate. Si toata lumea stia asta. Ieseam din timp, uniti de timpurile pe care le traiam. Delirul din timpul concertelor si energia pe care mi-o dadea sala. Amintirea prietenilor dragi din Cluj. Ceva, credeam eu, unic si irepetabil in timpurile noastre imprastiate, amestecate si confuze.
In ultimii ani am avut putine concerte la Cluj si acelea, in cluburi. Dar saptamana trecuta unul din concerte a fost la Casa de Cultura a Studentilor. M-am intors cu multa bucurie in suflet, de la Cluj. Nu credeam ca miracolul din concertele de dinainte de 89 s-ar mai putea intampla. Ei, uite ca s-a-ntamplat. Eu asa am simtit. Ca s-a-ntamplat.
Am cautat apoi sa vad daca apare vreo cronica a concertului. In ziare, nici o nadejde…
Dar uite ca am dat de cele de mai jos. Eram sigur ca autorul a fost inainte de 89 la concerte. M-am inselat. Si, slava Domnului, m-am inselat si gandind ca in timpurile de acum, miracolul jazzului nu mai rodeste.

Harry’s my name, jazz is my game

October 16th, 2007 | by Victor Stutz pe Mykind

Cel mai de succes concert de la Transilvania Jazz Festival a fost al lui Harry Tavitian, sambata, la Casa de Cultura a Studentilor din Cluj. Daca ar fi avut loc acum 20 de ani, acest concert s-ar fi terminat cu un delir colectiv. De fapt, gresesc! Nu s-ar fi terminat astfel, ci publicul ar fi fost frenetic de la inceput pana la sfarsit, iar apoi ar fi plecat in tacere pentru a nu intra in atentia Securitatii, pentru ca, totusi, nu cred ca la Cluj s-ar fi pornit vreo revolutie.

Duetul Tavitian (pian, voce, fluiere) & Cserey Csaba (percutie) a venit la Cluj pentru succes. Au venit sa faca show. Harry a fost spectaculos, accesibil, ludic si virtuoz. M-am enervat cand am auzit din public: “Tavitian, Keith Jarett al Constantei” din gura unui neofit snob, insa mi-am revenit imediat cand mi-am auzit un prieten urland: “Asta-i Dracu’!”, atunci cand Harry a inceput sa cante la voce.

Desi spectacolul nu a fost impartit in doua de o pauza, eu voi face o impartire stilistica.

In prima parte au cantat piese de pe ultimul album al lui Tavitian, din care au sters partile de free jazz, pe care pianistul il promoveaza in Romania de 30 de ani. Ceea ce a iesit a fost un etno-jazz foarte groovy; un joc deloc facil cu swing, muzica clasica, muzica contemporana, cu dialoguri pline de substanta si umor intre pian si percutie, incarcata cu sunete arhaice.

Csaba mi s-a parut un baterist bun, insa, in acesta formula s-a multumit sa raspunda la problemele puse de pianist.

Tavitian a introdus in creuzet cea mai solida cultura jazzistica, muzica medievala, sonoritati arabe, rock&roll, fusion, cantece populare romanesti vechi si a extras printr-o improvizatie desavarsita o muzica foarte complexa, grandioasa.

As spune ca in primul rand la Tavitian te impresioneaza spiritualitatea.

In a doua parte, in timpul unei piese ce mi-a amintit de anii 70 (fusion, hippie, psihedelic), Harry a cantat cu cea mai tare voce pe care am auzit-o vreodata la vreun roman, o voce extrem de barbateasca, rational-violenta; concomitent, tinand tempoul si creand artificii cu mana stanga, a dat cu dreapta o marturie de virtuozitate pianistica.

A urmat o alta piesa de pe ultimul album (La portile levantului) unde facut scat cu o voce total diferita, subtire, cu inflexinuni de instrument de coarde, sacadata, tehnica de opera, evocand o piesa de teatru antic reinterpretata in cheie bizantina.

Penultima a fost un gospel plin de feeling. Blues is your game too, Harry! Ti-o zic!

A terminat fulminant cu When the saints go marching in interpretata in toate stilurile muzicale posibile. Asa se joaca baietii mari. Tan-go!

S-au tinut, la presiunea publicului, doua bis-uri.

Sa auzim ce zice Harry Tavitian: …”suntem aici in Levant, suntem parte a lumii, suntem deschisi catre cultura lumii, catre spontaneitate”…

Harry Tavitian & Cserey Csaba in concert la Cluj

Cserey Csaba si Harry Tavitian la Sibiu, sept 07 foto Lucian Fabro

Duo Harry Tavitian (pian, fluiere, voce) – Cserey Csaba (baterie, percutie)

in 2 concerte de jazz, la Cluj, saptamana viitoare:

• 12 octombrie, ora 20 – Janis Pub www.janis.ro

• 13 octombrie, ora 18 – Casa de Cultura a Studentilor www.transilvaniajazzfestival.ro

Va asteptam!!