„Publicul a fost singurul meu sprijin real in toata cariera mea de peste 30 de ani de jazz”

foto: Genu Ariseanu


Alex Revenco – Jurnalul National, 15 Februarie 2007:
Concerte Tavitian
Maine, pianistul Harry Tavitian va sustine un recital la Festivalul de blues de la Sighisoara, unde va „ataca” blues-uri ale lui Muddy Waters, Memphis Slim, Sippie Wallace, Champion Jack Dupree, Mose Allison. Iar sambata, Harry va evolua in Bucuresti, la Art Jazz Club, intr-un program de free jazz. Harry vine la Bucuresti la initiativa lui Adrian Andries, cel care a avut „curajul” sa organizeze concertul de sambata. Acum un an, la concertul din Art, in ciuda faptului ca afara erau –25 de grade si toata circulatia in Bucuresti era blocata, clubul a fost arhiplin. Tavitian: „Imi pare rau ca publicul bucurestean trebuie sa ma asculte in conditii de underground, dar astept cu nerabdare aceasta intalnire”.

Harry Tavitian, februarie 2007:
„La Sighisoar
a am avut bucuria sa ma simt ca la festivalurile de pe vremuri. Sala plina, public foarte bun, venit special pentru blues. Organizatorii festivalului au avut si o ofera turistica tentanta: cazare (si masa pe cinste) la Hotel Sighisoara, in atmosfera de basm a cetatii medievale si intrarea la concerte, la un pret bun.
M-am bucurat sa revad prieteni veniti special pentru concert, de la Bucuresti, Targu Mures, Brasov, Ludus”.

Adrian DiţăJurnal Sighisorean, 28 febr 2007:
Sighişoara Blues Festival: Un festival cu ştaif
A doua seară a fost deschisă de tăticu’ blues-ului românesc, Harry Tavitian, care a demonstrat că este nu numai un excelent pianist, ci a fost hărăzit de natură şi cu o voce cum rareori poţi auzi live. Astfel că povestea despre necazurile şi ghinionul care-l urmăreau obsesiv (pe omul care a scris cântecul acela, desigur), cu umor şi auto-ironie, fără să fie supărat pe viaţă din cauz
a acestora, mângâind duios clapele pianului precum sânii iubitei.

Ileana Baja – „Artisti romani” – la TVR Cultural, 28 febr 2007:
Se spune ca e jazzman; noi spunem ca e magician.
Tatal lui a fost bijutier; Harry Tavitian este un slefuitor de sunete.
Aduce pe scena un intreg arsenal de obiecte care in mainile lui devin muzicale.
Pare ca e extravagant.
Muzica lui Harry Tavitian a fost totdeauna un gest de protest.
Acum 30 de ani era contestat de colegii sai muzicieni; Jazzul pe care-l canta era prea liber.
Cum e Harry Tavitian? Un om liber. Apartine, dupa cum marturiseste, unei elite: a oamenilor normali.

Narcis Martiniuc – Targu Mures, 1 mar 2007:
Despre concertul lui Harry
Cred ca Harry a cantat mai mult “blues” decat cei care au urmat dupa el; ei au mers mai mult spre „rhythm & blues”, deci spre blues-ul deja filtrat, poate blues-ul citadin, cu influente “Chicago”.
Harry a incercat sa reprezinte mai bine traditia de Mississippi, mai ales atunci cand
a anuntat ca schimba registrul. Stiu ca el a fost fascinat de Memphis Slim, vazut in Romania… Bineinteles, a condimentat recitalul cu stilul sau inconfundabil, au fost la final cateva insertii de jazz cu inflexiuni ethno… dar si ceva free, cand a suprapus fraza muzicala a pianului cu vocea.
Uite un fragment din Plesu, care-l citeaza pe Enescu: “Semnificativa, oricum, intuitia lui Enescu: muzica e, intre toate, arta cea mai lipsita de trup: ca un inger care lucreaz
a asupra pamantului din noi, asupra a ceea ce, in noi, e pamant arabil”.
Harry zicea ca blues-ul cu cat e mai vechi, cu atat e mai adevarat, mai bun; “adica e pamant arabil”. Cam ast
a a fost recitalul lui de la Sighisoara. Cred ca a incercat sa arate oarecum radacinile blues-ului.
Salutare, Doamne ajuta, si mult har!

Genu Ariseanu – Brasov, 20 feb 2007:
D-le Harry, asa cum v-am spus sunt un mare admirator al muzicii dvs. Va urmaresc de mult, de pe vremea festivalurilor de jazz de la Sibiu, Brasov si oriunde am avut prilejul sa fiu in locuri pe unde dvs. ati cantat. Sunt incantat ca v-au placut cateva din pozele mele facute la Festivalul de la Sighisoara.

Marian Broasca – Bucuresti, 21 febr 2007:
De cati ani merg eu la Art Jazz Club, NICIODATA n-am vazut acolo un public atat de entuziast, desi am vazut concerte atat cu straini cat si cu aproape toti romanii din jazz (care conteaza).

Catalin Gombos, 24 febr 2007:
Maestre, a fost o onoare pentru mine sa va cunosc, iar concertul dumneavoastr
a a fost cel mai bun pe care l-am vazut intr-un club bucurestean in multi ani.
Va multumesc.

Si, nu in ultimul rand, puteti citi aici un eseu al lui Corin Chiriac – „Despre ce e fotografia”, inspirat de concertul de la Art Jazz Club:
Open

Un răspuns to “„Publicul a fost singurul meu sprijin real in toata cariera mea de peste 30 de ani de jazz””

  1. Mira Says:

    Ma bucur ca ma pot intalni cu dumneavoastra, fie si pe blog. Va multumesc pentru initiativa aceasta; ori de cate ori vreau sa stiu ce mai faceti, intru aici.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: