Concert Harry Tavitian la Bucuresti miercuri 4 decembrie

noiembrie 27, 2013
Harry Tavitian - foto Iztok Zupan

foto Iztok Zupan

Recital Harry Tavitian în Festivalul de Muzică Veche București

Miercuri 4 decembrie 2013 ora 19

Sala Arcub

http://www.earlymusic.ro/

http://www.earlymusic.ro/editia-2013/bilete/

Improvizatii pe teme de muzica veche si medievala romaneasca si armeneasca, laica si religioasa.

Autori precum Ioan Caianu, Sfantul Nerses Shnorhali, Komitas, Anton Pann

Teme proprii scrise in spiritul muzicii medievale.

Am raspuns cu bucurie invitatiei de a sustine un concert in Festivalul de Muzica Veche Bucuresti – un eveniment cultural deosebit. 

In 1976 am renuntat sa cant muzica clasica si am ales jazzul, pentru libertatea pe care mi-o oferea. Am continuat insa sa iubesc muzica clasica si sa o ascult. Influenta acesteia in jazzul pe care il cant este foarte importanta (arhitectura pieselor mele, ecourile muzicii de camera contemporane, a scolilor nationale ale sec. 19-20, etc). Muzica veche in general si cea romanesca si armeneasca in special ocupa un loc important – apreciez tot ce s-a facut in muzica pana la perioada clasica.

Harry Tavitian si Cserey Csaba in concert la Tirgu Mures, joi 21 noiembrie

noiembrie 19, 2013

Harry Tavitian și Cserey Csaba

Arta Dialogului

Harry Tavitian (pian)

Cserey Csaba (percuţie)

Joi 21 noiembrie 2013 ora 19
Sala Teatrului Studio, Universitatea de Arta din Targu Mures

Intrarea liberă
Concert prilejuit de Conferința internațională de științele teatrului

http://www.uat.ro/news-detail/article/concert-harry-tavitian-si-cserey-csaba-in-cadrul-conferintei-internationale-de-stiintele-teatr.html

Atât eu cat și Cserey Csaba suntem pasionati de sincretismul artelor, teatrul ocupând un loc important. Am făcut muzică de scenă live la piese de teatru. Amănunte, în prezentarea de mai jos:

“De peste 20 de ani Harry Tavitian foloseste elemente de teatru instrumental si costum in concertele sale si a facut muzica de scena (live) la piesele “Furtuna” de Shakespeare in regia regretatei Kovacs Ildiko (1988), „Melissa” de Kazantzakis, la Tetrul Bulandra, cu Victor Rebengiuc in rolul principal (1995) si “Orgasm” de Vlad Zografi (2001), in regia Nonei Ciobanu. A concertat si la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamt (2001), Saptamana Festivalului International de Teatru “Atelier” de la Satu Mare organizat de Teatrul de Nord (2006), Colocviilor teatrale ale minoritatilor din Romania de la Gheorghieni (2007), Gala Tanarului Actor de la Mangalia (2008), “TESZT” – Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara (2013), etc.” (A.C.)

AFIS_HARRY_TAVITIAN_STUDIO_ADRIANA_BOANTA_2013_A4

Concert Harry Tavitian – Cserey Csaba la Constanța, vineri 15 noiembrie

noiembrie 7, 2013

Concert Harry Tavitian - Cserey Csaba la Muzeul Satului, septembrie 2013

Cu Cserey Csaba la Muzeul Satului, în septembrie 2013 (foto Manuela Tavitian)

ALL THAT JAZZ

Harry Tavitian (pian, voce)
Cserey Csaba (tobe, percuție)


Vineri, 15 noiembrie 2013 ora 19:00
Teatrul Național de Operă și Balet “Oleg Danovski”
Concertul face parte din Festivalul Internațional al Muzicii și Dansului – ediția 39
Veti putea asculta de la blues și teme clasice de jazz la compoziţiile noastre (jazz de avangardă cu influenţe folclorice)
Biletele se pot procura de la Agenția teatrului, aflată în holul acestuia.
Program: de luni până vineri între ora 11-17. În zilele când sunt spectacole, între ora 18-19.
Telefon Agentie bilete: 0241 481460
Vă așteptăm!

Concert Harry Tavitian la Bucuresti miercuri 16 octombrie

octombrie 9, 2013
Afis Harry Tavitian la Club Tribute

ACOUSTIC MAGIC NIGHTS – HARRY TAVITIAN

16 Oct 2013 ora 21.00
Tribute Club – Bucuresti

Intrarea: 30 lei
Rezervari la 0728 742883

http://www.tribute.ro/en/contact.html


Clubul de deschide la ora 20.30

Concert organizat in parteneriat cu Fundatia Culturala Phoenix

Concert Harry Tavitian – Cserey Csaba la Muzeul Satului, sambata 21 septembrie

septembrie 20, 2013

Afis

Armenian Jazz Roots Harry Tavitian (pian) & Cserey Csaba (percuţie)

Sâmbătă 21 septembrie 2013 ora 17.30

Revin cu mare placere la Muzeul Satului – un loc de suflet pentru mine. Sunt insotit de acasta data de prietenul si colegul meu Cserey Csaba. Este unul dintre cei mai inventivi percutionisti romani de jazz si se numara printre partenerii mei preferati. Poate ca nu e intamplator ca este nascut in Gheorghieni, unul dintre orasele intemeiate de armeni, in Transilvania…
Concert prilejuit de “Zilele Culturii Armene la Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti” si organizat de Uniunea Armenilor din Romania in parteneriat cu Muzeul Satului

Intrarea la concert pe baza biletului de intrare in muzeu (10 lei)
http://www.muzeul-satului.ro/muzeu_program.php

Concertul este pe pajistea muzeului. In caz de timp nefavorabil, ne mutam in sala.

Invitatie

O scrisoare pierdută

iulie 12, 2013

icoana-maicii-domnului-prodromita-2

                                               Icoana Maicii Domnului „Prodromiţa“ de la Muntele Athos

Azi – 12 iulie – este prăznuită în calendarul Bisericii Ortodoxe Române cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Prodromiţa“ de la Muntele Athos. Ea se află în Schitul românesc Prodromu de la Muntele Athos și este făcătoare de minuni. La Catedrala Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Constanța se află o copie a icoanei, pictată tot la Muntele Athos și adusă la Constanța cu mare evlavie de către Episcopul Gherontie în anul 1935. Icoana Maicii Domnului, împreună cu alte icoane de la catedrală și întreg interiorul acesteia, au pătimit și ele de pe urma ispitelor mari care dau târcoale, din păcate, Arhiepiscopiei Tomisului.

Icoana Maicii Domnului e acum desfigurată, lipsesc o mulțime de icoane și obiecte de preț iar icoanele și mobilierul rămas sunt mutate din loc, fără a se ține seama de planul inițial al Arhitectului Ioan Mincu.

Așa cum probabil multă lume știe deja, de patru luni protestăm pașnic cu flori în fiecare duminică pe pajiștea de lângă biserica Sfântul Mina din Constanța pentru ocuparea abuzivă a bisericii de către Arhiepiscopia Tomisului și caterisirea fără nici o vină a părintelui nostru duhovnic Nicolae Picu.

Într-una din duminici am primit de la doamna profesoară Maria-Tereza Cojocaru cele de mai jos. Doamna profesoară a locuit lângă Catedrala Sfintii Apostoli Petru și Pavel și a asistat cu tristețe la degradarea interiorului acesteia, în ultimii ani. A considerat că e de datoria dânșii să încerce să facă ceva în apărarea patrimoniului spiritual al Constanței. Așa cum arată mai jos, doamna profesoară s-a adresat mai întâi, încă din 2007 (în 4 rânduri!) Arhiepisopiei Tomisului. A primit un răspuns uluitor, doar la ultima scrisoare, din 2008.  S-a adresat apoi Ministerului Culturii și Patrimoniului Național. Răspunsul l-a primit de la… Patriarhia Română (unde nu scrisese, „având îndoieli asupra eficacității demersului”), prin care i se aducea la cunoștință că scrisoarea sa a fost trimisă spre cercetare… Arhiepiscopiei Tomisului!

Doamna profesoară Maria-Tereza Cojocaru a adăugat un text emoționant în care își exprimă durerea că „aceste inițiative distrugătoare ale Arhiepiscopiei Tomisului lovesc acum și acest centru de spiritualitate – poate cel mai important din Constanța – format în jurul bisericii Sfântul Mina”.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pe noi, păcătoșii!

Memoriul adresat Ministerului Culturii:

Domnule Ministru,

Subsemnata Maria-Tereza Cojocaru, profesor, domiciliată în Constanța, vă aduc la cunoștință următoarele:

    Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Constanța a fost construită între anii 1883-1885, după planurile renumitului arhitect Ioan Mincu, care a proiectat și interiorul: catapeteasma, strane bogat sculptate, candelabre, policandre și sfeșnice, lucrate la Paris, dintr-un aliaj metalic din bronz și alamă.

    Pictura inițială a fost executată de C. D. Mirea și refăcută în frescă, între anii 1959-1961, de celebrul Gheorghe Popescu, ajutat de Niculina Dona Dellavrancea, în stil neo-bizantin, cu o coloratură românească, astfel încât Catedrala era de o eleganță și de un bun gust desăvârșit, iar Icoanele și întregul mobilier canonic erau poziționate astfel încât să întregească unitatea arhitecturală și picturală. Dintre acestea strălucea Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Prodromița, de dimensiuni mari, cu ferecătură din argint, pictată la Durău și adusă „la cererea Ei, exprimată prin vise unor persoane diferite”, la Constanța, „într-un vagon deschis regal, iar prin localitățile pe unde trecea și era coborâtă, era întâmpinată de autoritățile locale cu tot poporul. Ajunsă pe peronul gării Constanța, la ora 2 după-amiază, după două săptămâni de la plecare, în vagonul împodobit cu brazi, din care se auzeau cântările maicilor și ale călugărilor, a fost întâmpinată de Primarul Constanței, de toate autoritățile, de armata Marinei cu lumânări aprinse și toți preoții în odăjdii, cu cădelnițe. În salve de tun și clopote de la toate bisericile, muzica militară a intonat „Tatăl nostru”, iar peste covoarele așternute pe jos până la Catedrală, Icoana a fost condusă, cu slavă deosebită, prin mijlocul poporului cu lumânări aprinse și care arunca cu flori și așezată de Episcopul Gherontie, cu deosebită grijă, la loc de cinste, în fața altarului, astfel încât oricine putea să o vadă de cum intra în biserică”.

    Această minunată Icoană, de o frumusețe dumnezeiască, ocrotioarea Constanței, după ce, în 2008, a fost mutată pentru prima dată de la locul ei în diferite alte zone, mai lăturalnice, din biserică (schimbări pe care, deși nu le-am aprobat, le-am crezut doar conjuncturale) este astăzi desfigurată, căci în martie 2010 a fost ștearsă parțial pictura Feței, atât a Ei cât și a Pruncului, după care s-a încercat o „recondiționare” – probabil pe plan local – total nereușită (menționez că Icoana s-a păstrat, până anul acesta, în condiții optime, fiind protejată de o vitrină de sticlă), astfel încât, în prezent, această Icoană, obiect de patrimoniu, este distrusă iremediabil (ulterior s-a înlocuit și ferecătura), iar alte Icoane au fost luate, acoperite sau repoziționate într-un mod absurd, îngreunându-se și limitându-se accesul credincioșilor la ele.

    Astfel, au dispărut:

- Icoana Sfintei Parascheva,

- Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, din argint filigranat aurit,

- Icoana din argint a Sfinților Auxentie și Simeon Stâlpnicul,

- două Epitafuri mari, lucrate cu fir de argint, înrămate, care se aflau pe perete, de o parte și de alta a intrării,

- altă Icoană a Maicii Domnului, din argint, tot mare,

- Icoana Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, din argint,

- Icoana mare a Mântuitorului, din argint, de la iconostas (iconostasul nu mai există, spațiul fiind folosit pentru desfășurarea Ierarhiei vremelnice).

    Au fost repoziționate:

- Icoanele Mântuitorului și Maicii Domnului, de dimensiuni mari, din argint, cu ancadrament special, aflate la dreapta și la stânga, în fața intrării, care întâmpinau credincioșii, în locul lor fiind puse două sfeșnice mari ce își aveau locul – foarte bine gândit de arhitectul Mincu – la terminarea stranelor, dar și stranele au fost repoziționate, stricându-se astfel orice unitate stilistică, armonie și rigoare,

- Icoana Sfântului Nicolae, din argint, de dimensiuni mari,

- racla din argint care conține moaștele Sfântului Pantelimon, împreună cu Icoana sa din argint,

- nu mai ai acces la Icoanele Sfântului Mina și Sfintei Filoteia, pentru că spațiul din fața lor este ocupat de două sicrie care conțin câteva falange din moaștele Sfinților Epictet și Astion, iat în firidele din dreapta și din stânga se află, în locul Icoanelor, mici relicve, în racle prea mari, care ocupă prea mult spațiu.

    S-a reușit ca imaginea de ansamblu a interiorului Catedralei să fie de înghesuială și dezordine, față de eleganța și spațialitatea care existau înainte. Mai mult, Catedrala arată în prezent ca un minister, în care adevărata evlavie dispare încet-încet, fiind înlocuită cu ambiții și mărire deșartă.

    Menționez că toți preoții care au slujit în această biserică s-au îngrijit de valorile istorice și patrimoniale ale Catedralei, neînstrăinând nimic din bunurile ce au aparținut acestui mare lăcaș de cult, important monument istoric și emblemă a Constanței.

    Începând cu Preotul Iconom Stavrofor Nicolae Cănănău care a păstorit în epoca cea mai grea a comunismului și totuși, prin strădania lui, a reușit realizarea unicat a picturii bisericii și gospodărirea acestui sfânt lăcaș – fiind de o perfectă verticalitate morală, de o autentică noblețe, de o cultură uriașă – și  terminând cu preotul paroh Picu, care a fost mutat peste noapte la o altă biserică, cănd Catedrala a devenit mănăstire, în 2001, preoții de aici au menținut spiritualitatea acestui spațiu sacru, încărcat de înalt spirit duhovnicesc, virtute și cultură. Astăzi, toate acestea au dispărut, căci nu mai există omul care să sfințească locul, în schimb proliferează „evlavia incultă și opacă”.

    Mai adaug că, atunci când a început desfigurarea Catedralei, în numele multor credincioși, vechi locuitori ai Constanței, am sesizat, în mai multe rânduri, conducerea Arhiepiscopiei: 5 martie 2007, 25 septembrie 2007, 27 noiembrie 2007, 5 mai 2008, primind doar la ultimul memoriu următorul răspuns din partea Vicarului administrativ: „Pentru toate aspectele la care vă referiți este folositor să vă adresați preotului duhovnic în cadrul Tainei Mărturisirii” – ceeace m-a umplut de uimire și suspiciune, căci nu am înțeles de ce aceste probleme de interes public ar constitui o „taină” și de ce nu mi s-a dat nici o explicație teologică sau practică referitoare la cele sesizate (respectiv, dispariția Icoanelor și schimbarea mobilierului canonic), cu atât mai mult cu cât păstrarea tradiției și a canoanelor este însăși esența ortodoxiei.

Maria-Tereza Cojocaru – iulie 2010

La acest memoriu, trimis Ministerului Culturii și Patrimoniului Național, am primit un răspuns de la Patriarhia Română, Cancelaria Sfântului Sinod, Biroul de sesizări și scrisori (unde nu scrisesem, având îndoieli asupra eficacității demersului), prin care mi se aduce la cunoștință că scrisoarea mea a fost trimisă spre cercetare… Arhiepiscopiei Tomisului!

   De puțin timp au reapărut în Catedrală cele două Icoane ale Mântuitorului și Maicii Domnului, din argint, filigranate (bineînțeles că nu pe vechile amplasamente, unde se vedeau și aveai acces la ele ci în niște locuri întunecoase și foarte greu accesibile), dar a fost scoasă Icoana Sfântului Nicolae, de dimensiuni mari, din argint, iar toate celelalte Icoane menționate în memoriu au rămas tot dispărute.

    Aceste inițiative distrugătoare ale Arhiepiscopiei Tomisului lovesc acum și acest centru de spiritualitate – poate cel mai important din Constanța – format în jurul bisericii Sfântul Mina, de peste 20 de ani și care i se datorează exclusiv părintelui Nicolae Picu, neclintitei sale vocații preoțești, eficacității și rigorii sale în problemele administrative, credinței în valorile umanitare și culturale, implicării sale în problemele credincioșilor, pe care îi cunoștea, îi încuraja, îi apăra și ajuta (copii, tineri, bătrâni, bolnavi sau sănătoși) și, nu în ultimul rând, charismei sale.

    Sper din toată inima ca părintelui Nicolae Picu să i se facă dreptate și să-și recâștige drepturile furate de Arhiepiscopie și conducătorul ei, care, începând acest război, nu a ținut seama decât de interesele sale materiale și nici un pic nu i-a păsat de durerea și dezechilibrul spiritual pe care l-a provocat atâtor mii de credincioși care frecventau această biserică.

Maria-Tereza Cojocaru – 4 iunie 2013

Vom reveni cu date si fotografii selectate din documentele publicate in lucrarea “Catedrala Sfintii Apostoli Petru si Pavel din Constanta 1883 – 2008″ (autori Doina Pauleanu si Virgil Coman).

Concert caritabil, sâmbătă 22 iunie, la Constanța: “De la Arca lui Noe la Arca din Tăbăcărie”

iunie 15, 2013

grafica Mugur Grosu                                                 Grafica: Mugur Grosu

Împreună cu Asociația Așezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina vă invităm la concertul de caritate

De la Arca lui Noe la Arca din Tăbăcărie

Harry Tavitian & guests

Aida Tavitian (voce)

 Cserey Csaba (percuție)

 Jean Baciu (percuție)

Sâmbătă 22 iunie 2013 ora 19.30

Teatrului Național de Operă și Balet „Oleg Danovski” – Constanța

Fondurile obținute vor fi donate Centrului Arca pentru persoane cu dizabilități

Biletele (20 RON) se pot procura:

  1. duminică 16 iunie la protestul nostru pașnic cu flori de pe pajiștea de lângă biserica Sfântul Mina, între orele 10 – 13.
  2. de luni până vineri la Centrul Arca de lângă biserica Sfântul Mina (tel 0241-550010) între orele 10-16.
  3. sâmbătă 16 iunie și miercuri 19 iunie ora 18-19 la casa de bilete a Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” (0241-481460)
  4. de luni până vineri între orele 10-16 la casa de bilete a Teatrului de Operă și Balet „Oleg Danovski” (în holul Teatrului)
  5. sâmbătă 22 iunie (în ziua concertului), la Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovski”, începând cu ora 18.

 Biletele sunt fără loc, așa că e bine să nu întârziați la concert!

Așezămintele Sfântului Mare Mucenic Mina de pe malul lacului Tăbăcărie sunt alcătuite din ansamblul arhitectonic al bisericii maramureșene de lemn și din Centrul Arca pentru tineri cu handicap http://www.asfmina.ro/arca_5.html.

Îl cunosc pe părintele Nicolae Picu, cel care a adunat credincioșii în jurul său și începând cu 1993 a ctitorit aceste Așezăminte, din anii tinereții noastre (făceam amandoi naveta la țară în anii ’70, dânsul proaspăt preot iar eu, profesor de muzică).  La biserica Sfântul Mina vin la slujbe împreună cu familia din 1994 (eram câțiva credincioși la o cruce de lemn, pe malul lacului). Părintele Picu ne este duhovnic iar Sfantul Mina, ocrotitor al căsniciei.

Despre istoria bisericii și Centrului Arca las un profesionist să vorbească: Paula Anastasia Tudor, în Jurnalul Național:  http://jurnalul.ro/special-jurnalul/arca-din-tabacarie-510377.html

Din 2005 programele sociale ale Așezămintelor funcționează în clădirea Centrului Arca. Finațarea acestor programe s-a făcut din contribuțiile credincioșilor constănțeni care veneau la slujbe, în biserică (până la ocuparea fără nici un drept a bisericii de reprezentanți ai Arhiepiscopiei și îndepărtarea părintelui Picu de la altar). De mare ajutor a fost parteneriatul cu Parohia Kungsbacka-Hanhals din Suedia.

În luna februarie s-a dezlănțuit o mare tulburare a vieții noastre  provocată de Arhiepiscopia Tomisului (relatată pe larg pe blogul meu și pe cel al Așezămintelor). Continuarea programelor Centrului Arca are nevoie de sprijinul nostru, de aici și gândul nostru pentru acest concert.

Este al doilea concert pe care il fac pentru Centrul Arca. Primul a fost in 2008, dupa ce “intamplator” scosesem primul meu CD in duo cu prietenul si colegul intr-ale jazzului Cserey Csaba http://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/
Iata ca acum “Ciobcică” – asa cum imi place mie sa-l alint, imi e alaturi in aceasta cauza nobila si vine “cu arme si bagaje” (adica un intreg arsenal de instrumente de percutie) tocmai de la Satu Mare, cu trenul (!), ca sa ne fie alaturi. Sper sa ne ajute Dumnezeu ca dupa concertul de sambata sa fim la fel de multumiti si impacati sufleteste ca in ajunul Craciunului, in 2008. Un gospel de pe “Birth”: http://www.trilulilu.ro/muzica-diverse/harry-tavitian-cserey-csaba-go-down-mozes

Pe CD-ul nostru de care pomeneam mai sus mă puteti auzi bătând toaca la biserica Sfântul Mina și trăgând clopotele, la biserica armeană. Din păcate, din cauza ispitelor de care am avut parte, acestea au rămas doar amintiri la care țin foarte mult.

Cserey Csaba este unul dintre cei mai inventivi percutionisti romani de jazz și se numara printre partenerii mei preferati. În ultimii zece ani am cântat împreună în duo, trio sau ca invitat al formaţiei mele Orient Express în numeroase concerte, în România, Ungaria, Belgia, Germania, Austria si Turcia. Ciobcică îmi este foarte drag. Are mult rafinament, sensibilitate, plus un simt extraordinar al ritmului si al… umorului.

Cserey Csaba: „Harry e un om foarte interesant, misterios, atras ca si mine de lumea Orientului. Simt ca in jazz ma exprim pe mine insumi si reusesc sa transmit aceasta emotie si publicului. Muzica pe care o fac cu Harry este ceva aparte, poate chiar esenta jazzului: spontaneitatea si trairea adevarata”.

Eram sigur că Ciobcică va accepta imediat să facă tot acest drum istovitor de la Satu Mare până la Constanța ca să fie lângă mine pentru acest concert. Cu sufletul său bun și cu prietenia extraordinară care ne leagă, mi-a fost alături din prima clipă când a văzut pe pagina mea de Facebook ce ni se întâmplă la biserică la Sfântul Mina. Este și el credincios și foarte apropiat sufletește de copii (are programe terapeutice de percuție pentru copiii cu diverse handicapuri – autism, etc). O experiență emoționantă a avut-o cu reacția copiilor hipoacuzici la programul său.

O a doua bucurie a mea este că prin acest concert reușim să îl readucem acasă pe toboșarul și omul deosebit Jean Baciu.

Facebook, 29 martie – mesaj primit de la tobosarul Jean Baciu, constantean de-al nostru care in anii ’70 a cantat cu formatia Euxin si care acum e stabilit in Satu Mare, si de la prietenul nostru comun, percutionistul Cserey Csaba:
“Catre Arhiepiscopia Tomisului: DUMNEZEU ne-a daruit cu un om, iar omul acesta a fost daruit de DUMNEZEU cu o biserica. Si pentru ca toate acestea trebuiau sa aibe un nume, omul se numeste parintele Picu, iar Biserica, Sfantul Mina. Oare poate sa ia un om altui om ceea ce DUMNEZEU i-a daruit? Oare de ce noi oamenii nu ne iubim intre noi asa cum ne invata SFANTA SCRIPTURA? Va roaga un om in virsta de 66 de ani sa lasati lucrarea lui DUMNEZEU asa cum a fost inainte de atacarea Sfantului Drept al Proprietatii. Scrie acestea Jean Baciu, care a batut toaca la biserica Sfantul Mina de Sfintele Pasti, care a dat cu substanta ignifuga pe biserica si a adus alimente pentru ceilalti lucratori”. Jean si Ciobcică.

Jean Baciu s-a născut în 1947 la Constanța. A făcut studii la liceul de muzică. Jean ne-a spus: „la 14 ani m-am îndrăgostit de acest instrument. La 17 ani (în 1964) am fost membru fondator al formației Euxin, primul grup rock din Constanța, care avea să ia premii importante pentru acea vreme (1970, Festivalul Artei Studențești de la Timișoara – premiul special al juriului pentru opera-rock „Nu moartea, ci altă poveste ”; 1974 – premiul revistei Amfiteatru din Craiova cu opera-rock „Noi, care”. În 1974 am părăsit formația Euxin și până în 1991 am concertat ca liber profesionist în țară și străinătate. Apoi am fost angajat ca percuționist la Teatrul Fantasio până la trista desființare a acestuia, în 2001. Din păcate din 1994 nu am mai putut să fac performanță la tobe, fiindcă am suferit un grav accident. Din 2001 m-am mutat la Satu Mare. A fost o mare bucurie să-l revăd pe Harry la concertele din Satu Mare și prin el, să leg o caldă prietenie cu Cserey Csaba. Pentru mine acest concert este un eveniment de două ori emoționant fiindcă este legat de biserica Sfântul Mina și părintele Picu dar și de reîntâlnirea cu publicul constănțean”.

Momente de suflet, acum un an, la Satu Mare, la aniversarea Cserey Csaba 40 de ani de cariera, alaturi de Ciobcică și de Jean Baciu: http://www.youtube.com/watch?v=8Qa-urYQ8FY

Satu Mare 2012

Satu Mare 2012

O altă bucurie e să o am alături în acest concert și pe fiica mea Aida, așa cum m-a însoțit de multe ori la slujbele de la biserica Sfântul Mina și, din martie, la protestul nostru pașnic cu flori de pe pajiștea bisericii. Născută în 1976, Aida este absolventă  a Universității de Muzică din București; este profesoară de pian la Colegiul de Arte “Regina Maria” din Constanța. Aida a cântat în Corul Radiodifuziunii Române sub bagheta maestrului Aurel Grigoraș și a colaborat cu Corul Madrigal. Cântă jazz în diverse formule cu muzicieni constănțeni și în ultimii doi ani am cântat împreună în Constanța, București și Vama Veche.

Aici ne puteti vedea si auzi impreuna, la Muzeul Satului. Multumim prietenilor Moni Stanila si Alexandru Vakulovski: http://vklvsk.blogspot.ro/2013/05/harry-aida-tavitian-la-muzeul-satului.html

Harry și Aida Tavitian - Muzeul Satului, 2013Împreună cu Aida, la Muzeul Satului, București mai 2013 – foto Mihaela Petre

Mugur Grosu a avut ideea extraordinară ca din afiș să ne vegheze de sus curcubeul, semn al păcii lui Dumnezeu cu pământenii, după potopul din vremea lui Noe. Nadajduim că Domnul își va aduce aminte si de noi si nu ne va lasa in apele multe si tulburi care ne inconjoara.

Iar eu, ca armean (știut fiind că arca lui Noe s-a oprit pe Muntele Ararat!), sper că lui Dumnezeu îi vor fi pe plac și sunetele pe care le vom aduna în suflete sâmbătă seara, muzicieni și public dimpreună, spre slava Sa, întru iubire.


Parintele Picu cu unul din copiii de la Centrul Arca
Părintele Nicolae Picu împreună cu unul din copiii Centrului Arca

Mobilizare generala la biserica Sfantul Mina, duminica 26 mai! Parintele Picu se intoarce!

mai 25, 2013

Parintele Nicolae Picu si Harry Tavitian

“…pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de rușine pe cei tari”. Sfântul Apostol Pavel (1Cor 1, 27)

Duminica 26 mai, in Duminica a 4-a dupa Pasti (a Slabanogului…), fac apel la toti constantenii care cunosc situatia inadmisibila de la biserica Sfantul Mina, sa vina alaturi de noi. Desi eram plecat din Constanta intr-un turneu de concerte, ma intorc acasa pentru ca sa fiu duminica la Sfanta Liturghie. Va asteptam incepand cu ora 10, pe pajistea dintre biserica si Centrul Arca pentru tineri cu handicap.

Parintele Nicolae Picu, ctitorul bisericii Sfantul Mina si unul dintre adevaratii slujitori ai lui Hristos si ai turmei Sale, se intoarce langa credinciosii sai. Impreuna cu Parintele trebuie sa hotaram ce vom face mai departe.

Biserica este a credinciosilor, Hristos este capul Bisericii si Casa Domnului nu trebuie sa fie transformata in “pestera de talhari” (Lc, 19).

Dragi credinciosi si preoti! Daca v-ati saturat sa fiti sfidati si considerati doar vaci bune de muls, va asteptam alaturi de noi!

Asociatia Sfantul  Mina face apel la societatea civila pentru a o sustine. Este vorba de un atac fara precedent la adevarata menire a Bisericii si la legile statului de drept.

Dati telefoane si emailuri si chemati-i duminica pe cei care il cunosc pe parintele Picu, iubesc biserica Sfantul Mina si pe ocrotitorul ei. Ne gasiti si pe Facebook, pe contul meu: https://www.facebook.com/harry.tavitian.7?ref=tn_tnmn pe contul Asezamintele Sfantului Mare Mucenic Mina https://www.facebook.com/asfmina.ro?fref=ts si Sustin biserica Sf Mina si pe Parintele Picu Nicolae https://www.facebook.com/pages/Sustin-biserica-Sf-Mina-si-pe-Parintele-Picu-Nicolae/463411733731818?fref=ts.

Despre adevarul privind situatia de la Sfantul Mina, informatii pe larg aici: http://asezamintelemareluimucenicmina.wordpress.com/

Duo Harry Tavitian – Cserey Csaba la Timisoara, joi 30 mai (la Teatrul Maghiar, din cauza ploiii!))

mai 23, 2013

Afis concert Harry Tavitian - Cserey Csaba la Timisoara

Harry Tavitian (pian, voce) & Cserey Csaba (tobe, percutie)

Joi 30 mai 2013 ora 22

Atentie, dragi prieteni timisoreni! Din cauza ploii, concertul meu de diseara si-a schimbat locul de desfasurare! Initial era anuntat in aer liber, in Piata Unirii. Concertul se va tine tot de la ora anuntata (ora 22) la Teatrul Maghiar (intrare de pe Alba Iulia). Va asteptam!

Intrarea libera

Concertul face parte din programul “TESZT” – Festivalul Euroregional de Teatru Timișoara. Organizatorul Festivalului, Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” celebrează 60 de ani de existenţă.

Am acceptat cu bucurie invitatia domnului Balázs Attila, directorul Teatrului Maghiar de Stat, de a concerta la Timisoara, impreuna cu prietenul si colegul meu, Cserey Csaba.

Atât eu cat și Cserey Csaba suntem pasionati de sincretismul artelor, teatrul ocupând un loc important. Am făcut amandoi muzică de scenă live la piese de teatru.

De peste 25 de ani folosesc elemente de teatru instrumental si costum in concertele mele.

Am facut muzica de scena (live) la piesele “Furtuna” de Shakespeare in regia regretatei Kovacs Ildiko (1988), „Melissa” de Kazantzakis, la Tetrul Bulandra, cu Victor Rebengiuc in rolul principal (1995) si “Orgasm” de Vlad Zografi (2001), in regia Nonei Ciobanu. Am concertat la Festivalul de Teatru de la Piatra Neamt (2001), Festivalul de Teatru Scurt de la Oradea (2003), Saptamana Festivalului International de Teatru “Atelier” de la Satu Mare organizat de Teatrul de Nord (2006), Colocviilor teatrale ale minoritatilor din Romania de la Gheorghieni (2007), Gala Tanarului Actor de la Mangalia (2008) – la invitatia regretatului regizor si mare fan de jazz Cornel Todea, etc.

Cserey Csaba a jucat ca actor in piese de teatru (inclusiv teatru de papusi). Încă de la sfarsitul anilor ’90 creeaza „Marsul tobelor”, un spectacol de teatru al tobelor. Foloseste si el elemente de costum si teatru instrumental in concertele sale.

Astept cu bucurie sa ma intalnesc cu publicul timisorean. Am avut putine concerte in Timisoara – primele (in 1981 si 1982) la Casa Studentilor, ca invitat al Clubului de jazz condus de Ioan Bacalete.

Ultimul meu concert in Timisoara a fost in 2004, in duo cu Johnny Raducanu, la Club 30. Un concert de care imi aduc aminte cu placere, la fel ca si de celelalte concerte de la Club 30. In acei ani Horatiu Dejan, patronul clubului, mi-a oferit posibilitatea de a ma intalni de mai multe ori cu publicul timisorean, in diverse formule (fie cu formatia mea Orient Express, fie in trio cu Mario Florescu, Octavian Barila Andreescu sau Mihai Iordache).

Am colaborat cu mare placere cu jazzmani timisoreni ca Eugen Gondi sau Tony Kuhn, pe care i-am avut ca oaspeti in anii ’80 la Constanta, la Atelierele de  Improvizatie pe care le organizam.

Desi in Timisoara multi dintre jazzmani si fanii de jazz erau adeptii jazz-rockului, prima mea amintire in privinta miscarii de jazz din acest oras a fost foarte puternica si dateaza din 1974, de la prima editie a Festivalului de jazz de la Sibiu, cand i-am ascultat pe saxofonistul Bebe Jivănescu si tanarul trompetist Ebel Erwin. Free-jazzul lor de atunci a fost impresionant dar curand aveam sa constat ca cei doi erau niste figuri izolate in jazzul timisorean.

Harry si Aida Tavitian live la Muzeul Satului Bucuresti, vineri 17 mai

mai 14, 2013

harry-tavitian-la-muzeul-satului-2008-foto-iulian-ignatMuzeul Satului, mai 2008 Foto Iulian Ignat

Harry & Aida Tavitian – „Arta dialogului”

Concert în aer liber la Muzeul Satului ‘Dimitrie Gusti’ din București

Vineri 17 mai 2013 ora 18

Intrarea la concert se face pe baza biletului de intrare în muzeu.

Recitalul este inclus in seria de manifestari dedicate aniversarii a 77 de ani de la inaugurarea muzeului. http://www.muzeul-satului.ro/20130509_zm.php

Programul complet al manifestarilor il gasiti aici:  http://muzeul-satului-dimitrie-gusti.blogspot.ro/2013/05/zilele-muzelui-satului-77-de-ani.html

Am un deosebit respect pentru omul simplu de la tara. Pentru mine folclorul este un mijloc de traire iar Muzeul Satului e de fiecare data un loc al bucuriei. Fie ca e vorba de caldura gazdelor noastre – persoane tot atat de primitoare cum sunt si casutele pe care le ocrotesc cu dragoste si reusesc sa le pastreze vii -,  de muzeu in sine sau de firescul cu care se plimba prin muzeu gainile motate si stau tolanite pisicile…

Sunt armean prin nastere si roman prin adoptie; ma simt acasa in ambele spatii spirituale – balcanic si caucazian. Influentele folclorului romanesc si armenesc au fost prezente inca de la inceputuri in muzica mea; m-am apropiat firesc de traditiile populare. De-alungul anilor, folclorul a ramas unul dintre izvoarele mele cele mai importante de inspiratie. Ceea ce incerc sa fac este o sinteza intre diverse surse, pornind de la esente, sa pun in valoare vecinatatea celor 2 culturi.

La Muzeul Satului atmosfera m-a purtat dincolo de spatiu si timp. Imi amintesc din concerte, de stolul de mierle pe care probabil ca le starnise pianul si cu care am palavragit, lasand in piesa mea momente de liniste pe care ele le-au umplut cu muzica lor.

Am primit cu mare bucurie invitația de a concerta pentru a treia oară la Muzeul Satului din București. Dacă în cele două apariții de până acum am cântat solo, de acestă dată o voi avea ca invitată, pentru câteva piese, pe fiica mea, Aida. Născută în 1976, Aida este absolventă  a Universității Naționale de Muzică din București; este profesoară de pian la Colegiul Național de Arte “Regina Maria” din Constanța. A cântat în Corul Radiodifuziunii Române sub bagheta maestrului Aurel Grigoraș și a colaborat cu Corul Madrigal. Cântă jazz în diverse formule cu muzicieni constănțeni și în ultimii doi ani am cântat în duo la Constanța și Vama Veche. Este prima apariție a noastră în acestă formulă, pe o scenă bucureșteană. Aida Tavitian: „Mă bucur că debutul nostru în București este la Muzeul Satului, un loc de suflet și pentru tata și pentru mine”.

Harry & Aida Tavitian

Ecouri la concertele mele de pana acum, de la Muzeul Satului:

Scriitorul Alexandru Vakulovski pe blogul sau: http://vklvsk.blogspot.ro/2011/06/harry-tavitian-bordeias.html?spref=fb

„Harry cunoaşte magia peregrinării pe meridianele culturale”. (Sergiu Selian Ararat, 2011)

„Tavitian a cantat singur singurel, pe mica scena din lemn amplasata intr-o poienita a Muzeului Satului. Chiar daca s-a aflat singur pe scena, Tavitian a avut parte de un acompaniament de mare clasa: mierlele din copacii muzeului. Am venit aici de atatea ori ca simplu vizitator, a declarat jazzmanul, si am apreciat naturaletea, spontaneitatea, firescul acestui loc. Sunt valori pe care le caut si in muzica, asa incat mi-a facut mare placere sa sustin, in sfarsit, un concert aici”. (Iulian Ignat – Formula AS, 2008)

Şi, pentru că întotdeauna când se produce Harry muzica pare să  nu se mai sfârşească, iar dacă îşi îngăduie s-o facă au grijă cei delectaţi de ea s-o cheme înapoi şi să-i ceară omului de la claviatură să prelungească miracolul, Harry a fost adus la loc de aplauzele nesătule şi a făcut din “Bordeiaş, bordei, bordei” al lui Anton Pann un soi de potpuriu din care nu lipsea nici măcar dansantul boogie-woogie. Iar în aglomeraţia finală de îmbrăţişări, de pupături, de zâmbete, de autografe, când o cucoană întâmplătoare a întrebat mormăind în barbă ca pentru sine “Ce legătură are Muzeul Satului cu muzica asta?”, scriitoarea Doina Uricariu, deloc întâmplătoare, dar aflată prin preajmă, i-a replicat peste umăr: “Mare legătură”.  (Sergiu Selian Ararat, 2011)

Muzeul Naţional al Satului la 75 de ani. Satul cu privighetori „Adevarata forta a naturii, de sub degetele maestrului razbat sonoritati exotice extrem-orientale, dar si “dulceturi amare”, din portofoliul unui geniu ca Anton Pann: dansurile romanesti, prelucrate cu o tusa moderna fara egal. Ascultatorii sunt in delir. Vibratiile muzicale, de o densitate coplesitoare, par a culca la pamant fanul necosit de pe alei. Pentru mai bine de un ceas, timpul pare suspendat. Vrajitorul cu nume armenesc cinsteste in felul lui mostenirea lui Gusti. Si este rasplatit cu indelungi ovatii”. (Ion Longin Popescu Formula AS, 2011)

Cate ceva despre jazz, folclor si muzica mea:
„Preluarea folclorului in jazz devine, pana la urma, o modalitate de supravietuire a folclorului in muzica urbana. Jazzul insusi a aparut acum un secol ca o forma de folclor: o creatie orala, spontana; s-a transmis prin viu grai, creat de niste oameni care nu prea stiau multa carte. El a devenit o expresie a libertatii. Folclorul, la randul lui, este dintotdeauna, un fenomen spontan, creat dintr-o placere de a-l face. Si toate astea, la mine, se intalnesc”. (dialog cu Nicolae Manolescu, 1999)

„Exista multi pianisti in jazz, dar Tavitian este unic. Folosirea de catre Tavitian a temelor traditionale romanesti este, fara indoiala, una din cele mai bune manuiri ale muzicii balcanice la ora actuala, facuta cu deosebita grija si dragoste, cu o tehnica superba si un simt dramatic fara egal. In concert, ca si pe disc, la talangi si fluiere romanesti, ne apare un om din care muzica pur si simplu izbucneste din strafunduri. (Eugene Chadbourne – SUA, 2004)

„Mult mai important decat preluarea ocazionala a unor teme folclorice, se dovedeste a fi faptul ca exista muzicieni improvizatori europeni, care reflecta si integreaza elementele folclorice intr-un stil personal. Este important ca in aceste cazuri e vorba mai ales despre muzicieni, cum ar fi Harry Tavitian, care provin din acele parti ale Europei in care mai exista o legatura relativ puternica si vie cu folclorul indigen.” (Bert Noglik – Germania, 1990)


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 32 other followers