Ajunul Craciunului armenesc

ianuarie 5, 2012

Nasterea si Botezul Domnului – miniaturi armenesti, sec. 13-14

Dupa ce am sarbatorit Craciunul romanesc si Anul nou, iata-ne ajunsi in Ajunul Craciunului armenesc. Armenii praznuiesc Nasterea odata cu Botezul Domnului pe 6 ianuarie, din motivele pe care le-am scris aici: http://harrytavitian.wordpress.com/2007/01/05/craciunul-armenesc-2/

In aceasta seara va fi Sfanta Liturghie a Ajunului de Craciun. In biserica va rasuna si colindul “Avedis” (“Vestea cea buna a Nasterii Mantuitorului”). In vremea comunismului obiceiul colindatului la armeni nu se mai practica. Dupa ’90 am inceput sa intreb batranii si am reusit sa reconstitui vechiul colind si chiar sa facem un grup de colindatori. Imi amintesc cu mare emotie bucuria batranilor care ne primeau cu lacrimi in ochi. Aceeasi emotie o simt de fiecare data cand, in suita de colinde “Christmas Cantata” pe care o fac in perioada sarbatorilor, cant “Avedis”-ul, pe care il puteti asculta aici in varianta de pe CD-ul “Birth”: http://www.trilulilu.ro/artemie/62bb2f8b4f9145

Iar daca in public sunt multi armeni – asa cum s-a intamplat si in decembrie, la concertul de la Filarmonica Pitesti, e ceva aparte.

De Craciun daruim si primim daruri. Ce dar mai frumos mi-as putea dori dupa atata colindat decat niste cuvinte cum sunt cele de mai jos:

- Harry Tavitian la Piteşti – blog „Pasarea Cetii” (al poetului Ion Toma Ionescu) http://pasareacetii.blogspot.com/2011/12/harry-tavitian-la-pitesti.html

Se întâmplă rar, să te părăsească sufletul captiv şi să hoinărească, fără de lanţurile zilelor obişnuite de care ţi-este legat trupul bicisnic. Excursul acela e îngăduit doar cu puterea lui Dumnezeu. E atăt de aproape Crăciunul…

Cât de simplu şi frumos ni l-a prezentat în câteva cuvinte aseară pe scenă, într-un spectacol cameral de excepţie, Varujan Pambuccian, botezându-l Noe al sunetelor. Am simţit că voi fi martorul unui miracol.

Când Harry Tavitian şi-a luat în stăpânire pianul imens ca o corabie, am ştiut că după ce s-au retras apele, corabia lui a rămas proptită pe stănci undeva pe un vârf de munte. Soarele arzător a înviat vegetaţia pe grohotişuri, păsările şi animalele sălbatice şi-au învins spaima, mute.

Doar atunci, după ce s-a închinat, a deschis zăvorul la fundul navei, în cala unde erau încuiate sunetele.

A tras aer în piept, le-a legat la gât şiraguri de clopoţei de alamă şi tălăngi, să le audă de departe şi le-a dat drumul să se rostogolească la vale pe firul unei poteci doar de el ştiute.

Armonizând un amalgam de teme vechi armeneşti, balcanice şi romaneşti, cu ingrediente Negro-Spirituals afro-americane, din care s-a născut jazzul , izbucnind apoi dramatic în bucuria colindelor, Harry Tavitian ne-a deschis sufletul mohorât de vremi, oferindu-i clipe luminoase de sărbătoare şi artă.

Mulţumim bravi armeni că ne-aţi adus aminte de Romania noastră.

- Blog Incertitudini http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/12/o-sa-ploua.html

Auzisem că ar fi concertat de câteva ori la Club Hush, nimic altceva.

“Noe, mă Noe, Ia vino până la gard să-ți spun o vorbă …”

Așa  l-a invitat Varujan  Pambuccian pe Harry Tavitian. 

Și el a venit!

Armean prin naștere, român prin adopție, Noe sau Sisif - cum l-a numit prezentatorul –  laolaltă și separat – cărându-și povara pasiunii până sus de tot, revărsând-o de la înălțimea trăirii arzând, către noi, pământenii.

Un fenomen! Deloc sofisticat, suflet pe clape, mângâiate în ritmul lumii, cu toate ale ei,  cadențe imposibil de prins în cuvinte, susur, șoapte, triluri, povești în poveste, iubiri pierdute și regăsite, clopoței, ieri și astăzi în tonuri îngerești, colinde vechi, armenești și românești, în armonii moderne, blues arhaic și nou, departe și aproape, într-o fascinantă curgere, public amuțit, dezlănțuit într-o clipă, în picioare, toată sala!

Cine a spus că jazzul este doar pentru elite?

- Noe al sunetelor (Cronica de Adrian Simeanu)
Aşa l-a numit, inspirat, deputatul Pambuccian, în prezentare. Şi zău că n-a greşit. Căci Harry adună de mulţi ani încoa’ crâmpeie sonore de pretutindeni, le trece prin sensibilitatea sa creatoare, le plămădeşte pân’ le nimereşte precum îşi doreşte şi le dăruieşte. Cu evlavia celui pentru care muzica-i un sanctuar. Are un simţ improvizatoric brici, ritmu’ colcăie-ntrânsul ş-un foc lăuntric nu-i dă pace defel, ţâşnind în juru-i, incandescent. Astfel fu vineri, pe sară, când poposi la Piteşti. Adus, mulţumim, de armeni. Dornici să-şi pună şi pe aci cultura-n valoare, bine-venit şi pe merit. Sperăm să continue treaba frecvent, că sigur au ce-arăta. Tavitian făcând safteaua, să zicem. E mare şi tare pe clape, mai dă şi din gură sau zurgălăi, armonios copios, încât nu l-ai lăsa să plece deloc de pe scenă. Jazzul fiind pentru el un motiv. Să caute muzica prin orice colţuri de lume. Să strângă teme celebre ori nu şi să le-ntoarcă chipeşe-n plus. E virtuoz, creativ, original în destul şi cu impact unanim. Eu i-am propus să vie degrabă-ndărăt, într-un concert cu a noastră jună orchestră. Va fi de muncă, nu spun, da’ va ieşi triumfal. Că are varii resurse şi poate duce genul înspre simfonic, ireproşabil. Va reflecta, a promis, şi va decide cumva…
Închei încântat şi-afirm răspicat: „Wave Marimba Quartet”, Cristian Sandu, Viniciu Moroianu şi Harry Tavitian fură oferta a mai de soi în patru luni duse din stagiunea în curs. Dea Domnu’ ca ea să sporească necontenit…
Argeşul, 20 dec 2011 http://issuu.com/arges/docs/s748 – Sagetatorul nr 748

Concertul de la Pitesti a fost organizat de Filiala Uniunii Armenilor condusa de domnul profesor Eduard Asadurian (caruia ii multumesc pentru toate eforturile, la fel si bunei noastre prietene, Ines Budan). Gazda deosebita si partener de nadejde la organizare a fost Filarmonica Pitesti. Domnul director Jean Dumitrascu: firesc, modestie, caldura sufletesca si nu in ultimul rand, profesionalism. Prin eforturi supraomenesti dansul alaturi de colegii din Filarmonica au reusit ca in cei 4 ani de functionare sa faca adevarate miracole. In conditiile din ce in ce mai vitrege din ultimii ani in care alte orchestre simfonice (cum este de exemplu cea din Constanta) s-au desfiintat, Filarmonica din Pitesti a reusit sa mearga mai departe, chiar daca nu are o sala proprie – concertele se tin in Sala Casei de Cultura a Sindicatelor (parca induhovnicita si ea sub vraja muzicii). Oglinda acestor eforturi e publicul de foarte buna calitate pe care au reusit sa-l formeze (lucru pe care l-am simtit si la concertul meu).  

Fotografii foarte bune de la concert, aici:

http://felixcuceanu.blogspot.com/2011/12/recital-harry-tavitian.html

Cu ocazia concertului de la Pitesti am ajuns si in ziarul Cancan: http://www.cancan.ro/actualitate/intern/harry-tavitian-are-drept-mc-un-deputat-198859.html

Au dreptate si chiar mai mult decat atat: Varujan e recidivist – a facut-o prima oara in 1999 la Bucuresti, la Sala Radio, cand am lansat albumul Axis Mundi al formatiei mele Orient Express si de mai multe ori, de atunci pana acum.
Compatriotilor mei armeni, Shnorhavor Nor Dari iev Surp Dznunt!

Concertul “Fiii Dobrogei: Harry Tavitian & Guests” – inregistrarea va fi difuzata pe TV Neptun de sarbatori

decembrie 20, 2011

foto "Fiii Dobrogei"Concert “Harry Tavitian & Friends” la Constanta de Sfantul Andrei:  Harry Tavitian, Aida Tavitian, Anatoly Vapirov, Corneliu Stroe si Delia Pavlovici. Foto: “Fiii Dobrogei”

Inregistrari de la concertul „Fiii Dobrogei: Harry Tavitian & Guests” vor fi difuzate de sarbatori la TV Neptun

Ecourile la concert au fost deosebite: http://harrytavitian.wordpress.com/2011/12/04/de-sfantul-andrei-m-am-intors-la-constanta/

Aici anuntam concertul: http://harrytavitian.wordpress.com/2011/11/16/harry-tavitian-guests-eveniment-artistic-la-constanta-de-sfantul-andrei/  Cu acest prilej mi s-a inmanat si titlul de cetatean de onoare al Constantei

Prima parte a concertului va fi difuzata vineri 23 dec. ora 23 In reluare sambata 24 dec. ora 10
A doua parte a concertului: luni 26 dec. ora 22.30 In reluare vineri 30 dec. ora 16

Ora transmisiilor e cea a Romaniei.

Emisiunile vor avea fiecare cate o ora http://www.ntvonline.ro/#ghid

TV Neptun se poate viziona live pe internet la: http://www.ntvonline.ro/live

TV Neptun este receptionat in retelele RCS, UPC, DIGI, AKTA, NEXT GEN si in sute de alte retele locale mici si mijlocii din intreaga tara. Pentru vizionare pe satelit amanunte aici: http://www.ntvonline.ro/articol/cere-ntv

Rezonante armenesti in jazz, de la Salina Targu Ocna la Filarmonica Pitesti

decembrie 13, 2011

Vineri 16 dec de la ora 19 voi avea la Filarmonica Pitesti, cel de-al patrulea concert din seria „Rezonante armenesti in jazz”. Organizator este de acesta data Uniunea Armenilor din Romania – Filiala Pitesti. http://harrytavitian.wordpress.com/2011/12/07/rezonante-armenesti-in-jazz-recital-de-pian-harry-tavitian-la-filarmonica-pitesti/

Cele 3 concerte de pana acum au fost la Filarmonica din Bacau: http://harrytavitian.wordpress.com/2010/12/16/primul-meu-concert-la-bacau-si-o-veche-fotografie-de-familie/

la Studioul TVR Iasi: http://harrytavitian.wordpress.com/2011/05/02/ecouri-la-concertul-de-la-iasi/

si la Salina Targu Ocna.

Anul trecut la inceputul lui noiembrie am participat la hramul Catedralei Armene Sfintii Mihail si Gavriil, din Bucuresti. Dupa slujba Varujan Pambuccian mi-a facut cunostinta cu cativa armeni din Bacau si Targu Ocna si mi-a spus ca ei ar vrea sa imi organizeze un concert la Salina Targu Ocna, fiindca au auzit ca ar avea o acustica foarte buna. Din cateva intrebari mi-am dat seama ca erau entuziasmati de idee dar nu isi imaginau ce inseamna sa organizezi un concert. De foarte mult timp, pentru mine nu e atat de important sa am concerte, cat este de important ca acestea sa fie bine organizate. Iar in Romania lucrul asta nu e asa de simplu… Nu aveam deloc tragere de inima sa ma aventurez in asa ceva. Si eram sigur ca deindata ce vor ajunge acasa, armenii din Bacau se vor intoarce la ale lor si le va trece entuziasmul.

Vasile Agop, presedintele filialei Bacau a Uniunii Armenilor, mi-a demonstrat insa ca m-am inselat. A pus pe picioare intr-un timp foarte scurt unul dintre cele mai bine organizate concerte ale mele din ultimii ani, anul trecut in decembrie, la Filarmonica din Bacau. Nu a renuntat nici la ideea cu Salina. Dupa 40 de ani de cariera, asta-vara pe 9 iulie, am cantat “underground” si la propriu, nu doar la figurat…

Pentru mine a fost o experienta extraordinara. Dincolo de peisajul, atmosfera si acustica din salina, surpriza a fost calitatea publicului, apropierea sufleteasca si firescul cu care am fost inconjurat. Fie ca a fost vorba de armenii din Bacau si Targu Ocna care au ostenit ca totul sa fie impecabil, fie de armenii din alte orase care au venit special la concert; fie ca a fost vorba de gazdele noastre de la salina care ne-au dat tot ajutorul sau de cei care au facut efortul sa vina la concert, nu doar din Targu Ocna ci si din Bacau, Onesti, Galati etc. Multumiri tuturor.

Aprecierile mele si pentru familia Carmen, Bogdan si Marian Tintaru. Bogdan a filmat si montat filmul de mai jos, asa ca puteti toti sa gustati din magia unuei intamplari armeano-jazzistice unice: http://www.youtube.com/watch?v=TzeJAPU-W60   (Video de la concertul de la salina)

Iata mai jos si ecouri de la concert. Nu am reusit sa le pun pe blog pana acum, dar cred ca se potrivesc, inainte ca „Rezonantele armenesti in jazz” sa rasune la Pitesti.

Jazz armenesc la Salină (articol pentru revista „Ararat” de Paul Mocanu, „starostele” armenilor din Targu Ocna)

Pentru a descrie evenimentul muzical ce a avut loc la Targu Ocna folosesc titlul din afisul tiparit la Bacau de familia Agop; de fapt ei au fost cu organizarea iar eu cu munca de teren. Totul a inceput cu o informatie:salina are o acustica foarte buna”, informatie de la cameramanul TVR Traian Popescu alaturi de care filmam pentru reportajul despre Biserica Armeana din Tg-Ocna, la sfarsitul anului trecut. Dupa succesul deosebit pe care l-a avut concertul de colinde sustinut de pianistul Harry Tavitian in decembrie 2011 la  Ateneul “Mihail Jora” din Bacau ne-am propus ca filiala Bacau a U.A.R sa incerce iar sa organizeze o asemenea manifestare artistica si la Salina Tg-Ocna. De ce  sa nu fim noi, armenii, primii  care sa  organizeze  un  concert, bineinteles, cu un muzician armean, in Salina? Fiind pe un teren neexplorat pana acum lucrurile s-au miscat mai greu la inceput, dar ne-am bucurat de sustinerea deosebita a conducerii  Salinei Tg-Ocna care a inteles ca reusita deplina a unei asemenea manifestari le va oferi noi oportunitati. Si uite asa, cu toate pregatirile puse la punct, am ajuns in ziua concertului de pe 9 iulie; alte emotii: cine va veni dupa toata reclama pe care o facusem mai bine de o saptamana?

In final am asistat la un concert la care au  fost prezente peste 300 de persoane, mare parte necunoscatoare a muzicii lui Harry Tavitian dar dornice de a vedea un spectacol si o muzica deosebita si de a mai scapa de feţele blonde pe care le vad in fiecare zi la televizor. Scena a  fost  amplasata foarte frumos, avand ca fundal peretele de sare alcatuit din straturi alternante de alb si cenusiu. Un reflector bine pozitionat  a scos  tot  timpul in evidenta efortul  artistului de a-ti transmite sentimentele continute ce se nasc din de melodiile interpretate. Prezenta  domnului  deputat Varujan  Pambuccian, care a conturat la inceputul  concertului personalitatea pianistului  Harry  Tavitian, a dat o nota aparte acestei manifestari artistice. De asemenea au fost prezenti printre alte notabilitati ale orasului si d-na primar Floarea Ivanof si d-nul viceprimar Nuţu Costache. Desi in Salina temperatura este constantă, în jur de11°C, dupa primele melodii atmosfera s-a incalzit. Pianistul Harry Tavitian a dat frau liber talentului sau artistic, iar spectatorii nefamiliarizati pana atunci cu muzica lui si-au dat imediat seama pe cine asculta, raspunzand cu ropote de aplauze. Am avut un moment de luciditate si intocmai ca la concertul de la Bacau, m-am smuls din vraja melodiilor sale si priveam cu cate un ochi in stanga si in dreapta sa vad ce face auditoriul. Spectatorii erau asa de absorbiti de eveniment, incat nici nu iti dadeai seama ca respiră. Foarte frumos a fost faptul ca Harry inainte de a canta si-a prezentat fiecare melodie, ceea ce a prins la public. De asemenea ca un bun crestin Harry Tavitian a amintit asistentei ca armenii il sarbatoresc chiar in ziua in care s-a desfasurat concertul pe Sfantul Grigore Luminatorul, cel care i-a crestinat pe armeni, iar Armenia a devenit in anul 301 primul stat cu religie creştină oficiala. Toate melodiile interpretate de artist au fost la o intensitate maxima, iar spectatorii au raspuns imediat cu ropote de aplauze. Spectacolul a avut un succes total si aceasta o aratau aplauzele, uralele si bisurile de la final cu greu oprite de artist in cateva randuri. Spectatorii au fost realmente incantati de concert, iar artistul si-a castigat foarte multi fani la Tg-Ocna si imprejurimi. Au venit spectatori de la Bacau, Onesti, Comanesti, Barlad si Galati (armenii din Galati care sunt nelipsiti de la toate manifestările tinute la Tg-Ocna). La iesire din Salina a urmat o sesiune de autografe care a tinut destul de mult, spectatorii  demonstrand prin acest mod ca au fost cuceriti  pentru totdeauna de muzica lui Harry Tavitian. O nota aparte se cuvine doamnei Geta Agop, care la un stand amenajat langa scena de concert, a prezentat marturii despre genocidul armean, publicatii armenesti si nu in ultimul rand, costume armenesti. Pe aceasta cale tinem sa multumim conducerii U.A.R care a avut incredere in noi si ne-a acordat tot sprijinul moral si material pentru organizarea acestei manifestări ce a contribuit la o mai  buna apreciere a armenilor din zona.

Scriu aceste randuri la o saptamana de la desfasurarea evenimentului muzical si ecourile inca se mai propaga impartindu-se in doua feluri:

1) Nu-mi inchipuiam ca pot sa ascult o asemenea muzica! Nici nu imi pot da seama cand au trecut cele doua ore! Demult nu am mai simtit o asemenea bucurie la un spectacol

2) Ce rau imi pare ca nu am putut veni! Am auzit ca a fost nemaipomenit!

Concluzia acestor afirmatii denota un singur lucru:”Un spectacol excelent” Si daca maestrul Harry Tavitian s-a ales cu aplauzele, admiratia si recunoastinta celor prezenti, eu ca membru al comunitatii locale m-am ales cu multe imbratisari si multumirea ca armenii, desi putini la numar, pot contribui la îmbogăţirea mediului artistic local si nu numai. http://www.araratonline.com/2011/07/20/jazz-armenesc-la-salina/

La sfarsitul concertului, multumind organizatorilor

Dupa concert, dand autografe pe afise

Dupa concert, cu o parte din grupul de armeni veniti special din Bacau, Galati, Barlad, Vaslui

Jazz armenesc în Salină (articol al doamnei bibliotecar Doina Lili Bălcănaşu
aparut a doua zi dupa concert, pe blogul Bibliotecii din Onesti)

Sâmbătă, 09 iulie 2011 la Salina din Târgu Ocna, la iniţiativa Uniunii Armenilor din România filiala Bacău, s-a desfăşurat un eveniment cultural de marcă: concertul de jazz a lui Harry Tavitian. Evenimentul a adus în atenţie cărţi de autori armeni, reviste editate de editura Ararat, imagini cu rezultatele membrilor comunităţii, costume tradiţionale, imagini cu genocidul din 1915. Biblioteca a primit câteva invitaţii la acest eveniment unde ne-am întâlnit nu numai cu un artist unic ci şi cu un fost bibliotecar, întrucât Harry Tavitian a împărtăşit aceeeaşi profesie cu noi timp de 5 ani până când, în 1987, a intrat în dizgraţia conducerii comuniste. Harry Tavitian este una din legendele jazzului românesc, “armean prin naştere şi român prin adopţie” dar simţindu-se acasă în ambele culturi. Recitalul lui Harry Tavitian a fost o călatorie în timp, introducându-ne în atmosfera temelor muzicale tradiţionale şi religioase armeneşti,  transpuse în sonorităţi moderne. Prin expresivitate, măiestrie şi dăruire artistul ne-a făcut să uităm răceala Salinei şi trecerea timpului, dăruindu-ne o imensă bucurie. Bucuria de a fi prezenţi la un eveniment unic şi emoţionant, un spectacol. Dar să lăsăm muzica să vorbească: http://biblionesti.blogspot.com/2011/07/jazz-armenesc-in-salina.html

Jazz & Extazz!!!

Cronica de Radu Ciobanu, vechi si avizat fan de jazz, care nu e la prima „abatere”; a scris cronici de substanta si dupa concertul meu de acum un an, de la Bacau. Cronica a fost publicata in numarul din iulie al revistei „Ateneu” de la Bacau. Fragmente din aceast articol au aparut si in Ziarul de Bacau, cu titlul „In the Summer Time”.

Jazzul are capacitatea specială de a produce în concert curente afective, dinamice însă cu caracter spontan şi irepetabil care stimulează reciproc pe cei care produc, cât şi pe cei care ascultă această muzică. Demersul artistic foarte personal, complex şi inedit etalat de Harry Tavitian dublat de virtuozitate şi creativitate remarcabilă, a înălţat la nivel ridicat, această veritabilă celebrare multi-participativă implicată în discursul muzical. Şi astfel, cînd nimeni nu mai credea, apetitul jazzistic al băcăuanilor a suferit o necesară metamorfoză!

Într-o frumoasă zi de vară, mai exact pe 9 iulie 2011, comunitatea armeană ne-a oferit din nou privilegiul unei alte manifestări complexe avîndu-l ca protagonist pe acelaşi neobosit pianist Harry Tavitian. Popor urgisit, răspîndit prin toate colţurile lumii, vitregit de istorie, armenii au reuşit întotdeauna să învingă vicisitudinile, datorită unor calităţi foarte speciale prin coeziune şi solidaritate, dar mai ales prin rădăcinile spirituale şi culturale din care şi-au extras tăria. Asta implică multă dragoste şi respect pentru tradiţii şi valori, energii neobosite puse în slujba difuzării acestora şi nu în ultimul rînd o prezenţă individuală pregnantă în viaţa oricăror comunităţi. Mobilizarea lăudabilă şi preţuirea care au însufleţit organizarea acestui dublu concert al lui Harry Tavitian, susţine încă o dată aserţiune de mai sus, în condiţiile în care arta pianistului nu este deloc facilă sau vulgarizată în scopuri financiare! Armenii se mîndresc cu Harry, fac eforturi substanţiale ca să se bucure de măiestria lui şi împărtăşesc generos această bucurie. Este o lecţie semnificativă pentru noi, prea lesne confuzionaţi de „valori” gen Iri, Zăvoranca, Mitică Dragomir sau Becali care inundă micile ecrane şi presa scrisă…

Dar Harry este mai mult decît un vector concludent al civilizaţiei armene. Vocaţia şi rigoarea profesională, curiozitatea vie şi nevoia originalităţii dublate de acribia căutătorului de sonorităţi personale, i-au deschis orizonturi ample din care şi-a alcătuit fundamentele muzicii şi ale personalităţii sale inconfundabile. Elementele folclorice diverse: romane, armeneşti, balcanice şi orientale i-au furnizat o identitate proprie preţuită de public dar şi de specialişti. Desigur că acestea au fost fericit aliate cu doze consistente de negro-spirituals, gospel, blues, toate ingrediente majore ale folclorului negru, american. Acestea au germinat jazzul – cea mai semnificativă contribuţie culturală a Americii!

Harry nu este un ambasador cu retorică onctuoasă, sofisticată; deşi nivelul său intelectual şi cultural i-ar permite-o. Cîntînd el stîrneşte sentimente şi emoţii primordiale: iubirea, tristeţea, durerea, care deschid inima fiecărui om, indiferent de vîrstă sau naţionalitate. Concertul de la Salina Tg. Ocna a fost o premieră pentru toţi, gazde şi artist. Sanctuarul somptuos săpat în sare a stimulat imaginaţia pianistului. Temperatura scăzută a detensionat incandescenţa emoţională a tuturor…

A fost foarte tonic să constat că publicul fără a cunoaşte deosebit jazzul – a rezonat direct cu muzicianul marcînd corporal emoţia artistică şi cadenţele muzicale. Fiind o sărbătoare semnificativă a armenilor, repertoriul ales s-a dedicat în totalitate motivelor folclorice şi religioase. Doar că vocaţia jazzistică a transpus aceste songuri în limbaj universal. Fie dansuri, fie balade, melodiile armenilor degajă o splendidă muzicalitate pe care Harry a pus-o în lumină cu măiestrie şi pasiune. Foarte deosebită a fost trăirea prin care artistul traducea acest demers muzical consistent. Cu fiecare părticică a corpului era subliniată intensitatea mesajului muzical. Adeseori transfigurat, pianistul creează în transă, surprins parcă şi el de soluţiile spontane, creative pe care le oferă auditoriului.

Pianul electric a accentuat o anumită personalitate distinctă a fiecărei clape, a fiecărei note, construind edificii sonore impozante, clare şi expresive. Părea că artistul dorea să realizeze o tapiserie complexă, subtilă, avînd grijă ca fiecare fir să fie pus în relief. Încărunţit într-o viaţă consacrată jazzului, Harry nu şi-a pierdut dăruirea energică, implicîndu-se cu totul în actul muzical prin tuşeul său foarte riguros şi pregnant. Fără a aminti celebrele linii de „Walking bass”, ostinatourile bogate, dinamice, din registrul grav al claviaturii, au conferit un suport ritmic energic. Pe el se pliau liniile melodice sinuoase create prin acorduri repetitive terminate în tremolouri de mare efect executate de mîna dreaptă. Furat de pasiunea tinereţii, Harry se avînta în progresii atonale, acute, violente, însă subsumate arhitecturii componistice în momentele de tensiune muzicală maximă (memorabilele climax-uri). Acestea au fost fericit echilibrate prin alternanţe lirice de mare gingăşie. Harry Tavitian părea decis să pună toată claviatura la treabă, să extragă asemenea unui magician sensuri şi armonii seducătoare!

Astfel de evenimente generoase colorează viaţa culturală a oraşului şi merită o mai mare atenţie din partea diriguitorilor, în speranţa multiplicării şi diversificării lor. S-a vădit încă odată că există public deschis proiectelor muzicale de calitate, adică acelea care oferă şi satisfacţii pe măsură.

Sambata 17 dec. cant la Targoviste in premiera absoluta!

decembrie 10, 2011

Grafica afisului: Vili Pacuretu

Premieră absolută la Târgoviște!

 Christmas Jazz Carols

Harry Tavitian (pian, voce, fluiere)

 Sâmbătă 17 decembrie 2011 ora 21

 Clubul La Scriitori

Str. Justiției 7

Organizator: Fundaţia Sargeţia (le mulţumesc pentru curaj)

Partener media: Radio Minisat

“Rezonanțe armenești in jazz” – Recital de pian Harry Tavitian la Filarmonica Pitesti

decembrie 7, 2011

Recital de pian Harry Tavitian

Rezonanțe armenești in jazz

Vineri 16 decembrie 2011 ora 19

Filarmonica Pitesti

Sala Casei de Cultură a Sindicatelor

Intrarea liberă

Locurile se procură de la sediul Filarmonicii – Casa Cărții tel 0248-220111 si de la Sala Casei de Cultura a Sindicatelor, in seara concertului

Concertul este organizat de Uniunea Armenilor din România Filiala Pitești

Parterner: Filarmonica Pitești www.filarmonicapitesti.ro

Intitulat „Ecouri armeneşti în jazz” – recitalul va fi o călătorie inedită de la rădăcinile jazzului (blues şi gospel) la etno-jazz (prelucrări de muzică tradiţională armeană şi românească – inclusiv colinde).

Uniunea Armenilor filiala Pitești doreşte să continue astfel promovarea  culturii armene în acest oraș unde comunitatea armeana are o veche istorie. Marturie e si frumoasa biserica armeneasca din Pitesti, construita in 1852.

Biserica armeneasca “Sfantul Ioan Botezatorul” din Pitesti

„Cantata de Crăciun”, în programul concertului

Concertul fiind în perioada dintre Sfântul Nicolae şi Naşterea Domnului, voi prezenta şi o suită inedită de colinde – „Cantata de Crăciun”.

Publicul va putea asculta de la colinde (fie arhaice româneşti – unele din ele din colecţia Béla Bartók – fie de tradiţie bizantină, fie armeneşti) până la Negro-Spirituals afro-americane – una din formele muzicale primitive din care jazzul însuşi s-a născut. Voci dintr-un alt timp, plin de veselie şi frumuseţe. Alergând după cele pământeşti, cred că suntem în mare primejdie să uităm de însăşi bucuria marelui praznic al Naşterii Mântuitorului. Şi sper din toată inima ca în concertul de la Pitești să fim întru împreună-prăznuire.

O variantă a Suitei de colinde a apărut şi pe CD-ul „Nasterea”. Muzica CD-ului „exprimă puterea de a transcende a muzicii, în toate tradiţiile şi formele sale” (Roger Griffin – Oxford). http://harrytavitian.wordpress.com/2008/11/19/birth/

http://www.youtube.com/watch?v=ll8BURJ0GnY  “Avedis” prelucrare dupa un colind armenesc

Aştept cu emoţie să mă reîntâlnesc cu publicul din Pitești

În general am avut plăcerea de a merge prin locuri mai puţin umblate, mai puţin bătătorite… Este foarte uşor să cânţi în oraşe mari ca Bucureştiul sau Clujul care îţi garantează un public dar există şi spaţiul mult mai extins al oraşelor unde nu a fost până acum o activitate susţinută de jazz. Eu mă simt foarte bine în aceste oraşe  unde este o lume foarte bună, legăturile dintre oameni sunt mult mai strânse, interesul pentru cultură e mare iar actul artistic, excelent primit. Sunt sigur că aşa va fi şi de această dată la Pitești. Până acum am mai concertat de două ori la Club Hush (gazde minunate); reacția deosebită a publicului ne-a întrecut toate așteptările.

Articole despre primele mele doua concerte la Pitesti:

http://harrytavitian.wordpress.com/2008/01/31/unchiu-sarkis-si-primul-meu-concert-la-pitesti/

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/02/25/gheorghieni-si-pitesti-in-duo-cu-cserey-csaba/

De Sfantul Andrei m-am intors la Constanta

decembrie 4, 2011

Dar de la graficianul si prietenul vechi si drag, Tudor Jebeleanu

Dupa 40 de ani de cantat pe scena am inca emotii la fiecare concert. Dar de putine ori am fost aproape coplesit, asa cum s-a intamplat la Constanta miercuri, in seara de Sfantul Andrei.  Cu toate ca ultimul concert pe care l-am organizat la Teatru a fost in 1990, cand am intrat in scena si am simtit caldura salii mi s-a parut ca ma intorc in timp. Am tinut ca acest concert sa fie un dar pentru publicul constantean. Pentru publicul Atelierelor de Improvizatie de la Teatru, de acum 25 de ani, pentru publicul Atelierelor de Improvizatie de la Muzeul de Arta de acum 10 – 15 ani. Pentru cei deschisi la suflet si minte de acum, care se simt liberi si pot sa primeasca jazzul. Ma intrebam insa daca toate acestea nu sunt doar o iluzie si daca mai exista un viitor pentru jazz intr-o Constanta in care in ultimii 10 ani am aparut din ce in ce mai rar. Dumnezeu a lucrat insa in chip minunat. Cu noi, cei de pe scena si cu cei din sala. Totul a fost de o asa intensitate, profunzime si  firesc incat de miercuri traiesc parca intr-o poveste. In care mi-au fost alaturi, pe scena, Delia Pavlovici, Anatoly Vapirov, Corneliu Stroe, fiica mea Aida, Doina Pauleanu, Ion Titoiu si Sorin Antohi. Aproape mi-au fost si Mugur Grosu – care a facut grafica afisului si a programului de sala, Tudor Titoiu, Mona Antohi, Tudor Jebeleanu. S-a lasat corupt de jazz si de dragostea pentru Constanta, Decebal Fagadau, care mult a ostenit pentru acest concert. Cu totii am fost miercuri, „Fiii Dobrogei”

Telefonul continua sa sune, emailurile continua sa vina. O poveste al carui talc e intregit cu fiecare asemenea gest de prietenie si tandrete. Iata si cativa din povestitori:

Un eveniment exceptional! O dovada clara ca noi constantenii avem valori. Mari valori! Mi-am amintit de evenimentele artistice din vremea comunismului. Aceleasi sentimente regasite la cei din jur. O insula de lumina in bezna prin care trecem, asta a fost aseara teatrul. Felicitari organizatorilor. (comentariu al lui Constantin la articolul din Replica) http://www.replicaonline.ro/tavitian-cetatean-de-onoare-al-constantei-42882/

Email de la Claudia:  Multumesc (cu intarziere) pentru invitatia la concert. Am ajuns acolo cam tarziu, pe la 18.40 si sala era deja plina. Am ocupat scarile de la balcon si, mare noroc, s-a milostivit de noi electricianul care ne-a primit in cabina lui.  Concertul a fost “exceptional”. L-am citat pe Sorin, sotul meu, care nu mai fusese la niciun concert cu Harry si venise acolo mai mult ca sa-mi faca mie hatarul. Asa cum banuiam, a plecat de acolo foarte impresionat.
In gasca noastra mai era o pustoaica (20-25 de ani) venita la concert impreuna cu mama ei. Vroia sa-l asculte pe Harry pentru ca ii spusese mama ei ca atunci cand era insarcinata, a simtit- o prima oara miscand pe muzica lui Harry. Am intrebat-o in gluma dupa concert daca i-a trezit vreo amintire. Mi-a raspuns: “Nu, dar pot sa inteleg de ce ‘m-a miscat’ ” .

Video (stire la NTV):  http://www.reporterntv.ro/stire/harry-tavitian-a-concertat-la-constanta-si-a-primit-titlul-de-cetatean-de-onoare

Concertul a fost inregistrat de carul TV Neptun (multumiri altui fan de jazz cu vechime, Sorin Lucian Ionescu). Va fi transmis in preajma Craciunului. 

Un mozaic spectaculos de ritmuri balcanice şi muzică clasică, un vulcan de savoare emoţională, toate într-un singur artist de excepţie: Harry Tavitian. Maestrul jazz-ului este fiul Dobrogei, iar aseară, Constanţa şi-a întors încă o dată faţa către oamenii de geniu cu care se mândreşte. Harry Tavitian a primit, oficial, titlul de cetăţean de onoare. Armonia notelor este haina pe care de fiecare dată Harry Tavitian o îmbracă pe scenă şi care tot de atâtea ori îi vine ca turnată. După 40 de ani de carieră, timp în care a colindat toate colţurile Europei,  maestrul jazz-ului spune cu tărie că oraşul său natal, Constanţa, i-a rămas la suflet. Recunoaşterea a venit atât din partea publicului, cât şi din partea oficialităţilor locale care i-au oferit titlul de cetăţean de onoare.

Sala Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovski” a devenit neîncăpătoare pentru iubitorii de jazz. Seara s-a împletit armonios şi cu momente de discurs istoric ale lui Sorin Antohi. Alături de maestrul Tavitian, pe scenă au mai urcat Delia Pavlovici, una dintre cele mai mari pianiste ale României, saxofonistul rus Anatoly Vapirov, invitatul special al serii, şi prietenul său de-o viaţă Corneliu Stroe. Concertul lui Harry Tavitian a fost organizat de fundaţia “Fiii Dobrogei” care vrea să dezvolte o mişcare cu caracter cultural dedicată constănţenilor. Evenimentul a fost completat şi de  lansarea cărţii „Cazinoul din Constanţa” semnată de Doina Păuleanu, dar şi de o expoziţie de grafică realizată de Ion Tiţoiu. (autor al stirii de la TV Neptun: Andreea Filip)

Cronica lui Alex, pe http://www.constantablog.net/

Aseara, la teatrul Oleg Danovski, a avut loc concertul Harry Tavitian, pe langa altele gen lansarea cartii Cazinoul din Constanta despre care voi vorbi intr-un alt articol.

Intrarea a fost gratuita. Spun asta pentru ca am ajuns pe la 18:30 si erau destul de multe locuri libere. Dar la ora 19:00 s-a cam schimbat treaba. De abia mai gaseai un loc un picioare, cu toate ca s-au mai adus scaune. Pe la 20:00 deja erau deschise toate usile din lateral, in dreptul carora lumea statea sa asculte concertul.

Harry Tavitian chiar stie sa cante! Nu a facut-o singur, ci cu prietenii lui, printre care si Corneliu Stroe, o alta personalitate care merita tot respectul. A fost un concert energizant, un concert care te facea sa dai din picioare fara sa iti dai seama. Pianul cu tobele si cu saxofonul fac o combinatie de nedescris. Un lucru de remarcat este faptul ca se vede cata pasiune pune Harry si Stroe in ceea ce fac. Se vede pe fata lor ca le place sa cante si nu o fac pentru bani sau alte astfel de beneficii. Imi pare rau ca nu am avut cu ce sa filmez, dar imi pare bine ca am fost in sala si am ascultat poate unul dintre cele mai misto concerte din viata mea.

Va recomand sa mergeti la un astfel de concert cu prima ocazie, oricat de mult ar costa biletul. Pur si simplu merita. Mai ales ca, de aseara, Harry Tavitian este cetatean de onoare al orasului! http://www.constantablog.net/recenzii/despre-concertul-harry-tavitian-cu-poze-8854.html

Fotografii si aici:  http://www.ziuaconstanta.ro/galerie_foto_ziua/index.php?id=351428

http://www.adevarul.ro/locale/constanta/Constanta-Harry_Tavitian-jazz-Doina_Pauleanu_0_601140252.html

În mrejele jazz-ului. O seară magică de neuitat, cu Harry Tavitian & friends

Harry Tavitian şi invitaţii săi i-au „ademenit” pe constănţeni în mrejele fascinante ale jazz-ului – decorul, o plasă cu ochiuri mari, fantasmagorică sub luminile scenei a sugerat acest lucru, dar şi specificul spaţiului natal -, miercuri seară, de Sfântul Andrei. Jazzman-ul, numit cetăţean de onoare al municipiului Constanţa, titlu care i-a fost înmânat, pe scena Teatrului Naţional de Operă şi Balet (TNOB) „Oleg Danovski”, de viceprimarul Decebal Făgădău şi de un alt cetăţean de onoare al Constanţei, graficianul Ion Tiţoiu, le-a dăruit „fiilor Dobrogei” un spectacol special şi de neuitat. Un concert care a respectat tradiţia întâlnirilor jazzistice, consacrate de pianistul armean la malul mării: o sală arhiplină, în care admiratorii au preferat să stea în picioare – astfel încât au blocat intrarea în sala de spectacole – bucuroşi să ia parte la un eveniment irepetabil.

EMOŢIE, CULOARE, MUZICĂ O pianistă de renume, constănţeancă la origini, Delia Pavlovici, un critic de artă reputat, Doina Păuleanu, un grafician consacrat Ion Tiţoiu, un percuţionist fără egal, Corneliu Stroe, unul dintre cei mai mari saxofonişti europeni Anatoly Vapirov, istoricul Sorin Antohi şi fiica, Aida Tavitian, i-au fost alături lui Harry Tavitian. Publicul a fost… pregătit pentru întâlnirea cu jazz-ul, printr-o expoziţie originală, deschisă în foaierul TNOB, purtând semnătura unui nume consacrat al graficii tomitane, maestrul Ion Tiţoiu.

IMNURI ŞI COLINDE Odată cu întunericul, în sală s-a aşternut şi tăcerea, întreruptă doar de respiraţia spectatorilor. Apoi, Harry Tavitian a păşit pe scenă, în aplauzele publicului său drag de la Constanţa. Încă de la primele acorduri ale pianului, magia s-a instaurat, pentru trei ore, în sala teatrului devenită neîncăpătoare. Seara s-a deschis cu o piesă a lui Anton Pann – un model moral pentru Harry -, „La sânul maicii mele”, care mai târziu, pe versurile lui Andrei Mureşan, a devenit imnul naţional „Deşteaptă-te, române!”. Iar pentru că evenimentul a avut loc chiar în noaptea de Sfântul Andrei, în program a fost inclus şi un cântec religios armean din secolul al XIII-lea, iar mai târziu, fragmente din Cantata de Crăciun.

„Primul meu invitat din seara aceasta, cu care sărbătoresc zece ani de la primul şi singurul, sper eu, concert interzis în Constanţa, este Anatoly Vapirov”, a spus Harry Tavitian, care şi-a acompaniat prietenul saxofonist la pian. Unul câte unul, prietenii lui Harry au urcat pe scenă oferindu-le celor prezenţi în sală, dar şi pe scenă, unde au fost aşezate scaune, momente unice din prea-plinul trăirilor lor. Pianista Delia Pavlovici a făcut o incursiune în istoria jazz-ului, pornind de la „regele ragtime”-ului Scott Joplin, trecând prin muzica lui Debussy şi ajungând până la părintele jazz-ului simfonic, George Gershwin. Tot pe scenă şi-a lansat cartea-document criticul de artă Doina Păuleanu, un impresionant volum despre un simbol al Constanţei, „Cazinoul. Boemă, loisir şi patrimoniu european la Marea Neagră”.

IN MEMORIAM JOHNNY RĂDUCANU Un moment deosebit a constat în „duet”-ul închinat regretatului Johnny Răducanu, care, ieri, pe 1 decembrie, ar fi împlinit 80 de ani. Pentru că Johnny s-a dus în ceruri la un jam session cu îngerii, discipolii săi, Harry Tavitian şi percuţionistul Corneliu Stroe, obişnuiţi „locatari” ai garsonierei din Banu Manta, după cum a spus cu nostalgie istoricul şi eseistul Sorin Antohi, i-au dedicat un moment de neuit

În încheiere, toţi invitaţii au fost poftiţi pe scenă, în aplauzele dezlănţuite ale publicului, iar seara a continuat în foaierul TNOB cu o sesiune de autografe. (articol de Mirela Daniela Stinga). http://www.telegrafonline.ro/1322776800/articol/181901/o_seara_magica_de_neuitat_cu_harry_tavitian__friends.html

Bine ai venit acasa, Harry!

Artistul Harry Tavitian a revenit, dupa zece ani, pe scena constanteana

Sala Teatrului National de Opera si Balet „Oleg Danovski” s-a dovedit a fi neincapatoare pentru constantenii care au acceptat invitatia maestrului Harry Tavitian de a fi spectatori ai unui eveniment artistic de exceptie pentru orasul nostru. Chemarea lui Harry a venit cu vreo doua saptamani mai devreme si suna cam asa: „In seara de Sfantul Andrei, dar deosebit pentru publicul constantean (nu ne suparam insa daca avem oaspeti veniti si din alte localitati dobrogene si chiar de mai departe…)”. Iar constantenii iubitori de muzica buna au primit cu mare bucurie darul; mari iubitori ai genurilor muzicale abordate de Tavitian, dar si tineri care rareori l-au ascultand cantand live au venit, miercuri seara ,la teatru, pentru a se delecta cu improvizatiile si „broderiile” ce poarta semnatura inconfundabilului Harry. Seara a fost dedicata Constantei natale a lui Tavitian, pe care o numeste „orasul meu de suflet” si caruia i-a dedicat o mare parte din talentul sau. La Constanta a debutat, acum 40 de ani, aici a pus bazele, in 1978, Clubului de Jazz de la Biblioteca Judeteana si tot aici a demarat seria concertelor numite generic Atelier de Improvizatie. Pana in 2001, orasul l-a venerat pe Harry si i-a primit cu bucurie, de fiecare data, dovada talentului sau imens. In acel an insa s-a produs un incident meschin –spectacolul sau de Craciun a fost anulat pentru simplul motiv ca era sponsorizat de un politician neagreat – care a intrerupt seria concertelor semnate de Tavitian in Constanta. Sufletul lui a ramas insa aproape de noi, iar acum, dupa zece ani, a revenit pentru a ne bucura din nou. Neschimbat, de parca timpul sade pe loc pentru a-l asculta, Harry ne-a demonstrat din nou ca jazzul poate fi digerat de orice individ cu o minima cultura muzicala. I s-au alaturat, pe scena, muzicieni de mare valoare – saxofonistul Anatoly Vapirov, pianista Delia Pavlovici, percutionistul Corneliu Stroe. Unul dintre momentele cele mai gustate de public a fost, cu siguranta, cel dedicat lui Johnny Raducanu, „Mister Jazz”, care pe 1 decembrie ar fi implinit 80 de ani.

Drept multumire ca ne daruieste neconditionat imensul sau talent, noi, constantenii, prin municipalitate, l-am rasplatit pe Harry Tavitian cu titlul de cetatean de onoare al orasului, titlu care i-a fost acordat la inceputul acestui an, intr-una dintre sedintele de Consiliu Local, dar care i-a fost inmanat abia miercuri seara. http://observator.ro/bine-ai-venit-acasa-harry-122072.html

Muzica de jazz a lui Harry Tavitian a răsunat pe scena constănţeană

Celebrul pianist de jazz constănţean Harry Tavitian alături de invitaţii lui au susţinut pe 30 noiembrie a.c., la Teatrul “Oleg Danovski”, un concert de excepţie pentru publicul de la malul mării. Cu această ocazie, Harry Tavitian a primit oficial titlul de cetăţean de onoare. În cadrul aceluiaşi eveniment, criticul de artă, dr. Doina Păuleanu şi-a lansat volumul, intitulat, “Cazinoul din Constanţa. Boemă, loisir şi patrimoniu european de la Marea Neagră”. Momente deosebite a oferit şi istoricul Sorin Antohi, vechi şi avizat fan de jazz.

Sala Teatrului Naţional de Operă şi Balet “Oleg Danovski” s-a dovedit a fi neîncăpătoare, în seara de Sfântul Andrei, pentru constănţenii prezenţi la marele concert Harry Tavitian. Jazzul contemporan al lui Harry Tavitian, un amestec de blues, muzică medievală, muzică religioasă tradiţională şi folclor din Balcani a răsunat, în aplauzele constănţenilor, pe scena de la malul mării. Timp de aproape două ore şi jumătate, Harry Tavitian a încântat publicul constănţean cu un repertoriu bogat de piese ce au surprins momente importante din istoria jazzului. Având un stil propriu, inconfundabil, Harry Tavitian a împărtăşit cu cei de acasă bucuria de a cânta alături de prietenii lui, oferind acea „gură de oxigen” de mult aşteptată de publicul iubitor de jazz.

„ În seara aceasta sărbătorim zece ani de la primul şi singurul concert de jazz interzis din Constanţa. În 2001 am reuşit performanţa să mi se interzică la Constanţa concertul de Crăciun al cărui invitat special era Anatoly Vapirov. Îl am din nou ca invitat de onoare pe Anatoly, unul dintre cei mai mari saxofonişti europeni, cu care voi cânta în această seară” a spus în deschiderea concertului, Harry Tavitian. Duetul Harry Tavitian şi Anatoly Vapirov din Varna, nume de primă mărime ale noului jazz est-european, a inovat şi improvizat la pian, fluiere şi percuţie, trezind spiritul de avangardă al anilor 80, în recitalul lor, la scenă deschisă.

La rândul ei pianista, Delia Pavlovici, din Constanţa, prietenă dragă a lui Harry Tavitian, le-a oferit melomanilor o mare surpriză. Ea a avut în programul serii mai multe lucrări clasice cu influenţe de jazz şi ragtime-uri, aflate la originea jazzului. Invitatul special al serii a fost percuţionistul Corneliu Stroe, prietenul său de-o viaţă. Harry Tavitian şi Corneliu Stroe au ridicat jazzul la adevărata lui valoare, acompaniaţi fiind de ropotele de aplauze ale publicului prezent în sală. În programul serii au avut inclus şi un moment „in memoriam” Johnny Răducanu. O voce remarcabilă pe scena constănţeană a fost cea a Aidei Tavitian. Despre frumoasa prietenie dintre maestrul Tavitian şi cel care a fost regele jazzului Johnny Răducanu a vorbit în comentariile sale istoricul Sorin Antohi „ Între cei doi nu era la prima vedere o relaţie strânsă, solidă. Johnny era expansiv, exploziv, cu o doză de fanfaronadă, un extrovertit, un personaj inepuizabil prezent perpetuu peste tot. Harry era pe atunci retras, izolat, exploda la pian, introvertit, o figură singulară, aşa cum l-am cunoscut şi eu”.

Prezenţa lui Harry Tavitian pe scena de la malul mării i-a adus bucuria de a primi, oficial, titlul de cetăţean de onoare al Constanţei, înmânat în prezenţa viceprimarului Decebal Făgădău dar şi a altor oficialităţi ale municipalităţii constănţene. În cadrul aceluiaşi eveniment a avut loc şi lansarea cărţii „Cazinoul din Constanţa” semnată de directorul Muzeului de Artă din Constanţa, dr. Doina Păuleanu, dar şi de o expoziţie de grafică realizată de Ion Tiţoiu. Concertul lui Harry Tavitian a fost organizat de fundaţia “Fiii Dobrogei” care vrea să dezvolte o mişcare cu caracter cultural dedicată constănţenilor. (articol de Ancuța Ciobanu) http://mesagerdeconstanta.ro/muzica-de-jazz-a-lui-harry-tavitian-a-rasunat-pe-scena-constanteana/

Harry Tavitian & Guests, eveniment artistic la Constanta de Sfantul Andrei

noiembrie 16, 2011

Grafica afisului: Mugur Grosu

Va invit la un eveniment artistic de exceptie, la Constanta!

Fiii Dobrogei

Harry Tavitian & Guests

Miercuri 30 noiembrie 2011 ora 19

la Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”

Intrarea liberă

In seara de Sfantul Andrei, dar deosebit pentru publicul constantean (nu ne suparam insa daca avem oaspeti veniti si din alte localitati dobrogene si chiar de mai departe…)

De-alungul carierei mele de 40 de ani, oraşul meu natal, Constanţa, a rămas oraşul meu de suflet.

Înainte de 1989 am pus bazele Clubului de jazz la Biblioteca Judeţeană (1978 – 1987), urmat de numeroase concerte de jazz (o experienţă singulară în ţară fiind aceea a seriei de concerte Atelier de Improvizatie, găzduite de Teatrul Dramatic până în 1990). In 1992 am infiintat Fundaţia culturală HT care a continuat Atelierele de Improvizaţie (ajunse la nr. 35), la Muzeul de Arta. Intre 1993 – 2002 a functionat si Clubul de jazz al Fundatiei, unde am organizat auditii de jazz si muzica clasica, expozitii de arta, lansari de carte si vizionari de filme de arta.

În 2001 am reușit performanța să mi se interzică la Constanța concertul de Crăciun al cărui invitat special era Anatoly Vapirov, unul dintre cei mai mari saxofonisti europeni. De atunci nu am mai organizat concerte aici. Ca fiu al Dobrogei, consider aceasta invitatie ca o intoarcere acasa. Ca o reparatie morala,  il am din nou ca invitat de onoare pe Anatoly, cu care cant impreuna de mai bine de 20 de ani.

Ceilalti invitati ai mei, si ei prieteni dragi: pianista Delia Pavlovici. Nascuta la Constanta, Delia are o bogata activitate solistica, cu peste o suta de concerte si recitaluri, inregistrari la radio si televiziune, participari la festivaluri in tara si strainatate. Este membru titular al catedrei de pian a Universitatii Nationale de Muzica Bucuresti. Delia a fost invitata mea si la cateva din Atelierele de Improvizatie (la doua din concertele de Craciun si la concertul memorabil Gala Pianistilor Romani de Jazz, din 1989, alaturi de Johnny Raducanu, Marius Popp, Dan Grigore, Mircea Tiberian).

Un alt invitat al meu este percutionistul Corneliu Stroe. Impreuna cu Cornel vom face un moment ‘in memoriam’ Johnny Raducanu. Johnny a iubit foarte mult publicul constantean, la fel cum l-au iubit si constantenii pe el. Pe 1 decembrie Johnny ar fi implinit 80 de ani.

Criticul de arta Doina Păuleanu va lansa volumul „Cazinoul din Constanța. Boemă, loisir și patrimoniu european la Marea Neagră”, iar graficianul Ion Tițoiu ne pregateste o expoziție inedita de grafică.

Seara va fi însoţită de comentariile lui Sorin Antohi – istoric al ideilor, vechi si avizat fan de jazz.

Sfantul Grigorie Luminatorul – crestinatorul Armeniei

septembrie 30, 2011

Sfantul Grigorie Luminatorul – icoana din Biserica Armeana de la Targu Ocna – foto Manuela Tavitian, iulie 2011

Azi in Biserica Ortodoxa Romana e praznuit Sfantul Grigorie Luminatorul, crestinatorul Armeniei. Armenia e prima tara care a adoptat crestinismul ca religie de stat, in 301 dHr. Tot astazi sunt cinstite in calendarul ortodox romanesc si Sfintele Mucenite Gaiane si Hripsime. http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie30.htm

http://www.youtube.com/watch?v=4qhKOqF1RRg 

O prelucrare a mea dupa un vechi imn religios armean (sec 12)

Tavitian – Interviu VIP

septembrie 26, 2011

Foto Madalin Rosioru

Harry Tavitian: “Cu cit vremurile sint mai grele, cu atit sint mai prielnice pentru jazz”

„Drum bun, Johnny!“, a rostit Harry Tavitian, la despartirea de unul dintre cei mai apropiati prieteni intr-ale vietii si ale jazzului. I-a unit frumusetea muzicii si a sunetului specific de jazz care, desi se moduleaza in functie de starea sufleteasca, respecta legile armoniei si sta la intersectia dintre culturi si traditii muzicale, aratind ca putem avea mereu o atitudine in viata si in arta. Jazzmanul Harry Tavitian ne va oferi, saptamina aceasta, momente de revelatie muzicala, in cadrul unui spectacol pe care il sustine cu ocazia Zilei Nationale a incercatei Republici Armene, la Ateneul Roman. Evenimentul are loc la citeva zile dupa incheierea Festivalului „George Enescu“ si la o saptamina de la despartirea de prietenul sau, Johnny. Intre aceste evenimente ale mortii si ale vietii, Harry Tavitian ne-a vorbit despre viata unui cintaret de jazz, care se bucura de fiecare intilnire cu oamenii.

VIP: Sunt mai multi iubitori de jazz acum in Romania decat in urma cu 20 de ani? De ce?

HT: Jazzul nu a avut niciodată vreo sensibilitate față de numărul celor ce-l urmează. Calitatea acestora a compensat, dintotdeauna, orice alt criteriu de evaluare. Jazzul își trăiește viața în comunități de oameni care sunt aceleași oriunde în lume și se deosebesc consistent de restul lumii. Și mai e ceva: cu cât vremurile sunt mai grele, cu atât sunt mai prielnice pentru jazz. Vă las pe dumneavoastră să cântăriți vremurile pe care le trăim. Eu unul prevăd un jazz din ce în ce mai prosper.

VIP: Afirmati pe blogul dvs ca aveti destul de rar concerte in Bucuresti. Care credeti ca sunt motivele?

HT: Este adevărat, dar am ajuns la concluzia că nici nu îmi trebuiesc mai multe. Una din lecțiile mari pe care mi le-au dat părinții a fost ”ai grijă mă să nu plictisești lumea!”.

VIP: A fost util pentru cariera dvs de muzician faptul ca locuiti in Constanta? Ce va place acolo?

HT: Ca armean știu, mai bine decât mulți, ce înseamnă pribegia. Și pot să vă spun că niciun efort nu este prea mare, ca să-ți ții rădăcinile acolo unde te-a lăsat Dumnezeu. Pentru unii asta înseamnă ceva, pentru alții (tot mai mulți) nu mai înseamnă nimic. Vatra mea este, de cel puțin patru generații, în Dobrogea. Altundeva, cred că mi-ar pieri orice idee. De partea sufletească nici nu mai pomenesc.

VIP: Pe 28 septembrie veti avea un spectacol la Ateneul Roman, imediat dupa incheierea Festivalului George Enescu. Cum ati gandit spectacolul? Ati stabilit o tema?

HT: Acest recital va fi prilejuit de Ziua Națională a Republicii Armenia. Se împlinesc 20 de ani de la independența Armeniei. Prin dubla mea sorginte, armenească prin naștere, românească prin adopție, având în spate două civilizații pe cât de independente pe atât de impresionante, încerc o apropiere între tradiția Balcanilor și cea a Caucazului. Acest gând va sta și în spatele recitalului meu de la Ateneu, care va cuprinde improvizații pe teme armenești tradiționale și religioase (dar tratate și din perspectivă balcanică) și compoziții ale mele în care Balcanii și Caucazul își dau mâna mult mai lesne.

VIP: Cum ati ajuns sa faceti legatura dintre jazz si muzica traditionala?

HT: Le iubesc pe amândouă. În plus, eu am intrat în jazz, prin blues, care este o formă de folclor. Și am rămas până astăzi cu această perspectivă.

VIP: Cu ce v-a ajutat de-a lungul activitatii dvs profesionale faptul ca sunteti membru al unei comunitati stravechi, mai precis cea armeneasca?

HT: Este foarte important să ai o identitate. Cel care o are, i se pare normal. Cel care nu o are, își petrece toată viața căutând-o. Bașca, eu am două. Un dar imens. Dacă la sfârșit voi putea să spun că am pus și eu o picătură în acest ocean, va fi o mare ușurare.

VIP: Va intalniti des cu familia? Ce va place la familia dvs?

HT: Nu prea mi se potrivesc întrebările astea. Nu mă întâlnesc niciodată cu familia mea pentru că este cu mine tot timpul. Nu îmi place nimic la familia mea pentru că este chiar rostul vieții mele.

VIP: V-a dat viata de familie stabilitate in cariera?

HT: Stabilitate… asta da. Mi-a dat statornicie, trăinicie, echilibru, siguranță…

VIP: Ati avut numeroase concerte in strainatate. Aveti o tara in care mergeti cu precadere si unde va simtiti imbogatit ca profesionist? De ce?

HT: Am avut “mormane” de concerte și în țară și în străinătate și toate m-au îmbogățit. Mă simt la fel de îmbogățit oriunde. De oriunde și de la oricine am căte ceva de învățat. Așa că, nu mă simt deloc profesionist. Mai degrabă amator. Așa vreau să și rămân. Vreau să rămân în viață, să-i simt suflarea, tainele, mistica, miresmele.

VIP: Ce a insemnat Johnny Raducanu in devenirea dvs de artist? Ce v-a impresionat la el? Ce ne puteti spune de prietenia care va lega?

HT: Dacă vă răspund la întrebările astea, va trebui sa-mi publicați un roman. La sfârșitul slujbei de înmormântare de la biserică, am adresat asistenței câteva cuvinte, și țin minte că am încheiat astfel: „O să las la o parte lecția de jazz, lecțiile de muzică, de cultură, de spirit. Lecția cea mai importantă care mi-a dat-o Johnny a fost lecția de viață. Lecția de libertate. Iar spre sfârșit, lecția de moarte. Drum bun, Johnny!”

Interviu realizat de Ancuța Bălan – VIP nr. 39 / 26 sep – 2 oct 2011

http://www.revistavip.net/RevistaVIP/Harry_Tavitian_Cu_cit_vremurile_sint_mai_grele_cu_atit_sint_mai_prielnice_pentru_jazz_._/10/

Revista se gaseste incepand de astazi la chioscuri.

Johnny Raducanu – When I Die I Live Again

septembrie 24, 2011

Harry Tavitian, Johnny Raducanu si Sorin Antohi in curtea casutei noastre de la Valenii de Munte – august 2009 – foto Mona Antohi

http://www.trilulilu.ro/viomor/09309190218724   When I die I live again

In seara dinaintea inmormantarii lui Johnny, in pridvorul Bisericii Sfantul Silvestru, o doamna spunea: „Maica, ce-or sa se bucure ai de sus ca vine Johnny la ei… Mama, tata, cat or sa se bucure”.

Johnny mi-a fost alaturi de la primii pasi in jazzul romanesc, din 1974, de la prima editie a  Festivalul de la Sibiu. Am cantat de atunci in jamsession-uri si intr-o multime de concerte, la patru maini sau la doua piane. Cand am organizat primul concert la Biblioteca Judeteana din  Constanta in 1982, l-am invitat pe Johnny.

La Atelierele de Improvizatie pe care le-am organizat la Constanta incepand din 1987 la Teatrul Dramatic si dupa 1990 la Muzeul de Arta, Johhny a venit adesea. Unul din Atelierele memorabile a fost „Gala Pianistilor Romani de Jazz” din mai 1989 unde i-am avut ca invitati pe Johnny, Marius Popp, Mircea Tiberian, Dan Grigore si Delia Pavlovici.

 Dan Grigore, Delia Pavlovici, Johnny Raducanu, Harry Tavitian – Constanta, 30 mai 1989 – foto Bebe Draia

In 2003 Johnny s-a operat la inima. M-a rugat apoi sa facem impreuna un concert la Mogosoaia, la Palatul Brancovenesc, in semn de multumire pentru ca fusese gazduit acolo in timpul convalescentei. A fost primul concert dupa greaua operatie pe care o suferise si a fost unul memorabil.

Apropo de operatie, Johnny mi-a povestit ca fusese foarte important pentru el ca dupa operatie statuse in camera cu un profesor de limba romana din Valenii de Munte, Puiu Vasilescu. Delicatetea lui Puiu Vasilescu, caldura sufleteasca, inteligenta sclipitoare, cultura imensa si nu in ultimul rand umorul, l-au ajutat pe Johnny sa treaca mai repede peste momentele grele. Johnny, mare iubitor de caini si pisici, povestea de multe ori cum strangea toate oasele ca sa i le dea lui Puiu, care le trimitea la Valeni cainelui sau, pe nume Jean-Jacques Rousseau.

Acum cativa ani ne-am luat o casuta veche la Valenii de Munte. Unul din prietenii nostri cei mai dragi a devenit domnul profesor Vasilescu – figură emblematică a lumii dascălilor vălenari.

Cu venerabilul Puiu Vasilescu, profesor de romana cu mare har din Valeni. Universitatea de vara ‘Nicolae Iorga’ – 16 aug 2010

Din 2005 am inceput sa organizez concerte la Valeni si acum doi ani l-am avut invitat pe Johnny. Revederea dintre Johnny si Puiu a fost emotionanta. La concert ne-a fost alaturi si vechiul nostru prieten, Sorin Antohi.

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/08/10/universitatea-iorga-sectia-de-jazz-cursuri-serale/

Tradiția concertelor de jazz din Văleni era dublată de o tradiție a cronicilor de după concert, semnate de profesorul Nicolae (Puiu) Vasilescu.

http://harrytavitian.wordpress.com/2009/09/13/cronici-dupa-concertul-cu-johnny-raducanu-de-la-valenii-de-munte/

Concertul meu de la Valeni din august 2011 a fost primul la care domnul profesor a lipsit. Dânsul părăsise această lume în urmă cu câteva luni. În sala arhiplină, un scaun a rămas gol…

Miercuri ne-a ajutat Dumnezeu si, impreuna cu Sorin Antohi si cu alti prieteni, l-am petrecut pe Johnny.

Imediat dupa aflarea vestii mortii fulgeratoare a lui Johnny am primit pe mail de la prietenul meu, poetul Emil Musat, el insusi profesor de limba romana la Valeni, cuvintele de mai jos:

“Limba mare şi limba mică ale unui ceas cosmic s-au întâlnit în ora eternităţii. Muzica şi cuvântul în pulbere de stele. Johnny Răducanu şi Puiu Vasilescu.Veşnica pomenire!”

Ne-a ramas muzica lui Johnny, ne-au ramas amintirile. Asa cum e fotografia din fata casutei noastre de la Valeni. Atunci Johnny s-a simtit ca in rai si sunt sigur ca batranica a avut dreptate – acum e tot asa de fericit, in Imparatia cea cereasca. In loc luminos, loc cu verdeata, loc de odihna, desfatandu-se de acordurile cele de sus pe care s-a ostenit o viata intreaga sa ni le aduca, spre bucuria curata a sufletelor noastre.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.