Archive for Februarie 2007

Jazz

Februarie 12, 2007

Harry Tavitian vazut de Marin Sorescu-1993

mmmm
incerca sa faca unul
si se aseza sa-si mai traga sufletul
de ostenit ce era
mmmm
facu celalalt


doar ce-i trimisese subpamintul
gata-ncretiti buzati si lacuiti
sa-si inceapa salbaticia
in cazanul cu lapte
artificial superior

ce te-au pus sa faci azi brother?
eu am cintat!

fierataniile pamintului
sunt nelinistite
asteapta o vreme tacute
dupa care un urangutan le potoleste

nice guys!
zice

urlati biziiti mugiti behaiti ca noi
come on everybody!

mmmmmm

ne tulbura cineva linistea?

cam asa incepe povestea noastra

Harry Tavitian – Constanta, 1986
Publicat in: Dialog (Iasi), decembrie 1988; Steaua (Cluj), ianuarie 1991;
Virgil Mihaiu: Cutia de Rezonanta (Ed. Nemira – Bucuresti, 1993)

Anunțuri

Blues (II)

Februarie 11, 2007

grafica de Mugur Grosu


Iulia Argint, in interviul de pe «Egofobia»:
– „Tavitian se intoarce la blues”, acesta este titlul unui articol aparut pe http://www.atitudinea.ro, si care anunta participarea dumneavoastra pe 9 februarie 2006 la Sighisoara Blues Festival. S-ar putea vorbi despre o asemenea intoarcere? Cum ati ajuns sa luati parte l
a acest festival si ce a reprezentat pentru dumneavoastra acest episod?

Eu:
– Mi se inoculase in minte ca America daduse omenirii bluesul. Mai tarziu aveam sa constat ca bluesul a fost facut de unii de care America isi cam batuse joc. Si cand am descoperit aceasta America, eu, care cantam blues de la inceputul anilor ’70 ai secolului trecut, nu am vrut sa-l mai cant. Poate ca m-am suparat ca vacarul pe sat dar au mai fost si alte motive. In anii ’80 eu cantam blues prin toata tara, ca o suprem
a atitudine de protest. Ceea ce este, de fapt, insasi esenta acestei muzici. In schimb, pentru numerosii bluesmani aparuti imediat dupa 1990, bluesul nu era mai mult decat un amuzament facil, iar asta mi-a pus capac. E drept, vremurile se schimbasera. Atunci mi-am zis „ajunge cat blues am cantat”!
In februarie 2006 am primit invitatia de a canta la festivalul de blues de la Sighisoara. Initial n-am vrut sa ma duc. Dar insistentele sincere (nu agasante) ale organizatorilor m-au facut sa accept, in cele din urma. Dar nu este vorba de o intoarcere la blues. Mai degraba de o aducere aminte.

Mihai Plamadeala in interviul de pe « Muzici si faze »:
– Unde va plasati intre blues si free-jazz?

Eu:
– Merg in continuare atat pe blues cat si pe jazz. Am ajuns sa constat, dupa multi ani de experienta, ca succesul poate sa para, in cazul blues-ului, foarte facil. Pare ca totul vine de la sine. Asta poate si datorit
a aspectelor tot mai comerciale pe care le-a capatat bluesul in zilele noastre. De aceea, in ultimii ani, nu am mai prea cantat blues revenind doar sporadic la el. Ca sa fiu foarte cinstit, as modifica putin intrebarea spunand ca nu cred ca m-as situa undeva anume sau ca as alege una sau alta intre blues si jazz… pentru mine blues inseamna inceputurile. Nu pot sa raspund daca ma regasesc mai bine in blues sau in jazz… Istoric si sufleteste bluesul a fost inceputul, ca feeling si mentalitate…. Cei sapte ani de acasa, adica ce este mai important.

Acum, la cateva luni dupa aceste interviuri si inainte de o noua participare la Festivalul de blues de la Sighisoara, as putea sa adaug ca, odata cu dezintegrarea europeana, simt ca s-ar putea sa fie iar nevoie de blues.

Am cautat in arhiva mea cu articole din presa si am gasit ceva scris de Artemie Calus, in 1993:
„Tavitian a inceput prin a canta blues in 1970, dupa ce l-a vazut pe Memphis Slim. Si am putea spune ca se reintoarce periodic la el. Desi, artistul constantean ne-a contrazis: „Eu nu am parasit bluesul niciodata”. Acum vreo opt ani, intr-o discutie in care Harry fusese criticat pentru limbajul free al muzicii lui, Johnny
Raducanu a spus: „De armeanu’ sa nu va legati, ca are pasaport”. „Pasaportul” era bluesul”.

Acum putem sa mergem in Europa, fara pasaport… Dar, asa cum am mai spus, dupa cum imi miroase mie, cred ca ne putem apuca iar de blues!

Blues

Februarie 8, 2007

Dupa 1990 am cantat foarte putin blues. De aceea putini din tanara generatie ma stiu ca pianist si vocalist de blues.

Cant un blues foarte apropiat de formele lui traditionale, uneori cu ecouri de free sau etno-jazz.

Am intrat in jazz, prin blues. In 1970 – aveam 17 ani – m-am intalnit prima oara cu bluesul si asta mi-a schimbat viata. La „Cerbul de aur” a avut loc recitalul lui Memphis Slim, un pianist care era printre legendele vii ale bluesului. I-am vazut recitalul la televizor, aveam deja si un casetofon si l-am inregistrat.

Pe atunci inca nici nu auzisem de termenii de jazz sau blues; aveam o educatie muzicala clasica si eram in primii mei ani de rock. Ascultând muzica aceea, care m-a izbit brusc, am simtit cum in câteva secunde mi se sterg cei 12 ani de educatie clasica. A fost pentru mine un soc. O mare mutatie s-a petrecut in interiorul meu, iar de a doua zi am luat caseta si m-am asezat la pian. Puneam blues-urile si cântam, atent la versuri. Mi se parea, dupa atâtia ani de muzica clasica, o muzica foarte simpla. Da, bluesul e un lucru foarte simplu dar pe care nu il poate face oricine, pentru ca trebuie sa te nasti cu acest semn. Eu se pare ca il aveam. Au urmat, in 1971, primele aparitii in Constanta, si la fiecare „cântare”, nemultumit de reproducerea exacta, mai adaugam pieselor lui Slim mici pasaje personale. In 1972 am avut un recital de blues la Sinaia, in sala de concerte a Cazinoului, câstigând premiul I al Concursului „Emotii in premiera”, organizat cu oamenii muncii aflati la odihna.

In 1973 am intrat la Institutul de Muzica de la Brasov. La admitere, pe lânga piesele clasice, am cântat si câteva bluesuri. Impactul asupra comisiei a fost foarte mare…

Intrarea mea in jazzul romanesc s-a petrecut in 1974, la Sibiu, unde prietenii m-au impins spre pian ca sa cant blues, in jam-session, pe la 3 dimineata. Am inceput sa cant si m-am trezit langa mine cu Richard Oschanitzky, la patru maini, cu Johnny Raducanu si Dan Mandrila. Brusc, toata lumea a dat buzna in jurul pianului. Eram coplesit de acest succes neasteptat.

Pana in 1989 am cantat mult blues. Pentru mine si pentru public era un gest de revolta. Bluesul, care se nascuse din marea durere a negrilor de pe plantatiile din sudul Americii, avea pentru noi aceeasi semnificatie. Era un strigat de libertate.

Din pacate, in ultimii ani la noi este cunoscut mai ales bluesul comercial, cu iz de bal mascat. Dintre bluesmanii nostri autentici, unii dintre ei chiar creativi, ii pot numi pe Alexandru Andries, Hanno Hoefer, Vali Racila, Attila Weinberger.

Tavitian la Sighisoara & Bucuresti

Februarie 7, 2007

Pictura de Aurel Gheorghiu-Cogealac

Vineri 16 feb 2007 – Recital Harry Tavitian, la Festivalul de blues de la Sighisoara. Sala Mihai Eminescu, ora 19.30. www.blues-festival.ro

Sambata 17 feb 2007 – Harry Tavitian „Alone” la Art Jazz Club, Bucuresti. Ora 21.30. http://www.artjazzclub.ro/prezentare.php

Numarul de locuri este foarte mic iar concertele in Bucuresti, foarte rare…
Asa ca, faceti urgent rezervare la 0722-589058.
Se va permite si accesul in picioare, in limita locului disponibil.