Archive for Martie 2007

Blues la Constanta – The day after…

Martie 25, 2007

Harry Tavitian, emotie si sensibilitate in ritm de blues
Publicul si artistul de pe scena dau unicitate blues-ului si jazz-ului
Cu un concert extraordinar de blues, Harry Tavitian s-a intors acasa. Si nu cu Orient Express-ul… Evenimentul a avut loc in Clubul Phoenix. Venirea lui Harry a insemnat mult pentru iubitorii blues-ului, avand in vedere ca prezenta sa in orasul natal este de fiecare data speciala.

In deschiderea concertului, au cantat baietii de la Electric Storytellers, Marcian Petrescu, la voce si muzicuta si Florin Giuglea, la chitara. […] „Este o mare placere si o mare onoare sa cantam cu Harry. Eu il cunosc pe Harry din 1997. Mi s-a parut din totdeauna foarte interesant ceea ce canta el. […] Cand l-am auzit pe Harry cantand blues, in 1997 mi-am zis ca, poate odata, o sa ajung sa cant cu el”, a precizat Marcian Petrescu. […]
Reintoarcere la prima dragoste

In cea de-a doua parte a concertului, Harry le-a „vorbit” celor prezenti in limbajul bluesului despre dragoste si despre sensibilitate. In acest fel, generatia tanara a putut sa asculte vocea plina de expresivitate a constanteanului. Pentru Harry, bluesul reprezinta „poarta prin care a intrat in lumea jazz-ului”. Publicul s-a dovedit a fi un receptor al muzicii de calitate, rasplatind cu aplauze prestatia muzicianului. Pentru Harry Tavitian, publicul ocupa un rol deosebit in actul creator. „Publicul este impreuna cu artistul de pe scena, creator. Si acest lucru da unicitatea acestei arte care este blues-ul si jazz-ul.
De aceea, oamenii care populeaza acest teritoriu sunt cu totul speciali”, a precizat Harry Tavitian. In final, Harry Tavitian i-a invitat pe Marcian Petrescu si pe Florin Giuglea sa cante impreuna. Aprecierea de care s-a bucurat concertul de blues a fost demonstrata de aplauzele si ovatiile cu care iubitorii de blues i-au rasplatit pe cei trei „muzicanti” de blues.
Mirela STINGA – Ziua de Constanta, 26 martie 2007

Comentariul lui Bogdan postat pe propriul blog imediat dupa concert:

HARRY

Harry e fascinant. Stai si il asculti cu gura cascata, vrajit. Ce face el acolo, pe scena, cu vocea si pianul, e o initiere. Te conecteaza la sursa muzicii, te conduce prin maruntaiele ei, te plimba elegant, aproape didactic, prin cotloanele cele mai prafuite ale stilului ca sa-ti demonstreze ca de fapt oboseala e in tine. Si ii iese treaba asta pentru ca dincolo de experienta si profesionalism Harry este viu. Se simte in el sufletul, libertatea inimii si a inteligentei. De fapt despre asta este totul, toata existenta: ne impartim in vii si morti, 99% ultimii. Harry ne vorbeste cu pianul despre ce inseamna sa fii treaz, atent la acordul fin dintre inima si minte. Aseara, cand a cantat blues, cel mai mult mi-au placut scurtele lui incursiuni in zona free, acolo unde melodia abandoneaza canonul si incepe sa respire aerul tare al improvizatiei. Acolo ar trebui sa ne dam intalnire, in spatiul privilegiat al Vietii despre care canta Harry.

„Publicul a fost singurul meu sprijin real in toata cariera mea de peste 30 de ani de jazz”

Martie 17, 2007
foto: Genu Ariseanu


Alex Revenco – Jurnalul National, 15 Februarie 2007:
Concerte Tavitian
Maine, pianistul Harry Tavitian va sustine un recital la Festivalul de blues de la Sighisoara, unde va „ataca” blues-uri ale lui Muddy Waters, Memphis Slim, Sippie Wallace, Champion Jack Dupree, Mose Allison. Iar sambata, Harry va evolua in Bucuresti, la Art Jazz Club, intr-un program de free jazz. Harry vine la Bucuresti la initiativa lui Adrian Andries, cel care a avut „curajul” sa organizeze concertul de sambata. Acum un an, la concertul din Art, in ciuda faptului ca afara erau –25 de grade si toata circulatia in Bucuresti era blocata, clubul a fost arhiplin. Tavitian: „Imi pare rau ca publicul bucurestean trebuie sa ma asculte in conditii de underground, dar astept cu nerabdare aceasta intalnire”.

Harry Tavitian, februarie 2007:
„La Sighisoar
a am avut bucuria sa ma simt ca la festivalurile de pe vremuri. Sala plina, public foarte bun, venit special pentru blues. Organizatorii festivalului au avut si o ofera turistica tentanta: cazare (si masa pe cinste) la Hotel Sighisoara, in atmosfera de basm a cetatii medievale si intrarea la concerte, la un pret bun.
M-am bucurat sa revad prieteni veniti special pentru concert, de la Bucuresti, Targu Mures, Brasov, Ludus”.

Adrian DiţăJurnal Sighisorean, 28 febr 2007:
Sighişoara Blues Festival: Un festival cu ştaif
A doua seară a fost deschisă de tăticu’ blues-ului românesc, Harry Tavitian, care a demonstrat că este nu numai un excelent pianist, ci a fost hărăzit de natură şi cu o voce cum rareori poţi auzi live. Astfel că povestea despre necazurile şi ghinionul care-l urmăreau obsesiv (pe omul care a scris cântecul acela, desigur), cu umor şi auto-ironie, fără să fie supărat pe viaţă din cauz
a acestora, mângâind duios clapele pianului precum sânii iubitei.

Ileana Baja – „Artisti romani” – la TVR Cultural, 28 febr 2007:
Se spune ca e jazzman; noi spunem ca e magician.
Tatal lui a fost bijutier; Harry Tavitian este un slefuitor de sunete.
Aduce pe scena un intreg arsenal de obiecte care in mainile lui devin muzicale.
Pare ca e extravagant.
Muzica lui Harry Tavitian a fost totdeauna un gest de protest.
Acum 30 de ani era contestat de colegii sai muzicieni; Jazzul pe care-l canta era prea liber.
Cum e Harry Tavitian? Un om liber. Apartine, dupa cum marturiseste, unei elite: a oamenilor normali.

Narcis Martiniuc – Targu Mures, 1 mar 2007:
Despre concertul lui Harry
Cred ca Harry a cantat mai mult “blues” decat cei care au urmat dupa el; ei au mers mai mult spre „rhythm & blues”, deci spre blues-ul deja filtrat, poate blues-ul citadin, cu influente “Chicago”.
Harry a incercat sa reprezinte mai bine traditia de Mississippi, mai ales atunci cand
a anuntat ca schimba registrul. Stiu ca el a fost fascinat de Memphis Slim, vazut in Romania… Bineinteles, a condimentat recitalul cu stilul sau inconfundabil, au fost la final cateva insertii de jazz cu inflexiuni ethno… dar si ceva free, cand a suprapus fraza muzicala a pianului cu vocea.
Uite un fragment din Plesu, care-l citeaza pe Enescu: “Semnificativa, oricum, intuitia lui Enescu: muzica e, intre toate, arta cea mai lipsita de trup: ca un inger care lucreaz
a asupra pamantului din noi, asupra a ceea ce, in noi, e pamant arabil”.
Harry zicea ca blues-ul cu cat e mai vechi, cu atat e mai adevarat, mai bun; “adica e pamant arabil”. Cam ast
a a fost recitalul lui de la Sighisoara. Cred ca a incercat sa arate oarecum radacinile blues-ului.
Salutare, Doamne ajuta, si mult har!

Genu Ariseanu – Brasov, 20 feb 2007:
D-le Harry, asa cum v-am spus sunt un mare admirator al muzicii dvs. Va urmaresc de mult, de pe vremea festivalurilor de jazz de la Sibiu, Brasov si oriunde am avut prilejul sa fiu in locuri pe unde dvs. ati cantat. Sunt incantat ca v-au placut cateva din pozele mele facute la Festivalul de la Sighisoara.

Marian Broasca – Bucuresti, 21 febr 2007:
De cati ani merg eu la Art Jazz Club, NICIODATA n-am vazut acolo un public atat de entuziast, desi am vazut concerte atat cu straini cat si cu aproape toti romanii din jazz (care conteaza).

Catalin Gombos, 24 febr 2007:
Maestre, a fost o onoare pentru mine sa va cunosc, iar concertul dumneavoastr
a a fost cel mai bun pe care l-am vazut intr-un club bucurestean in multi ani.
Va multumesc.

Si, nu in ultimul rand, puteti citi aici un eseu al lui Corin Chiriac – „Despre ce e fotografia”, inspirat de concertul de la Art Jazz Club:
Open

Io mă duc la Costanţa, la Costanţa iată viu!

Martie 12, 2007

foto Madalin Rosioru


Concert extraordinar de blues Harry Tavitian

Vineri, 23 martie 2007 ora 21.30 la Club Phoenix Constanta, recital de blues Harry Tavitian. In deschidere Electric Storytellers (Marcian Petrescu – muzicuta si Florin Giuglea – chitara).
Pentru alte informatii: 667408 (Club Phoenix). Biletele se procura doar de la Clubul Phoenix, zilnic dupa ora 10.