O recunoastere neasteptata

De ieri sunt cetățean de onoare al orașului Constanța. Mă gândesc că este o recunoaştere a stăruințelor mele de peste patru decenii. Nu sunt un om al diplomelor, medaliilor, premiilor și distincţiilor. Nu am fost niciodată preocupat de recunoaşteri. Taică-miu îmi spunea „Fă ce ai de făcut și nu aștepta nicio  răsplată”. Principala mea preocupare este muzica, jazz-ul, mesajul meu și oamenii  cărora să le ofer cu bucurie toate acestea. În urmă cu 40 de ani am făcut o alegere: jazz-ul – un fenomen social, o artă făcută din suflet şi care se adresează sufletului.  Jazz-ul înseamnă libertate și nu se împacă deloc cu orice încercare de instituționalizare.

Pe de altă parte este în firea omului să se bucure atunci când i se recunosc meritele, de aceea pot spune că aprecierea primită mă atinge la coarda sensibilă. La fel ca acum doi ani când mi s-a acordat titlul de cetățean de onoare al orașului Vălenii de Munte  http://harrytavitian.wordpress.com/2009/05/16/valenii-de-munte-acum-o-saptamana/    Le consider pe amândouă ca pe o recunoaștere a jazzului însuși. 

Publicul constănţean este primul care mi-a acordat, cu mulţi ani în urmă, titlul de cetăţean de onoare, atunci când activitatea jazzistică de aici era mult mai intensă decât cea de astăzi. În urmă cu 25 de ani publicul umplea sălile constănţene până la refuz. La Teatrul Dramatic ajunsesem sa cântam cu uşile deschise iar oamenii stăteau și pe hol. Atunci am primit pentru prima dată titlul de cetăţean de onoare al Constanţei.  

Încă nu am discutat amănunte despre cadrul în care mi se va înmâna titlul, dar sper să fie o sărbătoare a jazz-ului și a bunei-simțiri la Constanța.

Etichete: cetatean de onoare, Constanta, Harry Tavitian, jazz, Valenii de Munte