Archive for the ‘Harry Tavitian’ Category

Concert Harry Tavitian la Iași, luni 6 octombrie

septembrie 25, 2014

Afiș concert Harry Tavitian la Iași 6 oct 2014

RECITAL DE PIAN
HARRY TAVITIAN – 45 de ani de jazz

Luni 6 octombrie 2014 ora 19
Casa de Cultură a Studenților Iaşi
Intrarea liberă

Organizator: Uniunea Armenilor Filiala Iasi
Partener: Fundația Iași Capitală Culturală Europeană

În acest an se împlinesc 45 de ani de la primele mele întâlniri cu bluesul, poartă de aur prin care, câțiva ani mai târziu aveam să intru în jazz. E o bucurie pentru mine ca la acestă aniversare să fiu alături de publicul de jazz din Iași, datorită invitației confraților de la Uniunea Armenilor Filiala Iași.

Uniunea Armenilor Filiala Iași a mai oraganizat două concerte memorabile, cu săli arhipline. În mai 2012, am cântat la două piane cu Ion Baciu Jr. la Teatrul “Luceafărul”. Concertul, intitulat Romanian-Armenian Piano Jazz Summit, a fost și evenimentul artistic cu care a debutat Fundația Iași Capitală Culturală Europeană.

În aprilie 2011 recitalul meu de pian “Rezonanţe Armeneşti în Jazz”, de la Studioul TVR Iaşi, a fost prilejuit de comemorarea victimelor Genocidului împotriva armenilor din Turcia din 1915.

Iaşiul este unul dintre oraşele cu o frumoasă tradiţie jazzistică. Chiar dacă nu am avut foarte multe concerte în Iaşi, ficare întâlnire a mea cu publicul de aici a fost una deosebita. Îmi amintesc cu mare plăcere de primul concert la Iaşi la Gala de jazz din 1982, de ediţiile Festi-jazz din 1988 şi 1991 de la Casa de Cultură a Studenţilor care se dovedea neîncăpătoare pentru iubitorii de jazz. Au urmat apoi concertele prilejuite de Fête de la Musique (1992, 1996, 1999) şi ultimele întâlniri de la „Jazz în cartier” în 2005 şi 2007, în cluburi, unde atmosfera a fost foarte caldă. Au urmat apoi două concerte organizate de Uniunea Armenilor Filiala Iași, în 2011 și 2012.

Evenimentul pe Facebook, de unde puteți da mai departe invitații, la cei interesați:  https://www.facebook.com/events/1531838910364958/

Duo Harry Tavitian – Mihai Iordache la Festivalul antifrack de la Puiești

august 30, 2014

Afiș Festival Antifracturare hidraulică Puiești

Harry Tavitian (pian, voce) &  Mihai Iordache (saxofoane)

Duminică 7 septembrie 2014

Festivalul  “Cu noi NU TE PUIești”, Puiești (Vaslui)

Festival internațional împotriva fracturării hidraulice.

Fracturarea hidraulică de mare volum este o metodă cu efecte dezastroase pentru mediu, folosită la extragerea gazelor de șist. După Pungești, compania Chevron vrea să amplaseze următoarea sondă de explorare pentru gaze de șist la Puiești, fără să țină seama de faptul că locuitorii comunei și autoritățile locale sunt împotrivă. Suntem alături de puieșteni în această luptă de rezistență.

România este pe marginea prăpastiei. Doar uniți salvăm ce mai apucăm!

Despre festival: https://www.facebook.com/events/468872753215895/

Despre apocalipsa gazelor de șist: http://farafracturare.ro/

duo HarryTavitian - Mihai IordacheHarry Tavitian & Mihai Iordache (2003) – foto Radu Sigheti, grafică Mugur Grosu

„Sculați, sculați boieri mari, sculați voi români plugari!” Așa a sunat începutul suitei de prelucrări de jazz după colinde, pe care am cântat-o în 1987, la festivalul de jazz, la doar 3 săptămâni după Revolta de la Brașov. Chiar dacă eram bine păziți și noi pe scenă, și publicul, în sală.

De meserie sunt protestatar. Acesta este spiritul autentic al jazzului. Dar nu credeam că o să ajung să trăiesc ce am trăit în ultimul an. Eu, un oriental bătrân și leneș, să ajung să fac zeci de kilometri prin Constanța la marșurile împotriva gazelor de șist și a exploatării cu cianuri a aurului de la Roșia Montană? Să merg la Pungești pe 7 decembrie 2013 și să fiu martor acolo la scene zguduitoare, la demnitatea și curajul extraordinar al sătenilor și a activiștilor de mediu în fața asaltului jandarmeriei care apăra Chevronul? Să merg la protestul neautorizat de pe 10 decembrie când în Parlament urma să se voteze legea minelor care însemna liber la exproprierea în interesul companiilor (mai rău ca în stalinism); și să am bucuria ca, sub presiunea acțiunilor activiștilor de mediu din toată țara, legea să cadă la vot? Să îmi las deoparte treburile – muzicale și toate celelalte – ca să fiu tot timpul în temă cu ce se petrece în lupta împotriva gazelor de șist?

Mi-am început cariera cu blues, în 1970. Bluesul s-a născut dintr-o mare suferință – cea a sclavilor negri (și a urmașilor acestora) din America sfârșitului de secol 19 – dar și din puterea de a transcende suferința prin muzică, de a-i da un sens. Și pentru noi, muzicanții și publicul românesc de până în ’90, bluesul a fost un strigăt de libertate. Acum, când România se întoarce la dictatură, cred că a venit timpul să ne întoarcem la adevăratul spirit al bluesului.
Am cântat toată viața free-jazz și jazz cu influențe folclorice. Într-o Românie care e deja sub ocupație, libertatea spiritului și lupta pentru menținerea identității naționale devin cuvinte de ordine.
Voi cânta și blues și jazz la Festivalul de la Puiești, în Vaslui. Împotriva gazelor de șist. Lângă terenul deja concesionat de Chevron, unde vor să aducă a doua sondă pentru explorare a gazelor de șist, în ciuda opoziției locuitorilor și a autorităților locale. Voi cânta împreună cu saxofonistul Mihai Iordache, pe care l-am întâlnit pentru prima oară într-un jam-session la Festivalul de la Costinești, în 1986. Am cântat împreună în duo sau în formații mai numeroase, ca Orient Express-ul. Avem împreună și un CD (Balcaz) pe care l-am scos la începutul anilor 2000, în perioada războiului din Iugoslavia. Și Balcanii și Caucazul sunt spații spirituale greu de înțeles pentru cei veniți de aiurea (cu excepția celor veniți cu sufletul deschis; dar aceștia sunt păsări rare).
Mă bucur că și Mihai s-a implicat în lupta împotriva exploatării cu cianuri de la Roșia Montană și a gazelor de șist și că vom cânta împreună la Puiești.
Doar uniți mai salvăm ce mai apucăm!

 

Recital Harry Tavitian in Catedrala Armeana din Gherla, sambata 5 iulie

iunie 22, 2014

Afiș concert Harry Tavitian la Gherla 5 iulie 2014

Grafica afișului: Laurentiu Popescu, Editura Ararat

Recital de pian Harry Tavitian
Sâmbătă 5 iulie 2014 ora 19.15
la Catedrala Armeano-Catolică Gherla
Organizator: Uniunea Armenilor din România filiala Gherla
Parteneri: Primăria Gherla și Parohia Armeano-Catolică Gherla
Concertul este prilejuit de Sărbătoarea Sfântului Grigorie Luminătorul și de Zilele Orașului Gherla

Intrarea liberă

Concertul va cuprinde muzică clasică și tradițională armeană și teme religioase.

Pentru mine este o mare bucurie să pot cânta în Catedrala Armeano-catolică din Gherla, unul din orașele întemeiate de armeni. Am mai cântat în biserici catolice în Franţa la Montpelier – (L’eglise de Colombiers), și Mulhouse (Chapelle St. Jean) în Ungaria la Kapolcs (Katolikus Templom), în Germania la Munchen și la Schwäbisch Hall (Mănăstirea Comburg).

Câteva repere ale activității mele, în context armenesc:

Am susţinut la Bucureşti două concerte pentru Preşedintele Armeniei (unul din ele la Sala Palatului) şi am cântat la Festivalul de jazz de la Erevan, ca invitat personal al acestuia.
Am primit în 2011 Medalia “Komitas” din partea Ministerului armean al Diasporei.
Tot în anul 2011 am fost invitat de Ambasada Armeniei la concertul dedicat Zilei Naționale a Armeniei cu prilejul sărbătoririi a 20 de ani de independență. Concertul a avut loc la Ateneul Român din Bucureşti (au mai participat baritonul Barseg Tumanian și pianista Lusine Khachaturian).
Am cântat la invitația Uniunii Armenilor din România la București, Bacău, Târgu Ocna, Iași, Pitești, Tulcea, Timișoara, Cluj și la invitația comunităților armenești din Ungaria și Franța.

Am contribuit împreună cu Părintele Avedis Mandalian și cu soția mea, Manuela Tavitian (absolventă a Facultății de Teologie Ortodoxă București) la cartea Liturghia Bisericii Armene pe înțelesul tuturor (publicată la editura Ararat a Uniunii Armenilor).

http://www.youtube.com/watch?v=Y0F82G4rmRk Mountain Bride (Prelucrare dupa o melodie traditionala armeneasca)

http://www.youtube.com/watch?v=4qhKOqF1RRg Imn armenesc

http://www.youtube.com/watch?v=TzeJAPU-W60 Harry Tavitian – Armenian Jazz at Targu Ocna Salt-Mine

Harry Tavitian și Cserey Csaba în concert la Satu Mare

iunie 13, 2014

26 iunie jazz Harry Tavitian si Cserey Csaba Satu Mare

Concert Harry Tavitian la Bucuresti miercuri 4 decembrie

noiembrie 27, 2013
Harry Tavitian - foto Iztok Zupan

foto Iztok Zupan

Recital Harry Tavitian în Festivalul de Muzică Veche București

Miercuri 4 decembrie 2013 ora 19

Sala Arcub

http://www.earlymusic.ro/

http://www.earlymusic.ro/editia-2013/bilete/

Improvizatii pe teme de muzica veche si medievala romaneasca si armeneasca, laica si religioasa.

Autori precum Ioan Caianu, Sfantul Nerses Shnorhali, Komitas, Anton Pann

Teme proprii scrise in spiritul muzicii medievale.

Am raspuns cu bucurie invitatiei de a sustine un concert in Festivalul de Muzica Veche Bucuresti – un eveniment cultural deosebit. 

In 1976 am renuntat sa cant muzica clasica si am ales jazzul, pentru libertatea pe care mi-o oferea. Am continuat insa sa iubesc muzica clasica si sa o ascult. Influenta acesteia in jazzul pe care il cant este foarte importanta (arhitectura pieselor mele, ecourile muzicii de camera contemporane, a scolilor nationale ale sec. 19-20, etc). Muzica veche in general si cea romanesca si armeneasca in special ocupa un loc important – apreciez tot ce s-a facut in muzica pana la perioada clasica.

In duo cu „Țunțu” Baciu la Filarmonica din Bacau

mai 19, 2012

La orice gen de spectacol legatura intre sala si scena este foarte importanta. La jazz insa este chiar esentiala, fiindca totul se naste acolo, in fata spectatorilor si impreuna cu ei. Dupa 40 de ani de concerte am ajuns sa simt imediat daca se creeaza sau nu acea legatura miraculoasa cu publicul, care te poarta dincolo de aici si acum. Sunt intrebat de multe ori despre publicul de jazz. Ca la noi ar fi mai putin, ca nu ar fi de calitate… Indiferent ca e vorba de un festival din Occident sau de un concert intr-un orasel fara traditie jazzistica din Romania, oamenii care au deschiderea sufleteasca si libertatea interioara sa vina la concert si se bucure de jazz, seamana intre ei. Si totusi fiecare loc are propria identitate, pe care cei de acolo o aduc cu ei. Am cantat cu „Țunțu” Baciu la doua piane, intai la Iasi si a doua zi la Bacau. Doua orase din Moldova, aparent asemanatoare. Pentru noi insa cele doua concerte au fost, fiecare, deosebit in felul sau. Scriam pe Facebook a doua zi dupa concertul de la Bacau: „Si eu si Ion Baciu jr. ne-am simtit extraordinar aseara la Filarmonica din Bacau datorita calitatii deosebite a publicului. Un sincer aplauz pentru eforturile organizatorilor – Uniunea Armenilor din Romania filiala Bacau si Consiliul Judetean si gazdelor noastre, echipa de la Filarmonica din Bacau. Am cantat pe doua piane de concert foarte bune in frumoasa sala ’Ateneu’ a Filarmonicii ’Mihail Jora’ iar sonorizarea si luminile de scena au fost excelente. Concertul a fost prezentat de Varujan Pambuccian. Multumim tuturor!”

 

Am primit in dar de la Cornel Agop, zurgalai, ca sa ii am la iarna pentru suitele mele de colinde. „Țunțu” Baciu a fost cucerit si el de caldura si ospitalitatea armeneasca de la Bacau si de la Iasi.

Cronica a lui Radu Ciobanu – bolnav de jazz inca din anii ’80, cu o colectie de inregistrari demna de invidiat. Dintr-un fin ascultator, Radu a devenit un rafinat si profund cronicar si comentator (specie pe cale de disparitie, la noi) al  jazzului.

Duel în Duet în Dialog. Epilog

Spectaculoasa înviere a naturii din acest început de primavara a consonat armonios cu evenimentul muzical de mare impact si rafinament desfasurat sub cupola Ateneului bacauan. Într-un fericit parteneriat rodat din precedentele recitaluri, Consiliul Judetean si Filiala Bacau a Uniunii Armenilor din România (UAR) ne-au oferit o reîntîlnire entuziasmata cu doi importanti exponenti ai curentului jazzistic românesc.
Pe deoparte Harry Tavitian, Jazzificatorul publicului bacauan, mic de stat dar avind o barba si (mai ales) o inima mare… debordind de pasiune si energie, campion al experimentului creativ si al expresivitatii muzicii negre, fie ca blues, ragtime, boogie-woogie, a avut un interlocutor de acelasi rang în persoana renumitului Ion Baciu jr.
Cei doi au plasmuit direct sub ochii nostri un dialog fertil, armonios, exemplar, manifestat simultan pe multiple paliere. Este o colaborare stenica între cei doi, apreciata în egala masura de scena jazzistica internationala si-binenteles de cea românesca. Muzicienii au în spate cariere impresionante, validate în multiplele ocazii si formule concertistice.
Harry Tavitian, un alchimist minutios si devotat influentelor folclorice armenesti, asiatice, balcanice, dobrogene si desigur românesti, a conversat muzical si ideatic cu Ion Baciu jr. Acesta din urma a fost multa vreme copilul teribil al distinsului si valorosului dirijor iesean cu acelasi nume, dar mai mult copilul teribil al jazzului nostru. Un lung si fast periplu suedez precum si studiul la Academia Regala de Muzica din Stockholm, colaborari fructuoase cu mari personalitati ale genului, i-au dezvoltat propensiunea clara spre zona armoniilor subtile, delicate, dar de maxima expresivitate, în siajul unicului, inegalabilului, pianist si compozitor Bill Evans.
Evident ca nu a fost vorba de vreun duel pianistic ci de rezonante empatice, elaborate sau spontane.
Prima piesa ,”Étude” a pianistului armean a schitat registrele evolutiei muzicale. Energicul, percutantul tuseu al lui Harry s-a exprimat preponderent in partea stinga si pe centrul claviaturii prin sustinutele linii de walkin’ bass, generind cadente sincopate pline de vigoare si dinamism. Cu gentilete moldava Tuntu si-a estompat prodigioasa virtuozitate, expunind scurte dar de mare efect “comentarii” ludice, complementare, de subtila coloratura, in registrul acut al pianului. Însa rolurile au alternat dinamic cu surprinzatoare “chei” si schimbari de replici muzicale, atit pe parcursul unei piese cit si în economia recitalului, ca o pledoarie vie, elocventa pentru virtutile muzicii de jazz.
Trebuie spus ca Tavitian este o mare autoritate în bluesul autohton, marcat de întilnirea istorica din tinerete cu legendarul Memphis Slim. Calitatiile sale pianistice se exprima deplin în acest gen muzical iar inflexiunile vocale au traire autentica si maxima acuratete. Cele trei bluesuri cîntate de el au ridicat temperatura salii la propriu si la figurat!
Cu mult curaj si profesionalism cei doi si-au asumat cîteva teme ,,clasice’’, de referinta, carora le-au conferit solutii muzicale originale, deosebit de convingatoare. Disponibilitatea spre improvizatie libera, deschisa, a fluidizat si armonizat discursul sonor.
Un moment remarcabil a fost acela în care cei doi au dezvoltat in mijlocul unei piese o parafraza pe teme folclorice românesti. Jazzul este mai mult o chestiune americana si ramine sa speram ca mai marii lumii nu vor amenda aceasta ireverenta, ba chiar o vor pune în valoare!
Compozitia lui Ion Baciu ,”Prayer” a generat un climax profund prin tensionari intense, expresive, gradate cu multa stiinta si rafinament.
Un moment de maxima emotie a fost prilejuit de interpretarea solo a pianistului iesean pe un grupaj binar reprezentativ de standarde. “Quiet Now” si “Groovin’ High” au autentificat sensibilitatea, subtilitatea si cerebralitatea solistului într-un omagiu limpede, înaltator pentru valentele lirice ale marelui Bill Evans. Cum acesta este o piatra de incercare a jazzului modern, cei doi pianisti au gasit noi resurse de elocventa si sensibilitate în tratarea bijuteriei sale componistice ,,Peace, piece”.
Doua mentiuni particulare. Daca relativ recentele incursiuni bacauane ale pianistului armean s-au desfasurat la nivele impresionante, putem totusi decela un anumit crescendo, fiecare aparitie a adaugat carate noi si nebanuite.
Fireste ca aceasta din urma s-a evidentiat printr-o armonie ampla, complexa, de o densa muzicalitate si policromie, la care au contribuit ce doi protagonisti, dar si acustica speciala si pianele de mare calitate, si mai ales reactiile calde, generoase ale publicului numeros.
Desi peste Tuntu s-au asternut niste ani si kilograme, am apreciat zîmbetul juvenil afisat aproape permanent si volubilitatea tehnica relaxata si neostentativa. Adeseori grimase spontane accentuau acorduri, solutii muzicale de efect, precum si bucuria actului muzical.
Aflat în fata comunitatii armene si a liderului ei, Harry a fost parca mai sobru. Poate ca pozitia mea în sala si barba i-au mascat dispozitia ludica! Lasind gluma la o parte este foarte tonic sa întilnesti oameni alesi care se dedica “meseriei” de a oferi splendori sonore vitale, fara mari recompense financiare.
Frecventa prezentelor pe scena Ateneului ne întareste speranta ca jazzul s-a impus ca fenomen captivant si pentru publicul bacauan si sa asteptam alte initiative fericite. Pîna atunci multumim pentru cea abia petrecuta! http://www.ziaruldebacau.ro/ziarul/2012/05/07/duel-in-duet-in-dialog-epilog.html

Comentariu pe Facebook al Mioarei Iacob care patroneaza cochetul Salon de Piane din Bacau: „…la Ateneu a fost o seara magica de jazz… Doua piane “au trait” din plin povestea de dragoste, ura, cearta, pasiune, gelozie, dans, dominare, tandrete, impacare… Toate acestea, in ritmul muzicii, in tandem. Aplauze si multumiri pentru Harry Tavitian si Ion Baciu jr.” http://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=299787826769464&id=100002147471986

Harry Tavitian şi Ion Baciu jr, virtuozitate în formă pură Filala locală a Uniunii Armenilor, în colaborare cu Consiliul Judeţean Bacău, a oferit un spectacol de vis pentru iubitorii de jazz şi blues din Bacău. Pe scena Sălii Ateneu au urcat Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. Vreme de oră şi jumătate am fost absorbit într-o altă lume. Cea a muzicii adevărate răsărite din clapele pianelor mânuite cu măiestrie de către cei doi muzicieni. Ar mai fi multe de spus, însă cuvintele sunt prea mărunte pentru a descrie ceea ce înseamnă o reprezentaţie Harry Tavitian şi Ion Baciu jr. http://fermapolitica.ro/2012/05/05/harry-tavitian-si-ion-baciu-jr-virtuozitate-in-forma-pura/#more-3104

Stire despre concert, cu pareri ale spectatorilor: http://www.impulstv.ro/duel-de-jazz-la-ateneu/    „Spectatorii au venit în număr mare la Ateneu, cu amintirea de anul trecut când Harry Tavitian i-a cucerit cu naturalețea sa”.

Harry Tavitian si Ion Baciu jr. la Iasi – pe scena si in culise

mai 15, 2012

Foto Cristian Gafitescu.

„Nu puţini sînt aceia care şi-ar dori un dialog jazzistic între Ion Baciu jr. şi Harry pe o scenă ieşeană” –  scria în 1984 Florin Cîntic, în revista Dialog. Si iata ce scrie el acum, dupa 28 de ani, pe Facebook: „Un concert formidabil cu o sala arhiplina, se vede ca spectatorii au stat pina si pe scena. O lansare de vis a Asociatiei Iasi – Capitala Culturala Europeana”.

Aveam mari emotii cand anuntam pe blog concertul la doua piane cu „Țunțu” Baciu: http://harrytavitian.wordpress.com/2012/05/02/concert-harry-tavitian-ion-baciu-jr-la-iasi-joi-3-mai/  Si aveam destule motive sa fiu ingrijorat: ca si la concertele noastre de pana acum din Romania, Țunțu venea cu masina tocmai din nordul Suediei. E un sofer foarte experimentat dar la asa drum lung se pot intampla tot felul de lucruri (am mai patit-o la concertul nostru de Craciun de la Ateneul Roman din 2009, la care a ajuns fara probleme din Suedia pana la Iasi dar de acolo la Bucuresti, din cauza viscolului, nu a mai putut veni cu masina; dupa multe peripetii a reusit sa vina cu trenul). Apoi, era concert tocmai in Iasi, orasul natal al lui Țunțu. Daca o dadeam in bara taman aici? Trebuie sa spun ca un concert la doua piane e foarte greu, din multe motive. In ceeace priveste „bucataria” noastra, intre cei doi pianisti trebuie sa existe o comunicare si un dialog continuu ca nu cumva „sa te incaleci” si sa nu se mai inteleaga nimic. Dar partea cea mai grea era cea organizatorica. Dintotdeauna in Romania a fost problema cu salile cu pian de concert. In anii ’80 cantam in fata a cateva mii de spectatori la Costinesti pe o  pianina… Dupa ’90 lucrurile au inceput sa se mai imbunatateasca (s-au mai cumparat ceva piane) dar au ramas ideile preconcepute ale majoritatii colegilor nostri din muzica clasica fata de noi, jazzmanii. Florin Cintic caruia ii spusesem acum 5 ani ca dialogul intre mine si Baciu pe o scena, la doua piane, se intamplase la Viena, promisese ca o sa faca tot posibilul sa organizeze un concert cu noi la Iasi. Iata ca s-a tinut de cuvant, chiar daca a trebuit sa intre intr-o adevarata aventura. A fost imposibil sa organizeze concertul la Filarmonica din Iasi (dincolo de faptul ca ar fi cantat pe un pian Steinway, pentru Tuntu ar fi fost un motiv in plus de multumire sufleteasca fiindca sala Filarmonicii poarta numele tatalui sau, regretatul dirijor Ion Baciu). Asa ca, gazda concertului a fost Teatrul Luceafarul iar cele doua piane au fost aduse de la Conservator. S-a format o adevarata conspiratie intru jazz, de la europarlamentarul Catalin Ivan care a sprijinit concertul cu prilejul lansarii Asociatiei ’Iasi – Capitala Culturala Europeana’, la Maricel Agop, presedintele Filialei Iasi a Uniunii Armenilor, partener in organizare (responsabil inclusiv cu aducerea pianelor de la Conservator), Florin Grigoras, prorector al Universitatii Arte George Enescu (care ne-a imprumutat cele doua piane), domnul director Ioan Holban si intreaga echipa de la Teatrul Luceafarul – gazde desavarsite, Teo Raileanu, directorul executiv al Asociatiei care a pastorit cu profesionalism partea tehnica, pana la public, care a umplut sala pana la refuz. Am aflat cu regret ca vreo 150 de oameni nu au mai putut intra (nu mai era loc, pusesem scaune si pe culoarele salii, lumea a stat si pe trepte si in picioare). Am invitat publicul sa stea si pe scena. Cu toata aglomeratia, ne-am bucurat de liniste in timp ce cantam si datorita calitatii publicului ne-am simtit ca la un adevarat concert de jazz.

Ne-am simtit foarte bine la Iasi, inconjurati de prieteni mai vechi sau mai noi, dar cu totii intr-un duh al jazzului – al firescului, al autenticului, al libertatii interioare, al caldurii sufletesti. Dincolo de legaturile de prietenie, faptul ca primul eveniment organizat de Asociatia ’Iasi – Capitala Culturala Europeana’ a fost un concert de jazz, e un gest de normalitate. E timpul ca in cultura romaneasca a secolului 21, jazzul, care a marcat muzica secolului 20, sa aiba locul pe care il merita.

Foto: Alexandru Carausu. Domnul Profesor Carausu, unul din pionierii miscarii de jazz din Iasi, mi-a facut onoarea si bucuria sa vina la concert.

Marturii video a ceea ce s-a intamplat:

http://www.youtube.com/watch?v=bJhCY6Y4v9k

http://www.youtube.com/watch?v=WojNddl3cJQ

Foto Cristian Gafitescu, fan de jazz cu vechime – lucru care se vede si din feelingul cu care a facut fotografiile.

La fiesta! (cronica de Oltita Cintec in Suplimentul de Cultura)

Ce pot face doua piane si patru miini, intr-o sala (a Teatrului “Luceafarul”) arhiplina? Minuni, cind la clape se instaleaza, fata in fata, Harry Tavitian si Ion Baciu Jr. Reintilnirea muzicienilor intr-o formula patentata la Viena, in 2007, s-a petrecut intr-un concert original, Romanian-Armenian Piano Jazz Summit, care a lansat oficial Asociatia “Iasi, capitala culturala europeana”. Lume multa, diversa, buna, de la liceeni si studenti la persoane cu timple grizonate, indicind realitatea, placuta, ca un gen cvasielitist, jazzul, are adepti in toate generatiile.

Despre Harry, Tuntu Baciu spune ca “e un bun balcanic! “. Harry zice despre Tuntu ca “e un maestru al armoniei”. Pe Tavitian, il leaga de Iasi comunitatea armenilor si caldura cu care e primit de fiecare data de fani. Pe Tuntu, il atrag aici cele mai puternice fire, acelea ale locului caderii in lume si gasirii drumului in viata. Stabilit de ceva vreme in Suedia, revine la chemarile orasului de bastina. Mai ales cind e vorba de jazz. “Jazzul a fost cel care m-a ajutat in cele mai dificile momente ale mele si tot lui ii datorez integrarea in lumea nordica. Unde acest gen muzical are extrem de multi adepti si unde am fost acceptat rapid gratie talentului meu muzical”, mi-a declarat cu vreo citiva ani in urma.

Intilnirea a doua temperamente diferite

Cei care le cunosc stilurile, sustin ca e umitor cum doua personalitati artistice atit de diferite reusesc sa se armonizeze in extraordinare momente de creativitate. Stimulindu-se reciproc, in duete si solouri de o eleganta estetica rar intilnita, preluind si oferindu-si unul altuia teme, fragmente din compozitii clasice ori proprii. Acum, in premiera, Tavitian a cintat Bill Evans, “teritoriul” lui Baciu, iar in replica acesta a interpretat blues. Harry recunoaste ca “noi doi avem stiluri pianistice complet diferite – eu, pe linia lui Thelonious Monk, Ion Baciu jr., pe linia lui Bill Evans. Am avut curaj sa pornim acest proiect, dar uite ce lucru bun a iesit, o intilnire a contrastelor”. Intilnirea a doua temperamente diferite, in care mari teme clasice ale jazzului au fost reinterpretate, destructurate si refacute live, sub ochii, pardon, urechile publicului. Tavitian cinta emotional, recurgind frecvent la filonul originilor sale armenesti, distilindu-le in formule de jazz liber care-ti alinta sufletul. Ion Baciu Jr. e mai… apusean, iti merge la suflet, dar o face pe calea cerebralitatii. Si unul, si celalalt arata placerea improvizatiei, a jocului creativ, fiind ludici in egala masura.

De aceea, concertele lor sint apropiate de spectacol, de show, au o cursivitate ce pare ca vine dintr-un scenariu pus in scena de doi histrioni, care pe ici pe colo strecoara mici poante, interactioneaza cu publicul. Le-am urmarit cu atentie dialogul nonverbal din timpul reprezentatiei. Isi “vorbeau” cu ochii, cu buricele degetelor atingind clapele, cu mijloacele acelea nevazute, tainice care tin de inspiratie, de bunavointa muzelor. La unele concerte, poti cobori pleoapele, lasind totul pe seama auzului. Ascultarea e suficienta pentru pornirea imaginatiei si crearea propriilor lumi interioare nascute din sunete. La acesta, acustica a fost completata de corporalitatea solistilor, de mecanica degetelor, de facies, de zimbetul ori incruntarea de moment a sprincenelor. Dinamica ritmica, ruperile de tempo, slalomul printre registre si tonalitati, printre culturi ale sonorului si figuri legendare ale genului au servit publicului o ora de show de cea mai buna calitate.

Ciocolata cu condimente

Spontaneitatea tandemului a facut si deliciul Romanian-Armenian Piano Jazz Summit. A fost ca o tableta din atit de provocatoarea ciocolata cu condimente – nu ma pot hotari cine e ciocolata si cine condimentele –, ori ca desertul acela de prajitura fierbinte cu ciocolata, servita obligatoriu cu o cupa de inghetata deasupra. La final, dupa o infocata Fiesta (pe care Chick Corea insusi ar asculta-o cu uimire si, cred, incintare), Harry a pledat pentru ideea de Iasi, candidat la statutul de viitoare capitala culturala europeana, subliniind ca orasul are argumente, dar si multe de facut; iar Tuntu nu s-a mai simtit stinjenit de accentul moldovenesc, care de regula il retine de la minidiscursuri, fiind european la el acasa. (Suplimentul de cultura nr.354, 05-05-2012) http://www.suplimentuldecultura.ro/index/continutArticolNrIdent/Actualitate/7472

Concertul a fost inregistrat de TVR Iasi care a fost si partener media. Voi anunta cand va fi difuzat.

Pana cand ne veti putea vedea la TVR Iasi in dialog la doua piane, puteti urmari emisiunea in care am fost invitatii jurnalistului George Onofrei la Tele M, in avanpremiera concertului: http://www.telem.ro/telem/idei-pe-contrasens/47592-idei-pe-contrasens-01052012-summit-de-jazz-la-tele-m.html

foto Ionel Dascalu

“Rezonanțe armenești in jazz” – Recital de pian Harry Tavitian la Filarmonica Pitesti

decembrie 7, 2011

Recital de pian Harry Tavitian

Rezonanțe armenești in jazz

Vineri 16 decembrie 2011 ora 19

Filarmonica Pitesti

Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

Intrarea liberă

Locurile se procură de la sediul Filarmonicii – Casa Cărții tel 0248-220111 si de la Sala Casei de Cultura a Sindicatelor, in seara concertului

Concertul este organizat de Uniunea Armenilor din România Filiala Pitești

Parterner: Filarmonica Pitești www.filarmonicapitesti.ro

Intitulat „Ecouri armeneşti în jazz” – recitalul va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Uniunea Armenilor filiala Pitești doreşte să continue astfel promovarea  culturii armene în acest oraș unde comunitatea armeana are o veche istorie. Marturie e si frumoasa biserica armeneasca din Pitesti, construita in 1852.

Biserica armeneasca “Sfantul Ioan Botezatorul” din Pitesti

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”.

Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Pitești să fim întru împreună-prăznuire.

O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”. Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin – Oxford). http://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

http://www.youtube.com/watch?v=ll8BURJ0GnY  “Avedis” prelucrare dupa un colind armenesc

Aştept cu emoţie să mă reîntâlnesc cu publicul din Pitești

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi de această dată la Pitești. Până acum am mai concertat de două ori la Club Hush (gazde minunate); reacția deosebită a publicului ne-a întrecut toate așteptările.

Articole despre primele mele doua concerte la Pitesti:

http://harrytavitian.wordpress.com/2008/01/31/unchiu-sarkis-si-primul-meu-concert-la-pitesti/

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/02/25/gheorghieni-si-pitesti-in-duo-cu-cserey-csaba/

Tavitian – Interviu VIP

septembrie 26, 2011

Foto Madalin Rosioru

Harry Tavitian: “Cu cit vremurile sint mai grele, cu atit sint mai prielnice pentru jazz”

„Drum bun, Johnny!“, a rostit Harry Tavitian, la despartirea de unul dintre cei mai apropiati prieteni intr-ale vietii si ale jazzului. I-a unit frumusetea muzicii si a sunetului specific de jazz care, desi se moduleaza in functie de starea sufleteasca, respecta legile armoniei si sta la intersectia dintre culturi si traditii muzicale, aratind ca putem avea mereu o atitudine in viata si in arta. Jazzmanul Harry Tavitian ne va oferi, saptamina aceasta, momente de revelatie muzicala, in cadrul unui spectacol pe care il sustine cu ocazia Zilei Nationale a incercatei Republici Armene, la Ateneul Roman. Evenimentul are loc la citeva zile dupa incheierea Festivalului „George Enescu“ si la o saptamina de la despartirea de prietenul sau, Johnny. Intre aceste evenimente ale mortii si ale vietii, Harry Tavitian ne-a vorbit despre viata unui cintaret de jazz, care se bucura de fiecare intilnire cu oamenii.

VIP: Sunt mai multi iubitori de jazz acum in Romania decat in urma cu 20 de ani? De ce?

HT: Jazzul nu a avut niciodată vreo sensibilitate față de numărul celor ce-l urmează. Calitatea acestora a compensat, dintotdeauna, orice alt criteriu de evaluare. Jazzul își trăiește viața în comunități de oameni care sunt aceleași oriunde în lume și se deosebesc consistent de restul lumii. Și mai e ceva: cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât sunt mai prielnice pentru jazz. Vă las pe dumneavoastră să cântăriți vremurile pe care le trăim. Eu unul prevăd un jazz din ce în ce mai prosper.

VIP: Afirmati pe blogul dvs ca aveti destul de rar concerte in Bucuresti. Care credeti ca sunt motivele?

HT: Este adevărat, dar am ajuns la concluzia că nici nu îmi trebuiesc mai multe. Una din lecțiile mari pe care mi le-au dat părinții a fost ”ai grijă mă să nu plictisești lumea!”.

VIP: A fost util pentru cariera dvs de muzician faptul ca locuiti in Constanta? Ce va place acolo?

HT: Ca armean știu, mai bine decât mulți, ce înseamnă pribegia. Și pot să vă spun că niciun efort nu este prea mare, ca să-ți ții rădăcinile acolo unde te-a lăsat Dumnezeu. Pentru unii asta înseamnă ceva, pentru alții (tot mai mulți) nu mai înseamnă nimic. Vatra mea este, de cel puțin patru generații, în Dobrogea. Altundeva, cred că mi-ar pieri orice idee. De partea sufletească nici nu mai pomenesc.

VIP: Pe 28 septembrie veti avea un spectacol la Ateneul Roman, imediat dupa incheierea Festivalului George Enescu. Cum ati gandit spectacolul? Ati stabilit o tema?

HT: Acest recital va fi prilejuit de Ziua Națională a Republicii Armenia. Se împlinesc 20 de ani de la independența Armeniei. Prin dubla mea sorginte, armenească prin naștere, românească prin adopție, având în spate două civilizații pe cât de independente pe atât de impresionante, încerc o apropiere între tradiția Balcanilor și cea a Caucazului. Acest gând va sta și în spatele recitalului meu de la Ateneu, care va cuprinde improvizații pe teme armenești tradiționale și religioase (dar tratate și din perspectivă balcanică) și compoziții ale mele în care Balcanii și Caucazul își dau mâna mult mai lesne.

VIP: Cum ati ajuns sa faceti legatura dintre jazz si muzica traditionala?

HT: Le iubesc pe amândouă. În plus, eu am intrat în jazz, prin blues, care este o formă de folclor. Și am rămas până astăzi cu această perspectivă.

VIP: Cu ce v-a ajutat de-a lungul activitatii dvs profesionale faptul ca sunteti membru al unei comunitati stravechi, mai precis cea armeneasca?

HT: Este foarte important să ai o identitate. Cel care o are, i se pare normal. Cel care nu o are, își petrece toată viața căutând-o. Bașca, eu am două. Un dar imens. Dacă la sfârșit voi putea să spun că am pus și eu o picătură în acest ocean, va fi o mare ușurare.

VIP: Va intalniti des cu familia? Ce va place la familia dvs?

HT: Nu prea mi se potrivesc întrebările astea. Nu mă întâlnesc niciodată cu familia mea pentru că este cu mine tot timpul. Nu îmi place nimic la familia mea pentru că este chiar rostul vieții mele.

VIP: V-a dat viata de familie stabilitate in cariera?

HT: Stabilitate… asta da. Mi-a dat statornicie, trăinicie, echilibru, siguranță…

VIP: Ati avut numeroase concerte in strainatate. Aveti o tara in care mergeti cu precadere si unde va simtiti imbogatit ca profesionist? De ce?

HT: Am avut “mormane” de concerte și în țară și în străinătate și toate m-au îmbogățit. Mă simt la fel de îmbogățit oriunde. De oriunde și de la oricine am căte ceva de învățat. Așa că, nu mă simt deloc profesionist. Mai degrabă amator. Așa vreau să și rămân. Vreau să rămân în viață, să-i simt suflarea, tainele, mistica, miresmele.

VIP: Ce a insemnat Johnny Raducanu in devenirea dvs de artist? Ce v-a impresionat la el? Ce ne puteti spune de prietenia care va lega?

HT: Dacă vă răspund la întrebările astea, va trebui sa-mi publicați un roman. La sfârșitul slujbei de înmormântare de la biserică, am adresat asistenței câteva cuvinte, și țin minte că am încheiat astfel: „O să las la o parte lecția de jazz, lecțiile de muzică, de cultură, de spirit. Lecția cea mai importantă care mi-a dat-o Johnny a fost lecția de viață. Lecția de libertate. Iar spre sfârșit, lecția de moarte. Drum bun, Johnny!”

Interviu realizat de Ancuța Bălan – VIP nr. 39 / 26 sep – 2 oct 2011

http://www.revistavip.net/RevistaVIP/Harry_Tavitian_Cu_cit_vremurile_sint_mai_grele_cu_atit_sint_mai_prielnice_pentru_jazz_._/10/

Revista se gaseste incepand de astazi la chioscuri.

Johnny Raducanu – When I Die I Live Again

septembrie 24, 2011

Harry Tavitian, Johnny Raducanu si Sorin Antohi in curtea casutei noastre de la Valenii de Munte – august 2009 – foto Mona Antohi

http://www.trilulilu.ro/viomor/09309190218724   When I die I live again

In seara dinaintea inmormantarii lui Johnny, in pridvorul Bisericii Sfantul Silvestru, o doamna spunea: „Maica, ce-or sa se bucure ai de sus ca vine Johnny la ei… Mama, tata, cat or sa se bucure”.

Johnny mi-a fost alaturi de la primii pasi in jazzul romanesc, din 1974, de la prima editie a  Festivalul de la Sibiu. Am cantat de atunci in jamsession-uri si intr-o multime de concerte, la patru maini sau la doua piane. Cand am organizat primul concert la Biblioteca Judeteana din  Constanta in 1982, l-am invitat pe Johnny.

La Atelierele de Improvizatie pe care le-am organizat la Constanta incepand din 1987 la Teatrul Dramatic si dupa 1990 la Muzeul de Arta, Johhny a venit adesea. Unul din Atelierele memorabile a fost „Gala Pianistilor Romani de Jazz” din mai 1989 unde i-am avut ca invitati pe Johnny, Marius Popp, Mircea Tiberian, Dan Grigore si Delia Pavlovici.

 Dan Grigore, Delia Pavlovici, Johnny Raducanu, Harry Tavitian – Constanta, 30 mai 1989 – foto Bebe Draia

In 2003 Johnny s-a operat la inima. M-a rugat apoi sa facem impreuna un concert la Mogosoaia, la Palatul Brancovenesc, in semn de multumire pentru ca fusese gazduit acolo in timpul convalescentei. A fost primul concert dupa greaua operatie pe care o suferise si a fost unul memorabil.

Apropo de operatie, Johnny mi-a povestit ca fusese foarte important pentru el ca dupa operatie statuse in camera cu un profesor de limba romana din Valenii de Munte, Puiu Vasilescu. Delicatetea lui Puiu Vasilescu, caldura sufleteasca, inteligenta sclipitoare, cultura imensa si nu in ultimul rand umorul, l-au ajutat pe Johnny sa treaca mai repede peste momentele grele. Johnny, mare iubitor de caini si pisici, povestea de multe ori cum strangea toate oasele ca sa i le dea lui Puiu, care le trimitea la Valeni cainelui sau, pe nume Jean-Jacques Rousseau.

Acum cativa ani ne-am luat o casuta veche la Valenii de Munte. Unul din prietenii nostri cei mai dragi a devenit domnul profesor Vasilescu – figură emblematică a lumii dascălilor vălenari.

Cu venerabilul Puiu Vasilescu, profesor de romana cu mare har din Valeni. Universitatea de vara ‘Nicolae Iorga’ – 16 aug 2010

Din 2005 am inceput sa organizez concerte la Valeni si acum doi ani l-am avut invitat pe Johnny. Revederea dintre Johnny si Puiu a fost emotionanta. La concert ne-a fost alaturi si vechiul nostru prieten, Sorin Antohi.

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/08/10/universitatea-iorga-sectia-de-jazz-cursuri-serale/

Tradiția concertelor de jazz din Văleni era dublată de o tradiție a cronicilor de după concert, semnate de profesorul Nicolae (Puiu) Vasilescu.

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/09/13/cronici-dupa-concertul-cu-johnny-raducanu-de-la-valenii-de-munte/

Concertul meu de la Valeni din august 2011 a fost primul la care domnul profesor a lipsit. Dânsul părăsise această lume în urmă cu câteva luni. În sala arhiplină, un scaun a rămas gol…

Miercuri ne-a ajutat Dumnezeu si, impreuna cu Sorin Antohi si cu alti prieteni, l-am petrecut pe Johnny.

Imediat dupa aflarea vestii mortii fulgeratoare a lui Johnny am primit pe mail de la prietenul meu, poetul Emil Musat, el insusi profesor de limba romana la Valeni, cuvintele de mai jos:

“Limba mare şi limba mică ale unui ceas cosmic s-au întâlnit în ora eternităţii. Muzica şi cuvântul în pulbere de stele. Johnny Răducanu şi Puiu Vasilescu.Veşnica pomenire!”

Ne-a ramas muzica lui Johnny, ne-au ramas amintirile. Asa cum e fotografia din fata casutei noastre de la Valeni. Atunci Johnny s-a simtit ca in rai si sunt sigur ca batranica a avut dreptate – acum e tot asa de fericit, in Imparatia cea cereasca. In loc luminos, loc cu verdeata, loc de odihna, desfatandu-se de acordurile cele de sus pe care s-a ostenit o viata intreaga sa ni le aduca, spre bucuria curata a sufletelor noastre.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 39 other followers