Blues (II)

grafica de Mugur Grosu

Iulia Argint, in interviul de pe «Egofobia»:
– „Tavitian se intoarce la blues”, acesta este titlul unui articol aparut pe http://www.atitudinea.ro, si care anunta participarea dumneavoastra pe 9 februarie 2006 la Sighisoara Blues Festival. S-ar putea vorbi despre o asemenea intoarcere? Cum ati ajuns sa luati parte la acest festival si ce a reprezentat pentru dumneavoastra acest episod?

Eu:
– Mi se inoculase in minte ca America daduse omenirii bluesul. Mai tarziu aveam sa constat ca bluesul a fost facut de unii de care America isi cam batuse joc. Si cand am descoperit aceasta America, eu, care cantam blues de la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut, nu am vrut sa-l mai cant. Poate ca m-am suparat ca vacarul pe sat dar au mai fost si alte motive. In anii ’80 eu cantam blues prin toata tara, ca o suprema atitudine de protest. Ceea ce este, de fapt, insasi esenta acestei muzici. In schimb, pentru numerosii bluesmani aparuti imediat dupa 1990, bluesul nu era mai mult decat un amuzament facil, iar asta mi-a pus capac. E drept, vremurile se schimbasera. Atunci mi-am zis „ajunge cat blues am cantat”!
In februarie 2006 am primit invitatia de a canta la festivalul de blues de la Sighisoara. Initial n-am vrut sa ma duc. Dar insistentele sincere (nu agasante) ale organizatorilor m-au facut sa accept, in cele din urma. Dar nu este vorba de o intoarcere la blues. Mai degraba de o aducere aminte.

Mihai Plamadeala in interviul de pe « Muzici si faze »:
– Unde va plasati intre blues si free-jazz?

Eu:
– Merg in continuare atat pe blues cat si pe jazz. Am ajuns sa constat, dupa multi ani de experienta, ca succesul poate sa para, in cazul blues-ului, foarte facil. Pare ca totul vine de la sine. Asta poate si datorita aspectelor tot mai comerciale pe care le-a capatat bluesul in zilele noastre. De aceea, in ultimii ani, nu am mai prea cantat blues revenind doar sporadic la el. Ca sa fiu foarte cinstit, as modifica putin intrebarea spunand ca nu cred ca m-as situa undeva anume sau ca as alege una sau alta intre blues si jazz… pentru mine blues inseamna inceputurile. Nu pot sa raspund daca ma regasesc mai bine in blues sau in jazz… Istoric si sufleteste bluesul a fost inceputul, ca feeling si mentalitate…. Cei sapte ani de acasa, adica ce este mai important.

Acum, la cateva luni dupa aceste interviuri si inainte de o noua participare la Festivalul de blues de la Sighisoara, as putea sa adaug ca, odata cu dezintegrarea europeana, simt ca s-ar putea sa fie iar nevoie de blues.

Am cautat in arhiva mea cu articole din presa si am gasit ceva scris de Artemie Calus, in 1993:
„Tavitian a inceput prin a canta blues in 1970, dupa ce l-a vazut pe Memphis Slim. Si am putea spune ca se reintoarce periodic la el. Desi, artistul constantean ne-a contrazis: „Eu nu am parasit bluesul niciodata”. Acum vreo opt ani, intr-o discutie in care Harry fusese criticat pentru limbajul free al muzicii lui, Johnny Raducanu a spus: „De armeanu’ sa nu va legati, ca are pasaport”. „Pasaportul” era bluesul”.

Acum putem sa mergem in Europa, fara pasaport… Dar, asa cum am mai spus, dupa cum imi miroase mie, cred ca ne putem apuca iar de blues!